Ordonanţă Preşedinţială. Condiţii de admisibilitate.

Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate.

C. pr. civ. – art. 581

Întrucât ordonanţa preşedinţială nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmează ca instanţa investită cu soluţionarea unei astfel de cereri să stabilească, în raport cu probele prezentate de părţi, în favoarea căreia dintre ele există aparenţa de drept.

Blocarea în mod nejustificat a accesului reclamanţilor la construcţia proprietatea acestora prin edificarea unui gard, între părţi existând un litigiu tocmai în vederea lămuririi definitive a chestiunii vânzării-cumpărării terenului ce urma să rezolve problema accesului,  prevenirea unor pagube iminente produse reclamanţilor neputându-se realiza altfel, face ca în speţă să fie îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,

decizia civilă nr. 98/R din 24 ianuarie 2007

Prin ordonanţa nr. 1806 din 2 august 2006, pronunţată in dosarul nr. 6287/2006 Tribunalul Arad a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta persoană fizică, în nume propriu şi pentru fiul său minor, în contradictoriu cu pârâta S.C. „U.” S.A. şi a obligat societatea pârâtă să permită reclamanţilor accesul neîngrădit prin curtea interioară la imobilul situat în localitatea A., înscris în cartea funciară, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 6287/2006, aflat pe rolul aceluiaşi tribunal, fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

Prima instanţă a reţinut ca potrivit extrasului de carte funciară reclamanţii sunt coproprietarii magaziei, fără teren, situate în localitatea A., iar societatea pârâtă este proprietara terenului aferent. Din probele administrate în cauză a reieşit că accesul la imobilul reclamanţilor a fost împiedicat de pârâtă prin ridicarea unui gard. De asemenea, reclamanţii au formulat o acţiune în justiţie, prin care au solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare a terenului intravilan în condiţiile prestabilite prin convenţia de vânzare-cumpărare din 23 aprilie 1998, cerere care face obiectul dosarului nr. 6287/2006 al Tribunalului Arad. Astfel fiind, instanţa de fond a considerat că urgenţa măsurii solicitate este justificată de folosinţa imobilului proprietatea reclamanţilor, ceea ce face ca în speţă să fie îndeplinite condiţiile cerute de art. 581 C pr. civ.

Prin decizia civilă nr. 98/R din 24 ianuarie 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. „U” S.A. împotriva ordonanţei tribunalului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că în scopul apărării drepturilor care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, art. 581 C. pr. civ. prevede că în cazuri grabnice, la cererea părţii interesate, instanţa poate lua măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale, care va putea fi dată şi fără citarea părţilor. Ordonanţa preşedinţială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmează că instanţa investită cu soluţionarea unei asemenea cereri se mărgineşte să stabilească, în raport cu probele prezentate de părţi, în favoarea căreia dintre ele există aparenţa de drept. Condiţia generală de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale este aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, adică, judecând cererea, instanţa nu trebuie să soluţioneze fondul dreptului, precum şi aceea că urgenţa în luarea unor măsuri este determinată de iminenţa producerii unor pagube.

Prima instanţă în mod corect a reţinut că în cauză dispoziţiile legale citate sunt incidente, între părţi existând un litigiu aflat în soluţionare la instanţa de drept comun, având ca obiect obligarea societăţii recurente la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare al terenului intravilan înscris în cartea funciară, în condiţiile prestabilite prin convenţia părţilor din 23.04.1998, iar în caz de refuz sentinţa să ţină loc de act autentic, prin cererea de faţă reclamanţii intimaţi solicitând doar ca, până la soluţionarea acestuia, să li se permită accesul la imobilul construcţie – magazie finite export şi magazie finite intern (spaţiu comercial) în vederea exploatării normale a acestuia. În mod just tribunalul a reţinut că în condiţiile date cererea reclamanţilor ca societatea pârâtă să le permită accesul neîngrădit prin curtea interioară la imobilul proprietatea lor până la soluţionarea definitivă a dosarului Tribunalului Arad nr. 6287/2006 este întemeiată, urgenţa măsurii solicitate fiind justificată de imposibilitatea folosirii acestuia prin ridicarea de către pârâtă a unui gard în faţa căilor de acces în magazie.

Susţinerile pârâtei recurente privitoare la lipsa calităţii sale procesuale motivat de împrejurarea că terenul pentru care a fost dată ordonanţa atacată ar fi doar cel de sub clădirea proprietatea intimaţilor, terenul aferent curţii interioare şi pe care s-a dispus accesul fiind înscris în altă carte funciară şi aflându-se în proprietatea unei alte societăţi comerciale nu au fost primite, motivat de împrejurarea că din extrasul de carte funciară rezultă, fără putinţă de tăgadă, că imobilul  se compune, pe lângă magaziile intimaţilor, din cale de acces în stradă şi teren viran, şi nu doar din terenul de sub construcţia proprietatea reclamanţilor, întregul teren aparţinând societăţii pârâte.

Nu în ultimul rând, aşa cum a rezultat şi din schiţele tehnice prezentate de reprezentanţii părţilor şi din precizările făcute de aceştia, frontul stradal de 167 m. de pe stradă pe care-l are imobilul intimaţilor, deşi există, el nu poate fi folosit în scopul realizării accesului întrucât acest front este constituit din zidul longitudinal al construcţiei, zid care nu are nici o poartă de acces. Eventualul acces de care a făcut vorbire recurenta poate fi realizat doar dacă s-ar demola, s-ar sparge acest zid al clădirii, ceea ce nu este o soluţie acceptabilă în acest moment.

Cum prin ridicarea de către pârâtă a gardului aceasta a blocat în mod nejustificat accesul reclamanţilor la construcţia proprietatea lor, acces ce le-a fost permis de la data cumpărării şi până la momentul edificării gardului, între părţi existând un litigiu tocmai în vederea lămuririi definitive a chestiunii vânzării-cumpărării terenului ce urma să rezolve problema accesului intimaţilor, care la data achiziţionării imobilului au avut reprezentarea unei anumite stări de fapt şi de drept, ce ulterior a fost modificată de recurentă, prevenirea unor pagube iminente produse reclamanţilor şi care nu s-ar putea repara altfel fiind de necontestat în condiţiile în care intimaţii au făcut dovada că sunt în imposibilitate de a exploata, de a utiliza spaţiul conform destinaţiei sale, mai mulţi parteneri comerciali reziliind contractele de închiriere tocmai datorita construirii de către recurentă a gardului ce blochează accesul în magazie, Curtea a apreciat că în speţă sunt îndeplinite şi dovedite toate condiţiile de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanţi.

Domenii speta

Spete similare