Ordonanță președințială – modificare măsuri domiciliu minori

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect ordonanţă preşedinţială,  înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti în ... 2021, reclamantul A a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B, ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunţată în cauză să se dispună modificarea măsurii provizorii dispuse prin sentința civilă nr. ... de stabilire a domiciliului alternativ pentru minorii C născut la data de ... și D, născută la data de ..., în stabilirea provizorie a domiciliului minorilor la tatăl reclamant până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ... având ca obiect divorț, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că pe rolul Judecătoriei Ploiești este în curs de soluționare dosarul nr.... având ca obiect desfacerea căsătoriei încheiate între părți, precum și măsurile accesorii cu privire la cei doi copii minori C și D, iar prin sentința civilă nr. ... pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca urmare a cererilor de ordonanță președințială formulate de ambele părți, în urma acordului intervenit dintre acestea, instanța a dispus - cu caracter provizoriu, până la soluționarea procesului de divorț înregistrat sub nr. ... – ca domiciliului minorilor să fie stabilit o săptămână la tatăl reclamant -pârât în ..., jud.Prahova și o săptămână la mama pârâtă - reclamantă în ..., jud.Prahova.

A mai arătat reclamantul că dosarul nr.... promovat de reclamant s-a conexat la dosarul nr.... promovat de pârâtă, iar hotărârea judecătorească a fost pusă în practică imediat, astfel încât cei doi copii au început să locuiască alternativ, la fiecare dintre cei doi părinți.

În susținerea prezentei cereri, reclamantul a arătat că urgența este determinată de situația actuală a minorului C, care se repercutează și asupra surorii lui mai mici, D, creând o situație de puternică instabilitate emoțională pentru cei doi minori cu posibile consecințe grave asupra integrității fizice și psihice asupra acestora, întrucât în ziua de miercuri 10 februarie 2021, C a fugit de lângă bunica maternă din fața blocului mamei - pârâte și a venit singur, traversând strada principală la blocul tatălul-reclamant. A reușit să intre în bloc când a ieșit cineva și pentru că reclamantul se afla la locul de muncă (...) a fost primit de o vecină de apartament numita E.

 A mai arătat reclamantul că fost anunțat telefonic de vecina de bloc, a întrerupt imediat lucrul la spital, l-a preluat pe minor și au coborât amândoi în fața blocului pentru a discuta cu mama-pârâtă, care, între timp, ajunsese la locul incidentului.

A precizat reclamantul că discutând cu mama minorilor, în prezența lui C, despre situția creată pârâta a declarat "că nu îl mai primește înapoi pentru că a fugit de la ea și să mă spăl cu el pe cap", după care a întors spatele și a plecat. Tatăl-reclamant menționat că a apelat serviciul 112 - orele 17.09- a explicat situația, astfel încât la fața locului a fost trimis un echipaj de poliție, ocazie cu care s-a întocmit un proces verbal de constatare, s-a stat de vorba cu băiețelul explicându-i-se acestuia modalitatea de locuire alternativă la cei doi părinți, respectiv că se afla în săptămâna cuvenită mamei și că trebuie să se întoarcă la aceasta. Copilul a cerut ca măcar în acea noapte să rămână cu tatăl reclamant deoarece îi este frică ca mama lui să nu îl bată așa cum s-a mai întâmplat atunci când a încercat să fugă de la aceasta și să vină la tatăl său, minorul relatându-le cum mama l-a prins pe scara blocului ei și l-a dus în apartament unde l-a bătut.

A mai precizat reclamantul că ulterior a fost contactată și mama-pârâtă, s-a mers împreună cu copilul, tatăl reclamant șl echipajul de poliție la blocul acesteia, iar aceasta a declarat în scris că este de acord ca minorul să rămână peste noapte la tată.

Reclamantul a învederat că în data de 12 februarie mama-pârâtă a formulat reclamație la DGASPC invocând alienarea parentală exercitată de tatăl-reclamant, respectiv faptul că acesta l-a pus pe minor să fugă de la domiciliul său, situație total neadevărată - aspect care poate fi cel puțin prezumat din modul în care au decurs efectiv evenimentele și că în prezent, minorul C menține aceeași atitudine de respingere a mamei, de opoziție vehementă în a se duce la domiciliul acesteia în săptămâna cuvenită pârâtei, iar în duminica care sfârșește locuirea copiilor la tată, aceștia - în jurul prânzului- încep să devină agitați, C începe să plângă,  să spună tatălui că nu dorește să plece de la el- stare care se transmite imediat și D - iar în orele care urmează până la plecare, tatăl - reclamant trebuie să explice copiilor "că trebuie să plece de la el și că trebuie să se ducă pentru săptămâna care urmează la mama";

A mai menționat reclamantul că este extrem de traumatizant pentru copii atâta vreme cât nu doresc așa ceva. Pentru ei "acasă" înseamnă fostul domiciliu comun, adică actuala locuință a tatălui, iar "învoiala părților" din procesul anterior de ordonanță, respectiv "câte o săptămână pe rând la fiecare părinte" nu o pot înțelege. Reclamantul a mai învederat că la revenirea "acasă", pentru că domiciliul tatălui a fost și domiciliul comun până când pârâta l-a părăsit, minorul C i-a relatat că ulterior acestui incident mama-pârâtă și bunica materna i-au luat calculatorul, nu a mai avut acces la tv și la internet, i s-au rupt toate măștile decupate și colorate de el, a fost lovit cu un băț de către bunica lui, totul  culminând în relatarea băiețelului atunci când acesta a afirmat că "la un moment dat se va arunca de la etaj la mama lui pentru că nu o mai suportă".

Reclamantul a arătat că D - în vârstă de cinci ani și două luni- a susținut tot ceea ce a povestit fratele ei, în mod clar că fuga lui C din domiciliul mamei - pârâte și ulterior situația acestuia se reflectă și asupra surorii lui, care fiind de vârstă mai mică, deocamdată, individual, personalitatea acesteia nu se poate manifesta atât de vehement și cu o astfel de atitudine radicală. A mai precizat reclamantul că trebuie avut în vedere că cei doi copii sunt permanent împreună, că diferența de vârstă între cei doi este mică, circa trei ani și că din aceste considerente apropierea dintre ei este puternică, situație care poate duce în timp la copierea de către minoră a atitudinii periculoase adoptate de fratele său pentru a ajunge în locul pe care îl consideră "acasă", respectiv domiciliul tatălui.

 A mai învederat reclamantul că incidentul din data de ...2021, respectiv fuga minorului din domiciliul mamei, este de fapt, rezultatul derulării acestui program alternativ de domiciliu, program care a afectat și afectează puternic pe ambii copii, modificându-se împrejurările avute în vedere la pronunțarea sentinței din data de ....2021.

În motivarea solicitării, reclamantul a mai arătat că ambii minori, atunci când se află la mama – pârâtă, nu au voie să își sune tatăl, nu au voie să îl vadă, deși domiciliile actuale ale părților litigante sunt la distanță mică unul de celălalt și că i recomandat mamei pârâte cu ocazia deplasării la Autoritatea Tutelară ca relația cu tatăl să nu se rupă brutal în perioada când copii au domiciliul alternativ la mamă, sugestie absolut ignorată de pârâtă.

