Onorariu lichidarot judiciar. Cuantum. Limitarea lui raportat la prevederile Ordinului m.f.p. nr. 1186/2006.

Decizie 550 R din 14.05.2007


Onorariu lichidator judiciar. Cuantum. Limitarea lui raportat la prevederile Ordinului M.F.P. nr. 1186/2006.

Legea nr. 85/2006,  art. 10, art. 11, art. 19, 24, art. 107

  Ordinul M.F.P. nr. 1186/2006, modificat

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 judecătorul sindic stabileşte onorariul provizoriu, iar comitetul creditorilor are ca atribuţie să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreşte să fie desemnat de către creditori în dosar condiţiile numirii şi să recomande adunării creditorilor astfel de numiri. De asemenea, la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă.

Deşi, pentru organele fiscale prevederile Ordinului M.F.P. nr. 1186/2006 au caracter de obligativitate, ordinul fiind un act normativ cu caracter inferior dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic şi ceilalţi participanţi la procedură nu pot fi ţinuţi de prevederile acestuia, decât dacă adunarea/comitetul creditorilor sunt de acord cu limitele impuse prin acesta, iar practicianul în insolvenţă acceptă să-şi desfăşoare activitatea în aceste condiţii.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,

decizia civilă nr. 550/R din 14 mai 2007

Prin sentinţa civilă nr. 630 din 5 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 3738/2005 Tribunalul Arad a admis cererea administratorului judiciar S.C. „E.” S.R.L. şi în conformitate cu art. 107 paragraful A lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. „G.” S.A., iar în temeiul alineatului 2 al aceluiaşi articol a desemnat în calitate de lichidator judiciar pe fostul administrator judiciar pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25, dispunând, totodată, dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare. Judecătorul sindic a fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidatorul judiciar, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii la 10 zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti, dispunând predarea în acelaşi termen a listei creanţelor născute în cursul procedurii, precum şi notificarea deschiderii procedurii de faliment debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea menţiunii şi publicarea hotărârii în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Instanţa a mai fixat următoarele termene limită: pentru depunerea declaraţiilor de creanţă pentru creanţele născute în cursul procedurii data de 19 aprilie 2007, pentru verificarea creanţelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar al creanţelor 30 aprilie 2007, pentru întocmirea şi afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor 28 mai 2007 şi pentru formularea contestaţiilor la tabelul suplimentar data de 11 mai 2007. Nu în ultimul rând, în temeiul art. 113 din Legea privind procedura insolvenţei judecătorul sindic a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare, aprobând şi plata retribuţiei administratorului judiciar pentru perioada 17.10.2005 – 05.03.2007 în cuantum de 500 lei lunar, plus T.V.A., precum şi a cheltuielilor privind procedura în sumă totală de 597,55 lei, sume ce urmau să se achite în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 4 din  Legea nr. 85/2006, respectiv din contul unic de lichidare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea D.G.F.P., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii propunerii administratorului judiciar de aprobare a onorariului în cuantum de 500 lei lunar, plus T.V.A. ca fiind prematur formulată raportat la dispoziţiile art. 7 alin. 5 din Ordinul M.F.P. nr. 1186/11.07.2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment de către organele fiscale competente şi propunerile de numire a lichidatorilor, astfel cum acest ordin a fost modificat prin Ordinul M.F.P. nr. 1342/11.08.2006. În aceste condiţii, recurenta consideră că aprobarea onorariului solicitat de administratorul judiciar sau a oricărei alte sume cu acest titlu este prematură având în vedere faptul că aceasta se află în imposibilitatea stabilirii valorii totale din creanţa fiscală care urmează să fie stinsă prin aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 şi că până în prezent ea nu a încasat vreo sumă din averea debitoarei, prin acţiunile administratorului judiciar nefiind stinsă nici o parte din creanţa cu care s-a înscris în tabelul de creanţe.

Prin decizia civilă nr. 550/R din 14 mai 2007 pronunţată în dosarul nr. 764/59/2007 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. împotriva sentinţei civile nr. 630/05.03.2007 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3738/2005.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că modalitatea în care judecătorul sindic a stabilit cuantumul onorariului cât şi momentul realizării acestei operaţiuni, sunt legale în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor aplicabile în speţă, cuantumul pe care îl poate primi practicianul în insolvenţă desemnat să administreze această procedură este stabilit de texte legale, în mod generic şi orientativ, neexistând prevederi clare şi imperative în acest sens. De asemenea, dispoziţiile Legii nr. 85/2006 permit judecătorului sindic să stabilească remuneraţia acestuia.

