Adopţie. Major. Desfacere. Interesul adoptatului. Legea aplicabilă adopţiei.

Adopţie. Major. Desfacere. Interesul adoptatului. Legea aplicabilă adopţiei.

O.U.G. nr. 25/1997 – art. 22

Potrivit art. 22 din O.U.G. 25/1997, desfacerea adopţiei poate avea loc dacă interesul adoptatului major este în acest sens.

Cauzele de desfacere a adopţiei nu sunt expres reglementate de aceste dispoziţii legale, instanţa fiind suverană să aprecieze asupra temeiniciei motivelor invocate, care fac incompatibilă menţinerea adopţiei, dacă se susţine că aceasta nu mai este în interesul părţilor.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, Secţia civilă – completul specializat pentru cauze de familie şi minori, decizia nr. 430 F din 27 aprilie 2007

Prin decizia civilă nr. 430 din 27 aprilie 2007 Curtea a admis recursurile declarate de reclamanta N. M. şi pârâtul N. I. împotriva sentinţei civile nr. 48 din 6 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care a casat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Curtea a reţinut că reclamanta N. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. I. desfacerea adopţiei cu toate efectele unei filiaţiuni fireşti, încuviinţată prin sentinţa civilă nr. 846 din 26 noiembrie 1998 privind pe pârât şi revenirea acestuia la situaţia de stare civilă anterioară adopţiei, dispunând Consiliului Local Timişoara să efectueze cuvenitele menţiuni cu referire la nume şi părinţi.

În motivare, reclamanta a învederat instanţei că astfel cum rezultă din hotărârea prin care s-a încuviinţat adopţia, motivul adopţiei a fost acela că l-a crescut şi îngrijit pe pârât cât timp a fost minor, fiind singură şi dorind să-i ofere ceea ce a agonisit o viaţă, iar acesta să-i fie sprijin la bătrâneţe.

A mai arătat că pârâtul a ales să-şi petreacă viaţa în străinătate, în Austria, şi în aceste condiţii ea a rămas fără sprijin la bătrâneţe, fără a se putea da în întreţinere, deoarece nimeni nu îndrăzneşte să o ia ştiind de existenţa fiului.

Deoarece motivaţia adopţiei nu mai există, a solicitat ca aceasta să fie desfăcută în baza art. 22 pct. 1 – 5 din Legea nr. 87/1998.

Pârâtul pe cale reconvenţională a solicitat la rândul său desfacerea adopţiei, susţinând că a plecat în străinătate şi scopul adopţiei nu poate fi îndeplinit.

Prin sentinţa civilă nr. 48 din 6 octombrie 2006 Tribunalul Timiş a respins atât acţiunea principală,  cât şi cererea reconvenţională.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională sunt inadmisibile, întrucât motivul invocat de reclamantă nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997 privind regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, text de lege pe care şi-a întemeiat reclamanta acţiunea şi sub imperiul căreia s-a încuviinţat adopţia, iar Legea nr. 273/2004 prin art. 7 alin. 3 pct.”a” prevede doar un singur caz de desfacere a adopţiei, şi anume atunci când adoptatorul sau adoptatorii au decedat şi există o hotărâre irevocabilă de încheiere a unei noi adopţii.

Împotriva sentinţei au declarat recurs în termenul legal atât reclamanta, cât şi pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.

Ambii recurenţi au arătat în cererile de recurs că desfacerea adopţiei este justificată de împrejurarea că adoptatul este stabilit definitiv în Austria alături de părinţii fireşti, reclamanta adoptatoare rămânând în ţară fără nici un sprijin moral şi material.

De asemenea, s-a susţinut admisibilitatea cererilor raportat la dispoziţiile legale aplicabile .

Curtea, analizând recursurile părţilor prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, respectiv art. 304 pct. 9, art. 3041 şi art. 312 alin. 3 C. pr. civ., a apreciat că  sunt fondate.

Astfel, a constatat că prima instanţă a soluţionat atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională pe cale de excepţie, respectiv cea a inadmisibilităţii, raportându-se la prevederile Legii nr. 273/2004, deşi incidentă era O.U.G. nr. 25/1997 sub imperiul căreia adopţia a fost încuviinţată .

Acest ultim act normativ se referă la desfacerea adopţiei în următoarele texte:

- art. 22 alin. 1 prevede că adopţia este supusă, potrivit legii, desfacerii;

- art. 22 alin. 2, în sensul că adopţia poate fi desfăcută la cererea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani;

- art. 22 alin. 3, privitor la numele adoptatorului;

- art. 22 alin. 4 dispune că la desfacerea adopţiei părinţii fireşti redobândesc drepturile şi îndatoririle părinteşti;

- art. 22 alin. 5 prevede că cererile de desfacere a adopţiei urmează aceleaşi reguli de competenţă ca şi cele pentru încuviinţarea acesteia;

Cauzele de desfacere a adopţiei nu sunt expres reglementate de art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997, instanţa fiind suverană să hotărască asupra temeiniciei motivelor invocate, care fac incompatibilă menţinerea adopţiei, dacă se susţine că aceasta nu mai este în interesul părţilor.

În consecinţă, potrivit art. 22 din O.U.G. 25/1997, desfacerea adopţiei poate avea loc dacă interesul adoptatului major este în acest sens.

Raportat la cele expuse mai-sus, Curtea a apreciat că prima instanţă în mod eronat a reţinut inadmisibilitatea cererilor privind desfacerea adopţiei, care odată încheiată se poate menţine numai în măsura în care corespunde interesului adoptatului.

Apreciind astfel, tribunalul a nesocotit exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în ce priveşte dreptul de acces la o instanţă.

Jurisprudenţa C.E.D.O. este bogată în acest sens, art. 6 paragraful 1 garantând dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanţă, care să hotărască asupra încălcării drepturilor şi obligaţiile sale cu caracter civil (ex. cauza Terra Woningen contra Olandei din 17 decembrie 1996; cauza Rotaru contra României din 4 mai 2000).

În raport de considerentele arătate, având în vedere că tribunalul a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea a apreciat că se impune admiterea recursurilor.

Domenii speta

Spete similare