A mai arătat reclamantul că atunci când minorii stau la mama lor, aceasta lipsește chiar și în week-end spunându-le că este nevoie să se ducă la serviciu și întorcându-se seara târziu, aceștia rămân cu bunica maternă și că mama-pârâtă nu se ocupă de lecțiile celor doi copii când aceștia se află la ea.

Reclamantul a subliniat că minorii se plâng adesea în familia tatălui - fie direct acestuia, fie persoanelor apropiate din jurul lor - că în săptămâna în care se află la mamă, aceasta lipsește perioade lungi de timp din apartament și pentru a compensa lipsa de activități împreună și pentru a-i tenta totuși pe minori să vină și în domiciliul său, aceștia sunt lăsați în exces la calculator sau pe telefon, când se află la mamă.

Astfel, C joacă pe calculator jocuri video mult peste vârsta sa, cu încărcătură violentă - "Friday the 13 th", iar fetiței D, la numai 5 ani și două luni, i se permite ca pe telefon să stea nepermis de mult pe Youtube.

A mai precizat reclamantul că atunci când minorii se află la tată, ei derulează cu acesta o multitudine de activități prin care își petrec timpul liber și că tatăl-reclamant își organizează de așa natură programul de lucru la spital, astfel încât astfel încât să poată petrece cât mai mult timp alături de copiii săi.

A mai subliniat reclamantul aspectul că, de minori se ocupă în mod real bunica maternă, care urmează un tratament medicamentos cu medicamente hipnotice, antidepresive și sedative și care în urmă cu 3 ani, fără acordul tatălui sau știința acestuia, l-a dus pe minorul C, în perioada în care acesta era în vacanță la B... la un medic psihiatru, iar apoi a început să îi administreze un tratament cu Amitripilină și Levomepromazin , situație care se poate repeta oricând.

Diferența de "stare" a minorilor atunci când se află la mamă în comparație cu starea, atitudinea, modul de a fi și de a interacționa cu ceilalți, atunci când se află la tată (veseli si comunicativi), a putut fi observată și de persoane străine de anturajul apropiat al copiilor, mai ales în colectivitatea de la școală – în ceea ce îl privește pe C.

Reclamantul a arătat că minorii sunt extrem de atașați de bunicii paterni, existând o strânsă legătură afectivă între copii și bunici și că de la data stabilirii domiciliului alternativ, împrejurările cu privire la minori s-au modificat, domiciliul alternativ provizoriu nu este în interesul celor doi copii, din contră, efectele provocate de alternanța între cele două domicilii este profund negativă asupra stării lor psihice și creează premisele ca și integritatea fizică a acestora să le fie pusă în pericol.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1002 și art. 920 din Codul de procedură civilă.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei, a probei testimoniale cu doi martori ... și ..., audierea minorilor în prezenţa unui psiholog; a solicitat efectuarea anchetei psiho-sociale şi emiterea unei adrese către DGASPC Prahova în vederea depunerii înscrisurilor pe care le dețin cu privire la familia A; emiterea unei adrese către serviciul 112 pentru depunerea la dosar a fişei de intervenţie din data de ...2021 și a unei adrese către Secția de poliție nr. 1.

La data de 09.03.2021, pârâta a formulat întâmpinare (f. 34-45 din vol. I), prin care a arătat, în esență, că solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că prin sentința civilă, pronunțată în cauza înregistrată sub nr. ... a Judecătoriei Ploiești, a achiesat la solicitarea reclamantului A, în sensul că a solicitat stabilirea locuinței alternative, dar a constatat că deși, a crezut că este o soluție în interesul minorilor,  nu a făcut altceva decât să îi bulverseze și mai mult.

A mai arătat pârâta că la momentul la care a fost alungată din locuința proprietatea exclusivă a reclamantului, a închiriat un apartament în proximitatea locuinței acestuia, tocmai pentru ca minorii să îl aibă aproape și să treacă mult mai ușor peste despărțirea părților și că la momentul la care a fost alungată din locuința comună, cei doi minori au stat cu bunica maternă pentru o perioadă de timp, plecați în vacanță în Stațiunea montană Moinești,  în toată această perioadă, deși reclamantul afirmă calomnios că a furat minroii și a fugit cu ei, reclamantului i se trimiteau filmulețe cu minorii, vorbea cu ei la telefon.

Pârâta  a subliniat că  ulterior stabilirii programului alternativ, a constatat cu stupoare, că reclamantul, fără a avea în vedere interesul copiilor, a dezvoltat asupra acestora o influență negativă, ceea ce a dus ca C să devină violent verbal și fizic atât față de pârâtă, cât și față de bunica maternă și sora sa, D. Mai mult, de la școală, învățătoarea lui C, în data de 25 februarie 2021 le-a cerut să îl ducă pe C la un psiholog sau chiar un psihiatru, zi în care a trimis un mesaj reclamantului, să îi comunice cele solicitate de învățătoare și să se pună de acord asupra unui psiholog, însă nu a primit acordul acestuia.

A mai arătat pârâta că, încă de la începutul programului alternativ, minorii i-au spus că dacă vor fugi de la ea, vor fi recompensați de tatăl lor. Pârâta a învederat că nu a crezut, inițial, decât că este o glumă a minorilor, dar, la data de ... 2021 aceasta situație a devenit un fapt real. Astfel, a constatat că reclamantul își pune în aplicare, (trecât peste binele copiilor) amenințarea că va face orice ca pârâta să rămână fără copii, iar singurii săi copii, vor fi cei doi câini.

Pârâta a învederat că a solicitat ajutor de la DGASPC Prahova, în sensul de a introduce minorul într-un program de consiliere, dar și de această dată s-a lovit de refuzul domnului A, care o acuză că este o persoană violentă cu minorii, a formulat numeroase plângeri penale împotriva sa, a  fost nevoită să monteze camere de supraveghere în apartamentul în care locuiește împreună cu minorii și cu mama sa. A mai precizat pârâta că se poate observa din înregistrările audio-video că minorii, singuri, neîntrebați recunosc că domnul A îi învață să se poarte astfel cu pârâta, să îi vorbească urât și chiar să fugă de la acesta.

A mai menționat pârâta, referitor la evenimentul din data de ...2021, că a comunicat reclamantului că „se poate spăla pe cap cu banii lui”, nu cu copilul, cum mincinos afirmă, dar că nu va renunța la copiii săi și nici nu îi va separa și întrucât a refuzat să îl lase pe C la domiciliul său, pentru a nu traumatiza minorul, a plecat și mai târziu, cu dezamăgire, a constatat că reclamantul a apelat serviciul de urgență 112 și a relatat că minorul este traumatizat, maltratat și că pârâta nu îl supraveghează suficient.  A precizat pârâta că a declarat în fata agenților de politie că îl lasă pe C în acea seară la tatăl său, pentru a nu fi supus vreunui stres, neînțelegând de ce a fost necesară intervenția poliției, având în vedere că își dăsuse acordul ca C să rămână la tatăl său pentru seara aceea și i-a trimis și lucrurile pentru școală pentru a doua zi.