Astfel, art. 11 din Hotărârea nr. 1 din 15 decembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România emis de U.N.P.I.R.1,  art. 10 din Legea nr. 85/20062, art. 37 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă3, consacră dreptul practicienilor de a fi remuneraţi pentru activitatea desfăşurată, precizând cu titlu de exemplu unele dintre criteriile în funcţie de care se stabileşte această sumă.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 judecătorul sindic stabileşte onorariul provizoriu (art. 10), iar comitetul creditorilor, conform art. 17 alin. 1 lit. b), are ca atribuţie să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreşte să fie desemnat de către creditori în dosar condiţiile numirii şi să recomande adunării creditorilor astfel de numiri. De asemenea, art. 19 mai stabileşte în alin. 2, că la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul sindic.

Pe de altă parte, alineatul 3 al art. 19 arată care sunt considerentele pentru care decizia luată în baza alin. 2 poate fi contestată de către creditori, respectiv faptul că aceştia pot contesta hotărârea pe motive de nelegalitate în termen de 3 zile la judecătorul sindic care va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditori sau, după caz, va solicita adunării creditorilor desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator. Totodată, în alineatul 4 al aceluiaşi articol se stabileşte că, dacă în termenul stabilit la alin. 3 decizia adunării creditorilor nu este contestată, judecătorul sindic, prin încheiere, va desemna administratorul judiciar propus de creditori dispunând, totodată, încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.

În cazul desemnării lichidatorului, cu referire în cauză la dispoziţiile art. 107 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2006, prevederile mai sus enunţate sunt pe deplin aplicabile, această menţiune fiind făcută, de altfel, atât în cuprinsul articolului menţionat, cât şi în dispoziţiile art. 24 din acelaşi act normativ, motiv pentru care susţinerea recurentei în sensul că judecătorul sindic ar fi trebuit să respingă propunerea administratorului judiciar de aprobare a onorariului ca prematur formulată nu este fondată pe nici un temei legal. Din contră, textele legale îl obligă pe judecătorul sindic să se pronunţe asupra cuantumului onorariului administratorului judiciar, cu atât mai mult cu cât acestuia îi încetează calitatea deţinută anterior. Faptul că acelaşi practician este desemnat şi ca lichidator în procedură nu este o regulă, astfel că pentru activitatea desfăşurată până la momentul intrării în faliment el trebuie remunerat, din înscrisurile cauzei nerezultând nici faptul că practicianul ar fi negociat vreun alt onorariu cu comitetul/adunarea creditorilor.

În esenţă, recurenta consideră că aprobarea onorariului solicitat de administratorul judiciar sau a oricărei alte sume cu acest titlu ar fi prematură având în vedere faptul că se află în imposibilitatea stabilirii valorii totale din creanţa fiscală care urmează să fie stinsă prin aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 şi că, până la momentul formulării recursului, nu a încasat vreo sumă din averea debitoarei, prin acţiunile administratorului judiciar nefiind stinsă nici o parte din creanţa declarată, susţinerile sale fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 7 din Ordinul M.F.P. nr. 1186 din 11 iulie 2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment de către organele fiscale competente şi propunerile de numire a lichidatorilor, text care prevede următoarele:

Organele fiscale nu vor accepta ca în cadrul procedurii insolvenţei onorariul lunar al administratorului sau al lichidatorului să fie mai mare de 2.000 lei pe lună. Acordarea onorariului lunar este condiţionată de desfăşurarea unor activităţi în respectivul dosar de lichidare, activităţi reflectate în raportul prevăzut la art. 21 din Legea nr. 85/2006. Organele fiscale nu vor accepta ca în cadrul procedurii insolvenţei onorariul de succes al administratorului sau al lichidatorului să fie mai mare de 7% din sumele obţinute prin valorificarea bunurilor, exclusiv T.V.A. Onorariul de succes urmează a fi stabilit astfel: a) 7% din sumele obţinute prin valorificarea bunurilor, exclusiv T.V.A., în situaţia în care creanţa fiscală este acoperită în integralitate, într-un termen de 12 luni de la data deschiderii procedurii; b) 6% din sumele obţinute prin valorificarea bunurilor, exclusiv T.V.A., în situaţia în care creanţa fiscală este acoperită într-un procent mai mare de 80% inclusiv, în termen de 18 luni de la deschiderea procedurii; c) 5% din sumele obţinute prin valorificarea bunurilor, exclusiv T.V.A., în situaţia în care creanţa fiscală este acoperită într-un procent mai mare de 50% inclusiv, în termen de 24 de luni de la deschiderea procedurii. Organele fiscale nu vor accepta să fie acordat onorariul de succes în situaţia în care creanţa fiscală se recuperează într-un procent mai mic de 50%. Organele fiscale nu vor accepta ca valoarea onorariului să fie mai mare decât valoarea creanţei fiscale stinse prin aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006.

Deşi, pentru organele fiscale aceste dispoziţii au caracter de obligativitate, ordinul fiind un act normativ cu caracter inferior dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic şi ceilalţi participanţi la procedură nu pot fi ţinuţi de prevederile acestuia, decât dacă adunarea/comitetul creditorilor sunt de acord cu limitele impuse prin acesta, iar practicianul în insolvenţă acceptă să-şi desfăşoare activitatea în aceste condiţii.

În altă ordine de idei, având în vedere că dispoziţiile aceluiaşi ordin modifică în sens restrictiv prevederile Legii insolvenţei, acestea nu pot fi impuse peste sau în contra măsurilor adoptate conform prevederilor unei legi. Ca urmare, critica adusă de creditorul fiscal sentinţei recurate întemeiată pe dispoziţiile acestui ordin nu pot face ca, faţă de dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la modificarea ori casarea unei hotărâri, recursul de faţă să fie admis.

În legătură cu stabilirea onorariului administratorului judiciar, recurenta a mai arătat că nici practicianul şi nici instanţa nu au respectat prevederile art. 4 din Legea nr. 85/2006 care îi dau posibilitatea administratorului judiciar de a elabora un buget previzionat pentru a se putea determina mai uşor valoarea creanţei totale care urmează să fie stinsă prin procedura insolvenţei, stabilirea onorariului acestuia fiind o  prerogativă exclusivă a creditorilor şi nu a judecătorului sindic, conform art. 11 lit. d) din actul normativ menţionat.

Ceea ce omite însă creditoarea este faptul că art. 19 alin. 2 din acelaşi act normativ arată că în cazul în care remuneraţia lichidatorului se achită din fondul special aceasta este aprobată tot de judecătorul sindic, art. 11 lit. d) statuând că judecătorul sindic confirmă atât lichidatorul, ca persoană, cât şi onorariul stabilit de adunarea creditorilor. Cum însă dispoziţiile art. 19 alin. 2 prevăd o situaţie derogatorie, acestea sunt prevederile aplicabile în speţă, ele fiind susţinute şi de dispoziţiile art. 107 alin. 2 lit. c) care stabilesc că prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune, în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitate de lichidator al administratorului judiciar desemnat potrivit art. 19 alin. 2 sau art. 34, după caz.

1 Hotărârea nr. 1 din 15 decembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România emis de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România în art. 11 stabileşte următoarele: membrii uniunii au următoarele drepturi, în condiţiile art. 28 - 30 din O.U.G. la lit. k) să primească onorarii conform art. 37 din O.U.G., ţinându-se cont de gradul de complexitate al activităţii

2 Potrivit art. 10 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, în îndeplinirea îndatoririlor sale, judecătorul-sindic va putea desemna, prin încheiere, persoane de specialitate, stabilindu-le şi remuneraţia. Remuneraţiile vor fi plătite din contul prevăzut la art. 4 alin. 2, în conformitate cu criteriile stabilite prin hotărâre a Guvernului

3 O.U.G. nr. 86 din 8 noiembrie 2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 944 din 22 noiembrie 2006, în art. 37 statuaează urmîtoarele: Practicienii în insolvenţă au dreptul la onorarii pentru activitatea desfăşurată, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinaţie a acestora. La stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă gradul de complexitate a activităţii depuse: a) numărul de salariaţi ai debitorului; b) riscul privind conflictele de muncă; c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani; d) valoarea totală a datoriilor şi numărul creditorilor; e) valoarea creanţelor, numărul debitorilor; f) numărul şi complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant şi, respectiv, de pârât; g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluării; h) natura activelor, atractivitatea pe piaţă, riscurile legate de conservarea lor; i) nivelul de lichidităţi aflate la dispoziţia debitorului pentru acoperirea cheltuielilor iniţiale de lichidare. Onorariul provizoriu stabilit de judecătorul-sindic va putea fi modificat pentru viitor de adunarea creditorilor. Obligaţia calculării şi vărsării, în condiţiile legii, a impozitului aferent sumelor drept onorarii revine practicienilor în insolvenţă.

Domenii speta