A doua zi, l-a luat pe C de la școală, iar pe drumul spre casă, acesta i-a spus că așa a fost învățațat de tatăl său și că va mai face așa ceva deoarece nu a pățit nimic.

În ceea ce privește atitudinea de respingere a lui C față de pârâtă, aceasta a menționat că  s-a ’’născut” numai după stabilirea locuinței alternative, când minorul a revenit de la locuința reclamantului reproșându-i ”că mă urăște că l-am părăsit pe tatăl lui” . A mai arătat pârâta că minorul C a fost crescut de la 8 zile, exclusiv de către mama pârâtei, fiind dus la aceasta în Brăila, chiar din ziua externării din maternitate, numai bunica maternă și aceasta s-au ocupat de minori, pârâta renunțând la locul de muncă, pentru a avea concediu post-natal, pentru fiecare dintre cei doi minori, având ajutor necondiționat de la mama pârâtei, care s-a pensionat anticipat (fiind asistent șef la secția de chirurgie din cadrul maternității Brăila).

Pârâta a mai menționat că nu este adevărat că numai reclamantul s-a ocupat de nevoile celor doi minori, în sensul că numai acesta îi plimbă, îi duce la activitățile sportive, la munte, mall sau alte locuri specifice. Atât pârâta, cât și mama sa, se ocupă de minori, în egală măsură, aspect ce se observa din planșele fotografice cu minorii la munte, pe patinoare - cu mine, chiar, locuiri de joacă, excursii sau alte spații specifice vârstelor acestora. A mai subliniat pârâta, aspectul că „Starea profundă de instabilitate” a celor doi minori este generată exclusiv de către reclamant, care, dacă ar cunoaște interesul acestora, și-a fi dat acordul ca minorii să meargă la consiliere, nu l-ar fi influențat pe C în modalitatea aceasta, atât de gravă, deoarece lasă urme destul de grave asupra psihicului minorului.

În ceea ce privește jocul Friday the 13th, pârâta a arătat că reclamantul este cel care i-a achiziționat minorului C acest joc, o mască a personajului principal, iar bunicii paterni i-au cumpărat sicriul si luminile aferente, pârâta nefiind de acord ca minorul să se joace un astfel de joc, motiv pentru care a refuzat să îl instaleze în calculator, ceea ce a dus la o adevărată reacție violentă din partea lui C și a reclamantului, care a apostrofat-o că nu îl susține pe C deloc. A mai învederat pârâta că este adevărat că singura sancțiune pe care i-o aplică lui C este să nu îi permită accesul la acest joc online, joc violent, iar când vorbește urât la școală, îi interzice să se uite la TV (desene animate) și îl pune să citească povești.

La aceeași dată, 09.03.2021, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat, în principal, modificarea măsurii provizorii dispuse prin sentința civila nr. ... de stabilire a domiciliului altrenativ pentru minorii C și D, în stabilire provizorie a domiciliului minorilor la mamă, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț ....

În subsidiar, pârâta-reclamantă a solicitat ca în situația în care se va dispune schimbarea locuinței alternative, la tatăl reclamant, stabilirea următorului program de legături personale cu minorii:

-De vineri orele 16,00 până duminica orele 18,00, în domiciliul pârâtei-reclamante.

-In anii pari, in vacanta de Paste, in anii impari, vacanta de Crăciun, in domiciliul pârâtei-reclamante;

-Jumătate din vacanța de vară, in următoarea modalitate: 15.06-31.07 in anii pari si 31.07-15.09.

-Obligarea pârâtului, ca în temeiul L. 272/2004 R, să i se aducă la cunoștință, prin orice mijloc de comunicare, starea de sănătate a minorilor,

-Sa i se permită, ca atunci când minorii sunt la reclamantul - pârât, să poată lua legătură cu aceștia, prin orice mijloc de comunicare

-Zilele onomastice vor fi petrecute alternativ, respectiv în anii impari cu reclamantul-pârât, în anii pari, cu pârâta-reclamantă;

-Zilele de naștere ale minorilor, de asemenea vor fi petrecute alternativ, respective în anii impari cu pârâta-reclamantă și în anii pari cu reclamantul- pârât.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea la consiliere a ambilor minori de către un psiholog stabilit de către instanța de judecată și obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, pârâta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 401, art. 262 alin. 2 C.civ., art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.

În dovedirea susținerilor, pârâta-reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, înregistrare audio-video, interogatoriul reclamantului, ancheta psiho-pedagogică, a se depune dosarul întocmit in cadrul DGASPC Prahova, a se depune Raportul întocmit la data de ....2021 când reclamantul a sunat la 112, a se depune copia dosarului .../2020 de la Secția de politie 1 Ploiești, proba cu martori, audierea minorilor in prezenta unui psiholog.

În ceea ce privește timbrajul cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a atașat la dosarul cauzei dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 40 de lei, conform chitanței de la fila 46, din vol. 1.

La data de 15.03.2021, reclamantul-pârât a formulat o cerere completatoare, solicitând obligarea pârâtei-reclamante la plata către cei doi minori a unei pensii de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul net obținut de aceasta, de la data pronunțării ordonanței și până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ..., arătând în motivare că, este un capăt de cerere accesoriu capătului principal privind stabilirea provizorie a domiciliului pentru cei doi minori, la reclamantul-pârât, invocând în drept, art. 529 alin. 2 Cpc.

În măsura admiterii capătului principal al cererii reconvenționale, respectiv stabilirea provizorie a domiciliilor minorilor la pârâta-reclamantă, acesta a solicitat stabilirea aceluiași program de legături personale cu minorii, precum cel solicitat de pârâta-reclamantă.

În plus, reclamantul-pârât a solicitat ca, în ipoteza în care instanța va constata că programul de legături personale ar fi excesiv, în sensul că ar reprezenta în fapt, o modalitate de domiciliu alternativ, în sensul că toate weekend-urile dintr-o lună, ar fi petrecute de minori cu părintele la care nu este stabilită locuința, în temeiul interesului superior al minorilor, să fie limitat programul de legături personale la două weekend-uri pe lună fie pentru reclamantă, fie pentru pârâtă.

La aceeași dată, 15.03.2021, reclamantul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare (f. 48-57 din vol. 1) prin care a răspuns la susținerile formulate de pârâta-reclamantă, indicând pagina și alineatul fiecărei susțineri. Totodată, reclamantul-pârât a depus un borderou explicativ (f. 58-146).

La data de 19.03.2021, pârâta-reclamantă a depus la dosarul cauzei cerere de completare a cererii reconvenționale,  solicitând obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întreținere în favoarea celor doi minori, în cuantum de 1/3, prin echivalent, în natură, întemeindu-se pe dispozițiile art. 530 C.proc.civ.

În plus, pârâta-reclamanta a învederat că este de acord cu stabilirea programului de legături personale solicitat de către reclamantul-pârât.

La data de 19.03.2021, la dosarul cauzei, s-a depus raportul de anchetă psiho-socială întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local al Municipiului Ploiești și au fost transmise de către DGASPC Prahova înscrisurile întocmite de aceștia cu privire la situația familiei A, în două volume.

Sub aspectul probatoriului, la termenul de judecată din data de 22.03.2021, instanța a încuviințat pentru reclamantul-pârât proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu cei doi martori indicaţi, mijloacele de probă cu înregistrările audio-video aflate pe suportul tehnic şi planşele foto, apreciind că sunt admisibile, utile şi duc la soluţionarea procesului.

Pentru pârâta-reclamanată a fost încuviințată proba cu înscrisuri, mijloacele de probă cu înregistrările audio-video aflate pe suportul tehnic şi planşele foto, proba cu interogatoriul reclamantului, proba testimonială cu cei doi martori indicaţi în cererea completatoare a cererii reconvenţionale, apreciind că sunt admisibile, utile şi duc la soluţionarea procesului.

Analizând cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamantul A şi pârâta B sunt căsătoriţi din 22.07.2006, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie seria .. nr. ... (fila 22 Vol 1), căsătorie înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei Ploieşti nr. .... Din această relaţie au rezultat doi minori C, născut la data de ... şi D, născută la data de ..., astfel cum rezultă din certificatele de naştere a celor doi minori (f. 23-24, vol. 1).

 Pe rolul Judecătoriei Ploiești este în curs de soluționare dosarul nr.... având ca obiect desfacerea căsătoriei încheiate între părți, precum și măsurile accesorii cu privire la cei doi copii minori C și D.

Prin sentința civilă nr. ... pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca urmare a cererilor de ordonanță președințială formulate de ambele părți, în urma acordului intervenit dintre acestea, instanța a dispus, cu caracter provizoriu, până la soluționarea procesului de divorț, ca domiciliului minorilor să fie stabilit altenativ, o săptămână la tatăl reclamant -pârât și o săptămână la mama pârâtă – reclamantă.

Sentinţa mai sus menţionată a fost pusă în executare, minorii locuind alternativ, o săptămână la tatăl reclamant -pârât și o săptămână la mama pârâtă – reclamantă. Instanţa constată că ambele părţi susţin că această modalitate de stabilire a domiciliului alternativ al celor doi minori, câte o săptămână la domiciliul tatălui şi câte o săptămână la domiciliul mamei, nu serveste interesului superior al minorilor, provocând efecte negative asupra psihicului minorilor, creând o stare de instabilitate permanentă pentru aceştia, motiv pentru care au promovat această cerere de ordonanţă preşedinţială, motivând schimbarea împrejurărilor avute în vedere la pronunţarea sentinţei civile nr. ....

Evenimentul din ....2021, când minorul ECric, în vârstă de 8 ani si jumătate, a fugit de lângă bunica maternă spre locuința tatălui și nu a mai vrut să se întoarcă în acea zi la domiciliul mamei, deși cunoștea că în săptămâna respectivă va locui la domiciliul mamei, a atras atenția ambelor părți asupra starii de instabilitate emoţională în care se regăsesc cei doi minori, cu precădere minorul C.

Referitor la acest eveniment, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pârâta-reclamantă afirmă că „minorul a fost învățat de tatăl său” să recurgă la un asemenea gest, susținând că minorul îi povestise cu câte luni în urmă că va face astfel, reproșându-i reclamantului-pârât un astfel de comportament, însă din înregistrarea audio depusă la dosarul cauzei, intitulată „C a doua zi după ce a fugit”, minorul, într-o stare de agitație, supărare și furie, contrazice această afirmație.

 Un astfel de comportament al minorului, de a fugi de la locuinţa mamei, căutând compania tatălui, se poate repercuta în viitor și asupra surorii sale mai mici, D, care are o vârstă foarte fragedă şi care are tendinţa de a copia, de a imita gesturile fratelui mai mare, după cum rezultă din imaginile şi înregistrările depuse la dosarul cauzei. În acest sens, semnificativă este împrejurarea relatată de bunica maternă, ..., care a menționat că „în urmă cu două săptămâni C i-a spus D să se îmbrace, să caute cheile și să plece la tatăl lor. D și-a pus în ghiozdan plușul și voia să se îmbrace, moment în care a venit mama lor și i-a liniștit, explicându-le că trebuie să respecte programul.”

Din referatul de anchetă psiho- socială efectuat în cauză și din înscrisurile întocmite de DGASPC cu privire la situația familiei A (depus la dosarul cauzei în două volume) și a răspunsurilor la interogatoriile administrate ambelor părți, a rezultat că tendința soților este de a-și aduce reciproc reprosuri și acuzații atât în privința exercitării rolului parental, cât și a celui marital, având o interacțiune tensionată, chiar și în prezența minorilor, cu precădere minorul C având cunoștință de situația din cadrul familiei, manifestând stări de agitație, nervozitate, supărare când a povestit psihologului din cadrul DGASPC Prahova aspecte legate de situația din familie, astfel cum rezultă din raportul de evaluare detaliată privind situația minorilor C și D din data de 12.11.2020 (vol 1 din dosarul transmis de DGASPC). Totodată, în cadrul acestui raport s-a menționat că minorul C prezintă o dispoziție afectivă fluctuantă, care este cauzată de relația tensionată dintre părinți și lipsa de comunicare dintre aceștia în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copiilor și că minorul trăiește un conflict în legătură cu tensiunile care există între părinți, manifestând pe fondul acestei situații stări de agitație, tristețe și reacții emoționale accentuate și că are un conflict interior puternic între afecțiune și furie în ceea ce privește relația cu mama, înainte și după separarea părinților. Din răspunsurile copilului, s-a concluzionat, la momentul desfășurării ședințelor de consiliere, că deși copilul își manifestă anumite nemulțumiri față de mamă, în plan emoțional și afectiv, acesta se raportează în egală măsură la ambii părinți.

Instanța constată că minorul C are cunoștință de demersurile judiciare promovate de către părinți, se simte implicat în cadrul acestora, astfel cum s-a menționat în raportul de evaluare detaliată privind situația minorilor, când C a întrebat psihologul până când trebuie să mai vină la consiliere, afirmând că „după tribunal nu o să mai vin, pentru că nu o să mai fie nevoie de ajutor”, pentru că „eu vin aici să mă ajutați pe mine, dar mai ales pe ei pentru tribunal”. Totodată, instanța constată că și din înregistrările audio-video depuse la dosarul cauzei rezultă că minorul cunoaște că părinții își dispută locuința celor doi frați și își preconstituie probe pentru soluționarea cauzei. De asemenea, din răspunsurile părților la interogatorii și din declarația bunicii materne, ..., reiese că părinții le-au explicat celor doi minori măsura dispusă cu privire la locuința alternativă a minorilor la cei doi părinți în sensul că „asa a hotărât judecătorul” și că „trebuie să respecte hotărârea judecătorească”, minorul C resimțind asupra sa „obligația de a locui la domiciliul mamei o săptămână și la domiciliul tătălui o săptămână”, în loc să explice minorilor necesitatea de a stabili legături afective cu ambii părinţi, necesitatea copiilor de a beneficia de atenţia, îngrijirea şi sprijinul fiecărui părinte.

Din răspunsurile părţilor la interogatorii, din declaraţiile martorilor ..., ... -bunica paternă şi ...- bunica maternă, reiese că în prezent, minorul C manifestă reticenţă, împotrivire la întoarcerea în domiciliul mamei, tristeţe, are o atitudine de respingere a mamei, atitudine ce produce efecte negative şi asupra surorii sale mai mici, D, aceasta fiind influenţată de stările emoţionale prin care trece fratele său. În sensul opus, atunci când se apropie perioada în care domiciliul minorilor este stabilit la tată, minorul C manifestă nerăbdare, bucurie, o angrenează şi pe sora lui, D în pregătirea bagajului pentru a-şi muta locuinţa la domiciliul tatălui, astfel cum rezultă chiar din declaraţia bunicii materne, G....

Din datele furnizate de Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local al Mun. ... prin referatul de anchetă  psiho-socială efectuat în urma analizării situaţiei atât de la domiciliul reclamantului-pârât, cât și de la domiciliul pârâtei-reclamante, instanţa reţine că atât la domiciliul mamei, cât și la domiciliul tatălui, cei doi minori beneficiază de condiții locative corespunzătoare dezvoltării acestora, ambele apartamente fiind compuse din trei camere, respectiv sufragerie și două dormitoare mobilate corespunzător, câte o bucătarie utilată complet, balcon, baie, minorii având spațiul lor special destinat, amenajat corespunzător vârstelor acestora.

Din declarațiile părților și din  referatul de anchetă psiho- socială efectuat în cauză, a reieșit faptul că domiciliul tatălui a fost și domiciliul comun al soților și al celor doi minori până la separarea în fapt a părților, iar la domiciliul din prezent al mamei, împreună cu aceasta și cu minorii, locuiește și bunica maternă, ....

În ceea ce priveşte relaţia celor doi minori cu bunica maternă, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, răspunsurile părţilor la interogatorii, declaraţia bunicii materne şi a bunicii paterne, rezultă că bunica maternă a participat şi s-a implicat în creşterea şi educarea celor doi minori, între aceştia  existând relaţii de ataşament puternic.

În prezent, aceasta locuieşte cu minorii şi cu pârâta-reclamantă, minorii petrecând timp cu bunica maternă în perioadele în care mama lor se află la serviciu. Astfel, din înscrisurile depuse la dosarului cauzei şi din planşele foto ataşate, reiese că bunica maternă este cea care îi însoţeşte pe minori la şcoală şi la grădiniţă, în parc, la locul de joacă, îi supraveghează atunci când se desfăşoară lecţiile online şi îi ajută pe aceştia să rezolve temele, în măsura în care cunoaşte.

În ceea ce privește relația cu D, aceasta a menționat că minora este foarte maleabilă, este ascultătoare, desfăsoară activități împreună cu aceasta, având o relație bunică-nepoată foarte bună.

Relaţia dintre minorul C şi bunica maternă este tensionată, bunica se simte jignită de atitudinea de respingere pe care minorul o manifestă în prezent, de modul în care minorul i se adresează şi dezaprobă activităţile şi jocurile practicate de minor, apreciind că nu sunt potrivite pentru vârsta acestuia. În ceea ce priveşte relaţiile dintre cei doi fraţi, bunica maternă consideră că minorul C „are un caracter de dictator, vrea ca D să facă ca el”. Aceasta a mai menționat că „minorul C este violent fizic și verbal cu sora sa, este imprevizibil, nu o suportă”, „vrea să fie singur pentru că i se cuvin toate”. A mai arătat că întâmpină dificultăți în a-l convinge pe C să participe la orele desfășurate online, minorul spunându-i acesteia să stea în fața calculatorului și să scrie ce spune învătătoarea, iar când bunica reușea să îl convingă să asiste la orele online, „minorul scria ce voia el”. Aceste aspecte reies și din declarația martorei ..., care a relatat o împrejurare când pârâta-reclamantă a fost sunată cu apel video de către bunica maternă și minor, când minorul încerca să se logheze pe platforma pentru orele online și pârâta reclamantă îl ajuta, în care martora l-a auzit pe minor vorbindu-i bunicii materne „obraznic”, martora arătând că minorul „trăgea de cabluri, nu voia să intre la lecții și tot amintea că vrea să se joace”, fiind necesară multă convingere pentru a participa la ore.

Referitor la relația dintre bunicii paterni si minori, din probele administrate în cauză, declarația bunicii paterne ..., plansele fotografice și înregistrările video atasate, rezultă că este una  bună, armonioasă, în momentele în care tatăl se află la serviciu, minorii petrec timp cu bunica paternă, care îi ajută pe aceștia la efectuarea temelor, pe care apoi tatăl le corectează.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 1002 alin. 1 Cpc., Ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.

Având în vedere aspectele expuse anterior, instanța constată că s-au schimbat împrejurările de fapt avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. ... pronunțată de Judecătoria P..., în urma acordului intervenit între părți, prin care instanța a dispus, cu caracter provizoriu, până la soluționarea procesului de divorț, ca domiciliului minorilor să fie stabilit altenativ, o săptămână la tatăl reclamant -pârât și o săptămână la mama pârâtă – reclamantă, ambele părţi fiind de acord că această modalitate de stabilire a domiciliului alternativ al celor doi minori, nu a servit  interesului superior al minorilor, provocând efecte negative asupra psihicului minorilor, creând o stare de instabilitate permanentă pentru aceştia, culminând cu fuga minorului C, în vârstă de 8 ani si jumătate, de lângă bunica maternă spre locuința tatălui și împotrivirea acestuia de a se întoarce la domiciliul mamei.

De asemenea, conform art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar alineatul al doilea al aceluiaşi articol prevede că „Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului”.

Articolul 920 din acelaşi act normativ, aplicabil în materia divorţului, prevede că „instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei”. Astfel cu privire la cererea principală privitoare la stabilirea locuinţei minorului în intervalul necesar soluţionării cererii de divorţ, condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale sunt prezumate a fi îndeplinite de către legiuitor.

În privinţa cererii subsidiare, de stabilire a unui program de legături personale, deşi încuviinţarea dreptului unui părinte de a avea legături personale cu minorul nu este prevăzută printre măsurile vremelnice asupra cărora se poate statua pe calea ordonanţei preşedinţiale şi pe parcursul procesului de divorţ (conform art. 920 din Codul de procedură civilă), instanţa apreciază că o asemenea cerere este admisibilă întrucât, în condiţiile în care legea permite luarea unei măsuri vremelnice de stabilire a locuinţei copilului la unul sau altul dintre părinţi în timpul procesului de divorţ sau de exercitare a autorităţii părinteşti (părintele rezident), negarea dreptului părintelui nerezident de a avea, tot cu caracter vremelnic, legături personale cu acesta, în aceeaşi perioadă de timp, ar constitui o gravă încălcare a drepturilor acestui părinte, dar şi a principiului interesului superior al copilului, care trebuie să menţină relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi.

Printre condiţiile speciale de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale reglementate de dispoziţiile art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă, anterior evocate, este prevăzută şi aceea a urgenţei care se justifică atunci când măsura ce urmează a fi adoptată este necesară, printre altele, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara; cum, în această materie, nu s-ar putea păgubi prin întârzierea adoptării unei asemenea măsuri decât dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinţi, respectiv şi cu părintele la care nu locuieşte, ca şi componentă a dreptului său la o dezvoltare fizică, mentală, spirituală, morală şi socială armonioasă, instanţa apreciază că examinarea unei cereri de încuviinţare a unor legături personale cu minorul pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie să se circumscrie conţinutului acestui drept, care dă expresie chiar principiului interesului superior al copilului, instituit de art. 263 alin. (1) din Codul civil.

De asemenea, instanţa constată că este îndeplinită şi condiţia caracterului provizoriu al măsurii, întrucât aceasta îşi va produce efectele până la soluţionarea litigiului de fond, în primă instanță și nu până la soluționarea definitivă a acestuia, astfel cum susțin părțile, date fiind dispozițiile art. 448 alin.1 pct. 1 Cpc., conform cărora hotărârile prime instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorității pământești, stabilirea locuinței minorului, precum și modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.

În ceeea ce privește solicitarea din cererea reconvențională, de obligare a celor doi minori la consiliere psihologică, instanța reține că această cerere nu îndeplinește condițiile prezentate anterior pentru a fi soluționată pe calea ordonanței președințiale, reprezentând o măsură a cărei executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, contrar dispozițiilor art. 997 alin. 5 Cpc., motiv pentru care, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată.

Referitor la problema care trebuie dezlegată în cauză, stabilirea domiciliului minorilor C și D la unul dintre părinții săi, instanța reține că punctul de pornire trebuie să-l constituie, în mod imperativ, vârstele copiilor, în funcţie de care se evaluează în concret interesul lor, principiu ce guvernează toate demersurile administrative ori judecătoreşti ce privesc minorii. Or, minorul C, născut la data de ..., în vârstă de 8 ani și 6 luni și minora D, născută la data de ..., în vârstă de 5 ani, au nevoie de atenţia şi de afecţiunea ambilor părinţi, mai ales în contextul separării în fapt a acestora, situația din familie fiind bine cunoscută de către minori, astfel cum s-a arătat anterior.

În analiza cererii principale și a cererii reconvenționale, instanța urmează să analizeze dispozițiile art. 496 alin. (1) și (2) C.civ. De asemenea, în acord cu dreptul copilului de a crește alături de părinții săi, drept consacrat de art. 35 alin (1) din Legea nr. 272/2004, acesta locuiește la părinți, aceasta fiind regula de principiu, indiferent dacă părinții sunt sau nu căsătoriți. Mai mult, în cazul în care părinții nu locuiesc împreună, va prevala, de regulă,  acordul  dintre  aceștia.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.400 alin.(1) Cod civil: „În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.”

Aceste dispoziţii se completează cu prevederile art. 21 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora instanţa va stabili locuinţa minorului ţinând seama de interesul superior al copilului, interes ce urmează a fi analizat prin prisma criteriilor înscrise la art. 2 alin. (6) din acelaşi act normativ, respectiv: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie; b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

La aceste criterii se adaugă şi cele înscrise la art. 21 alin. (1) lit. a) – e) din lege, respectiv:a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă; b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale; c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

Astfel, în ceea ce priveşte disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt în viaţa copiilor şi de a-i respecta drepturile părinteşti, instanţa reţine că, deși părțile au respectat domiciliul alternativ, ambele părți acuză o lipsă de comunicare între acestea în perioada în care domiciliul minorilor este stabilit la celălalt părinte, fiind formulate în acest sens recomandări de către psihologul și consilierii de la DGASPC în acest sens, ca în perioada în care minorii se află la celălalt părinte, legătura cu părintele nerezident să nu se rupă în mod brusc.

Cu precădere, reclamantul-pârât subliniază câteva momente în care nu i s-a adus la cunoștință de către pârâta-reclamantă starea de sănătate a minorei D, faptul că s-a accidentat la deget, faptul că nu va participa la grădiniță, aflând acest aspect de pe grupul de whatsapp de la grădiniță.

Un moment semnificativ menționat de către reclamantul-pârât, susținut de declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, de planșele fotografice de la dosarul cauzei și de răspunsul pârâtei la interogatoriu la întrebarile nr. 23 și 24,  îl reprezintă și faptul că la despărțirea în fapt a părților, pârâta-reclamantă a plecat împreună cu minorii și bunica maternă, în vacanță, timp de aproximativ cinci săptămâni, în perioada verii a anului 2020, perioadă în care reclamantul-pârât nu a cunoscut cu exactitate adresa unde se aflau cei doi minori și cu cine, acestuia fiindu-i, totusi, trimise poze cu minorii și filmări video.

Un alt moment important relatat de reclamantul-pârât și susținut de declarația martorei ..., îl reprezintă perioada în care minorul D se afla la B... la bunica maternă și aceasta din urmă l-a dus pe băiat la un medic psihiatru, la recomandarea învățătoarei de la școală, fiind prescrise minorului și ulterior administrate medicamente pentru un tratament psihiatric, despre care reclamantul-pârât nu a avut cunoștință, martora menționând ca și-a anunțat fiica, iar când a aflat ginerele, a sistat administrarea medicamentelor.

În ceea ce o privește pe pârâta-reclamantă, instanța reține că martora ... a menționat că pârâta-reclamantă este foarte afectată de lipsa copiilor atunci când se află la domiciliul tatălui, că a vazut-o cu lacrimi în ochi în momentul în care D era la tată și nu mai vorbise cu ea de ceva timp.

Referitor la situaţia locativă a părţilor, din susţinerile necontestate ale părţilor și raportul de anchetă psiho-socială a rezultat că ambele părți le asigură minorilor condiţii bune de locuit, de relaxare şi studiu, aceştia dispunând atât la domiciliul mamei, cât și la domiciliul tatălui, de condiții locative corespunzătoare dezvoltării acestora, ambele apartamente fiind compuse din trei camere, respectiv sufragerie și două dormitoare mobilate corespunzător, câte o bucătarie utilată complet, balcon, baie, minorii având spațiul lor special destinat, amenajat corespunzător vârstelor acestora.

În plus, instanţa va ţine seama și de faptul că până în luna septembrie a anului 2020, când a avut loc separarea în fapt a părților, minorii au locuit în mod neîntrerupt alături de părinţii lor în domiciliul conjugal, care în prezent este domiciliul tatălui,  în acest mediu crescând, dezvoltându-se şi din punct de vedere social, prin prisma relaţiilor legate cu membrii comunităţii și prietenii de joacă. Aceste aspecte sunt relevate prin susţinerile părţilor și declaraţia martorului ....

Referitor la implicarea părinţilor în educarea şi îngrijirea minorilor, în special în ceea ce îl privește pe minorul C, instanţa reţine că din probele administrate în cauză, rezultă că la domiciliul tatălui, acesta și bunica paternă se implică în mod direct, în funcție de programul de lucru al tatălui, iar la domiciliul mamei, pe perioada cât aceasta se află la muncă, în ceea ce privește temele minorului C, aceasta se implică prin intermediul unei prietene, de profesie învățătoare, față de care minorul și-a arătat dezaprobarea în cadrul ședințelor de consiliere de la DGASPC, iar în cazul materiilor mai ușoare, se ocupă bunica maternă.

Un aspect important reținut de către instanță îl reprezintă faptul că, la domiciliul mamei, relaţia dintre minorul C şi bunica maternă este tensionată, bunica simțindu-se jignită de atitudinea de respingere pe care minorul o manifestă în prezent, de modul în care minorul i se adresează şi dezaprobă activităţile şi jocurile practicate de minor, aceasta afirmând că minorul se poartă într-un mod „dictator” cu sora sa, afirmând, totodată, că nu poate controla atitudinea minorului atunci când refuză să participe la orele online, lăsând minorul „să scrie ce vrea el”. În acest sens, instanța reține că relația tensionată dintre minorul C și bunica maternă reiese și din înregistrarea video-audio depusă la dosarul cauzei de către pârâta-reclamantă, în care minorul își exprimă cu tristețe și într-o stare de agitație nemulțumirea față de bunica maternă și din declarația dată de aceasta în fața instanței.

Deși, la dosarul cauzei, s-a depus de către reclamantul-pârât o înregistrare video-audio în care minorul C își exprimă nemulțumirea față de comportamentul mamei atunci când cei doi minori locuiesc la ea, instanța reține că există dubii cu privire la atitudinea sinceră, neinfluențată a minorului, prezentată în acea filmare. Totodată, instanța reține că în discuțiile cu mama și despre relația sa cu mama menționate în cadrul consilierii de la DGASPC, minorul o acuză pe mamă de destrămarea relației de căsătorie, aspecte ce pot fi transmise acestuia de către tatăl-reclamant-pârât, astfel cum susține pârâta-reclamantă.

Cu toate acestea, față de aspectele învederate anterior, față de starea emoțională fluctuantă a minorului C și de faptul că pe perioada cât mama se află la serviciu, acesta se află în îngrijirea și supravegherea bunicii materne, între aceștia existând o stare tensionată, de încordare, care se adaugă la faptul că minorul C este afectat emoţional în urma conflictelor dintre părinţi și având în vedere că nevoile celor doi minori, de creştere şi educare sunt satisfăcute la domiciliul reclamantului-pârât, totodată raportat la faptul că aceştia au nevoie de stabilitate și de a crește împreună, că au dezvoltat relaţii de ataşament cu persoanele cu care au luat contact în acest mediu, până la soluţionarea litigiului de fond, în primă instanță, ori până la schimbarea împrejurărilor, instanţa reţine că, pentru moment, în mod provizoriu, este în interesul superior al minorilor stabilirea locuinţei acestora la tatăl reclamant-pârât.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor C și D, instanța reține că potrivit art. 261 și art. 499 alin. (1) Cod civil, ambii părinți sunt obligați să contribuie la creșterea și educarea minorului, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.

Totodată, potrivit art. 525 alin. (1) Cod civil, minorul este prezumat a fi în nevoie, chiar dacă ar dispune de  bunuri. Având în vedere faptul că instanța va stabili locuința minorilor C și D, în mod provizoriu, la tată, acesta își va îndeplini obligația de a contribui la creșterea și educarea acestora în natură, astfel că, pârâta-reclamantă urmează a fi obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea celor doi minori.

În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere, art. 529 alin. (1) Cod civil, prevede că întreținerea se datorează proporțional cu nevoile creditorului obligației de întreținere și cu mijloacele debitorului obligației de întreținere, iar art. 529 alin. (2) Cod civil, instituie o limită maximă a obligației de întreținere, prevăzându-se că întreținerea datorată de către părinte pentru doi copii se stabilește până la o treime(1/3) din venitul său net lunar.

Referitor la nevoile minorilor C și D, creditori ai obligației de întreținere, din raportul de anchetă psihosocială, reiese că nevoile acestora sunt cele corespunzătoare vârstei, iar în ceea ce o privește pe pârâta-reclamantă, în calitate de debitoare a obligației de întreținere, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că este angajată pe durată nederminată, ocupând funcția de medic specialist în cadrul DSP Prahova și medic specialist medicină de laborator în cadrul Centrului Medical Mediurg SRL Ploiești, obținând un venit net lunar, în medie de 13180 lei. Totodată, din datele existente în cauză, reiese că pârâta nu are alte persoane în întreținere, astfel instanța urmează să dispună obligarea pârâtei-reclamante, în mod provizoriu, la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor C și D,  în cotă de 1/3 din veniturile nete lunare realizate de la data pronunțării prezentei hotărâri - ....2021 și până la soluționarea în fond a dosarului nr. ... aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.

În ceea ce privește cererea subsidiară a pârâtei-reclamante, de stabilire în mod provizoriu, a unui program de legături personale cu minorii C și D,  instanța constată că părțile sunt de acord ca părintele la care copilul nu locuieşte statornic, în speţă, pârâta-reclamantă, să aibă legături personale cu minorul solicitând în subsidiar același program.

Cu toate acestea, instanța constată că se solicită stabilirea unui program de legături personale cu posibilitatea de a lua minorii la domiciliul mamei în fiecare săptămână, de vineri-orele 16:00 până duminică, orele 18:00,  modalitate ce nu servește interesului superior al minorilor, întrucât reprezintă o altă variantă a domiciliului alternativ stabilit anterior, cu privire la care s-a observat deja, în cauză, ca nu este benefic pentru cei doi minori, întrucât a creat instabilitate emoțională acestora, cu diferența că durata șederii în fiecare săptămână la câte un părinte este redusă, de la o săptămână, la trei-patru zile.

Astfel, instanța reține că posibilitatea luării minorilor la domiciliul mamei și înapoierii la domiciliul tatălui, în primul şi al treilea sfârşit de săptămână, de vineri de la ora 16:00 până duminică la ora 18:00, respectă interesul superior al minorilor și dreptul copiilor și al mamei de a avea legături personale, în vederea consolidării relațiilor de atașament dintre aceștia.

În plus, pentru a suplini faptul că doar în două weekend-uri pe lună, mama are dreptul de a lua minorii la domiciliul său, instanța consideră că se impun câteva măsuri suplimentare, pentru a întări relațiile de afecțiune dintre mamă și cei doi minori și pentru a respecta dreptul mamei de a veghea la creșterea și educarea celor doi minori, precum: posibilitatea mamei de a lua legătura cu minorii, telefonic şi prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, zilnic, în intervalul orar 18:00 – 20:00, cel putin 15 minute, precum și posibilitatea de a desfășura împreună cu minorii activități specifice vârstei minorilor, în afara domiciliului acestora, în două zile lucrătoare/săptămână, marţi şi joi, în funcție de programul scolar şi al grădiniţei minorilor, cu obligația de a-i înapoia la domiciliul tatălui la ora 20:00.

Pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea pârâtei-reclamante de stabilire a unui program de legături personale cu minorii C și D și va stabili, în mod provizoriu, în favoarea pârâtei-reclamante B, următorul program de legături personale cu minorii C și D, fără prezența tatălui, cu posibilitatea luării minorilor la domiciliul său și înapoierii la domiciliul tatălui astfel:

- primul şi al treilea sfârşit de săptămână, de vineri de la ora 16:00 până duminică la ora 18:00;

- în anii pari, în vacanţa de Paşte, în anii impari, în vacanţa de Crăciun, la domiciliul pârâtei-reclamante;

- jumătate din vacanţa de vară în perioada 15 iunie - 31 iulie în anii pari şi în perioada 31 iulie -15 septembrie în anii impari;  (în funcţie de structura anului şcolar, prima jumătate din vacanţa de vară în anii pari şi a doua jumătate din vacanţa de vară în anii impari).

- zilele onomastice ale minorilor vor fi petrecute alternativ, respectiv în anii impari cu reclamantul-pârât şi în anii pari cu pârâta – reclamantă, în măsura în care părţile nu convin sa le petreacă împreună.

- zilele de naştere ale minorilor vor fi petrecute alternativ, respectiv în anii impari cu pârâta-reclamantă şi în anii pari cu reclamantul-pârât, în măsura în care părţile nu convin sa le petreacă împreună.

- obligă reclamantul-pârât să îi aducă la cunoştinţă pârâtei-reclamante, prin orice mijloc de comunicare, starea de sănătate a minorilor şi situaţia scolară;

- posibilitatea de a lua legătura cu minorii, telefonic şi prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, zilnic, în intervalul orar 18:00 – 20:00, cel putin 15 minute.

- posibilitatea de a desfășura împreună cu minorii activități specifice vârstei minorilor, în afara domiciliului acestora, în două zile lucrătoare/săptămână, marţi şi joi, în funcție de programul scolar şi al grădiniţei minorilor, cu obligația de a-i înapoia la domiciliul tatălui la ora 20:00.

În ceea ce privește obligația de a achita cheltuielile de judecată solicitate de către ambele părți, față de admiterea în parte atât a cererii de chemare în judecată, cât și cererii reconvenționale, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 453 C.proc.civ., ce prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Totodată, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată l aplta cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Instanța constată că reclamantul-pârât a făcut dovada achitării unor taxe judiciare de timbru în cuantum de 40 lei, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei și a achitării unui onorariu de avocat în cuantum total de 4000 de lei, conform celor două chitanțe de câte 2000 de lei, depuse la dosarul cauzei. În ceea ce privește onorariul avocațial în cuantum de 4000 de lei, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 Cpc si va reduce onorariul avocațial al avocatului reclamantului A la suma de 2000 lei, constatând că raportat la obiectul și complexitatea cauzei – ordonanță președințială privind stabilirea domiciliului minorilor și a activității desfășurate de avocat, un  onorariu în cuantum de 4000 de lei este vădit disproporționat, astfel că va dispune obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 2040 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat redus şi taxele judiciare de timbru.

Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

De asemenea, instanța constată că pârâta-reclamantă a făcut dovada achitării unor taxe judiciare de timbru în cuantum de 40 lei, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei și a achitării unui onorariu de avocat în cuantum total de 2000 de lei, astfel că, față de admiterea în parte a cererii reconvenționale, instanța va obliga reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 2040 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat şi taxele judiciare de timbru.

În temeiul art. 453 alin. 2 Cpc., instanța va compensa în totalitate cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea având ca obiect ordonanță președințială, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul - pârât A, CNP ..., cu domiciliul în ..., Judeţ Prahova, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă B, CNP ..., cu domiciliul în ..., Judeţ Prahova, cu domiciliul procesual ales în ... jud. Prahova.

Admite în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta-reclamantă B în contradictoriu cu reclamantul-pârât A.

Modifică măsurile provizorii stabilite prin sentința civilă nr. ... pronunţată în data de ... de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. ..., după cum urmează:

Stabilește, în mod provizoriu, domiciliul minorilor C, născut la data de ... și D, născută la data de ... la tatăl reclamant-pârât A, până la soluționarea în fond a dosarului nr. ... aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești având ca obiect divorț.

Obligă, în mod provizoriu, pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât, în favoarea minorilor C și D a pensiei de întreținere în cuantum de 1/3 din veniturile nete lunare ale acesteia, de la data pronunțării prezentei hotărâri - ....2021 și până la soluționarea în fond a dosarului nr. ... aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.

Stabileşte, în favoarea pârâtei-reclamante B, în mod provizoriu, următorul program de legături personale cu minorii C și D, fără prezența tatălui, cu posibilitatea luării minorilor la domiciliul său și înapoierii la domiciliul tatălui astfel:

- primul şi al treilea sfârşit de săptămână, de vineri de la ora 16:00 până duminică la ora 18:00;

- în anii pari, în vacanţa de Paşte, în anii impari, în vacanţa de Crăciun, la domiciliul pârâtei-reclamante;

- jumătate din vacanţa de vară în perioada 15 iunie - 31 iulie în anii pari şi în perioada 31 iulie -15 septembrie în anii impari;  (în funcţie de structura anului şcolar, prima jumătate din vacanţa de vară în anii pari şi a doua jumătate din vacanţa de vară în anii impari).

- zilele onomastice ale minorilor vor fi petrecute alternativ, respectiv în anii impari cu reclamantul-pârât şi în anii pari cu pârâta – reclamantă, în măsura în care părţile nu convin sa le petreacă împreună.

- zilele de naştere ale minorilor vor fi petrecute alternativ, respectiv în anii impari cu pârâta-reclamantă şi în anii pari cu reclamantul-pârât, în măsura în care părţile nu convin sa le petreacă împreună.

- obligă reclamantul-pârât să îi aducă la cunoştinţă pârâtei-reclamante, prin orice mijloc de comunicare, starea de sănătate a minorilor şi situaţia scolară;

- posibilitatea de a lua legătura cu minorii, telefonic şi prin intermediul mijloacelor de comunicare electronice, zilnic, în intervalul orar 18:00 – 20:00, cel putin 15 minute.

- posibilitatea de a desfășura împreună cu minorii activități specifice vârstei minorilor, în afara domiciliului acestora, în două zile lucrătoare/săptămână, marţi şi joi, în funcție de programul scolar şi al grădiniţei minorilor, cu obligația de a-i înapoia la domiciliul tatălui la ora 20:00.

Respinge în rest cererile, ca neîntemeiate.

Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 2040 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat redus şi taxele judiciare de timbru.

Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 2040 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat şi taxele judiciare de timbru.

Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 5 de zile de la pronunțare. Cererea de apel se va înregistra la Judecătoria Ploiești.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților de catre grefa instanței, astăzi, 23.03.2021.

 Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare