Legea nr. 10/2001 - cererea de chemare în garanţie a instituţiei publice care a efectuat privatizarea.

 Legea nr. 10/2001 - cererea de chemare în garanţie a instituţiei publice care a efectuat privatizarea.

 Constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr.120/119/2007, reclamanţii F.J.S. şi F.Z. au solicitat, în  contradictoriu cu pârâta S.C.”C”S.A., obligarea acesteia la emiterea deciziei / dispoziţiei de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. nr.5430 Cernat, nr.top.669, 670, 671, 672/1, imobil care în baza Încheierii nr.530/1996 a Judecătoriei Tg.Secuiesc a fost dezmembrat şi a imobilului înscris în C.F. nr.5523 Cernatu de Jos, nr.top.669/2, 672/1, 669/3, în suprafaţă totală de 2,17 ha, reprezentând teren intravilan şi clădiri gospodăreşti, imobile preluate în mod abuziv şi fără titlu de către Statul Român, obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 Euro, cu titlu de daune morale, a daunelor cominatorii în cuantum de 10 RON pe fiecare zi de întârziere a emiterii dispoziţiei motivate de restituire în natură a imobilelor şi a cheltuielilor de judecată.

 Prin Sentinţa civilă nr.926/13.09.2007, Tribunalul Covasna a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată în cauză, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii F.J.S. şi F.Z., astfel cum a fost completată şi precizată, împotriva pârâtei S.C.”C”S.A., a admis cererea de chemare în garanţie formulată de S.C.”C”S.A. împotriva Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, a constatat că imobilul înscris în CF 5430 Cernat, nr.top. 669, 670, 671, 672/1 este deţinut de pârâta S.C.”C”S.A., a constatat că reclamanţii au dreptul la despăgubire, a obligat chemata în garanţie A.V.A.S. Bucureşti la emiterea dispoziţiei /deciziei de stabilire a despăgubirilor şi la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată, respingând restul cererilor.

 Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate  de SC”C”SA, s-a  constatat  că aceasta este neîntemeiată.

 Imobilele pretinse de reclamanţi  se află în patrimoniul societăţii pârâte.

 Măsura în care acesteia îi revine sau nu obligaţia de emitere a deciziei/ dispoziţiei se poate clarifica doar prin stabilirea modului în care imobilele au ajuns în patrimoniul său, situaţie care nu se poate  stabili decât în contradictoriu cu reclamanţii şi cu chemata în garanţie.

 Pentru aceste motive s-a respins excepţia.

 Cât priveşte fondul, instanţa constată că prin Notificarea nr.78/N/2001 trimisă SC”CSA, reclamanţii - în calitate de moştenitori legali ai antecesorilor lor bunici F.G. şi D.T. - au solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.5430 Cernatu de Jos, sub nr.top.669 fâneaţă în intravilan, nr.top. 670  casă şi curte, nr.top. 671 casă şi curte, nr.top.672/1  grădină, în suprafaţă totală de 2 ha şi 3993 mp.,  care a format proprietatea  bunicilor lor.

 Imobilul de mai sus a fost  trecut abuziv în proprietatea Cooperativei Agricole de Producţie Cernat, fapt reţinut şi prin Sentinţa civilă nr.126/8.02.1999 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, prin care s-a constatat nulitatea cooperativizării cu privire la imobilul înscris în CF  nr.5430 Cernatu  de Jos, nr.top.670/2 casă în suprafaţă de  207 mp şi nr.top.671 casă şi grădină  în suprafaţă de 2286 mp.

 Prin Încheierea nr.530/1996 Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Tg. Secuiesc a dezmembrat imobilul înscris în CF nr.5430 Cernatu de Jos, sub nr.top.1288, 1289, 669, 670, 671 şi 672/1, ca proprietate a C.A.P. Cernat, în mai multe parcele.

 Ca urmare a  contractului de vânzare cumpărare  din 3 iulie 1991 încheiat de Comisia de lichidare a fostei C.A.P. Cernat şi SC”C”SA, s-a dispus  ca asupra imobilelor rezultate în urma dezmembrării cu nr.top.669/2, 672/1, 669/3 să se intabuleze dreptul de proprietate în favoarea pârâtei SC”C”SA.

 Societatea pârâtă s-a privatizat integral în anul 1994, la data respectivă imobilele din cauză fiind evidenţiate în patrimoniul societăţii .

 Art.21 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 şi urm., prevede la alin.1 că „ imobilele  - terenuri şi construcţii - preluate  în mod abuziv, indiferent de  destinaţie, care sunt deţinute  la data intrării în vigoare a prezentei legi  de o regie autonomă,  o societate sau companie  naţională, o societate comercială  la care statul sau o autoritate  a administraţiei publice centrale  sau locale  este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie  cooperatistă  sau de orice altă persoană juridică de drept public,  vor fi restituite  persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie  sau, după caz, prin dispoziţie  motivată a organelor de conducere  ale unităţii deţinătoare”.

 În raport de aceste dispoziţii legale, s-a  constatat că, la data  intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, imobilele  în discuţie nu mai erau deţinute de organizaţia  cooperatistă, în speţă de C.A.P. Cernat.

 Într-o astfel de situaţie devin incidente dispoziţiile art.29  din Legea nr.10/2001.

 După cum s-a arătat, societatea pârâtă a fost privatizată integral. Deoarece nici contractul de  vânzare cumpărare la licitaţie publică  şi nici contractul de privatizare al SC”Covalact”SA nu au fost anulate, faţă de prevederile legale menţionate, imobilele  pretinse de reclamanţi nu pot fi restituite în natură, aceştia având dreptul numai la despăgubiri.

 Propunerea privind acordarea despăgubirilor trebuie făcută însă, în cazul de faţă, de  instituţia care a efectuat privatizarea societăţii pârâte, în speţă de AP.A.P.S. Bucureşti  şi care, conform prevederilor art.21 din Legea nr.10/2001 trebuie să se pronunţe prin  decizie sau dispoziţie motivată.

 Referitor la daunele morale pretinse s-a reţinut că societăţii pârâte  nu i se poate  reţine vreo culpă.

 SC”C”SA  a comunicat reclamanţilor  încă din anul 2001, conform adreselor  depuse la f.60, 61 că a înaintat  notificarea şi actele depuse  către A.P.A.P.S. potrivit prevederilor legale.

 Reclamanţii au avut însă  o atitudine pasivă  şi nu au acţionat până în prezent pentru valorificarea drepturilor lor astfel că aceştia nu pot invoca propria culpă  pentru eventualele prejudicii suferite.

 Faţă de considerentele expuse, s-a admite în parte acţiunea reclamanţilor, s-a admite cererea de chemare în garanţie şi  s-a constatat că imobilele pretinse se află în patrimoniul SC”C”SA, că reclamanţii au dreptul la despăgubiri, iar pe cale de consecinţă a obligat A.P.A.P.S. la emiterea dispoziţiei/deciziei motivate.

 Cererile privind restituirea în natură a imobilelor  şi plata daunelor morale au fost respinse pentru  motivele arătate.

 Împotriva sentinţei, au declarat apel reclamanţii F.J.S., F.Z. şi intervenienta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

 Prin apelul formulat, reclamanţii au solicitat schimbarea în tot a sentinţei, în ce priveşte modul de soluţionare al cererii de chemare în judecată. Referitor la cererea de chemare în garanţie, au solicitat anularea şi soluţionarea pe fond a acesteia, în sensul aplicării prevederilor art.1337 Cod civil.

 În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art.25, alin.1 din Legea nr.10/2001 şi principiul restituirii în natură a imobilelor.

 Cu privire la cererea de chemare în garanţie, se invocă încălcarea dispoziţiilor art.60 Cod procedură civilă, ale art.1337 Cod civil şi ale art.3 din Decretul nr.167/1958, motivat de faptul că intimata avea posibilitatea de a formula cererea bazată pe obligaţia de garanţie în termen de 3 ani de la data formulării notificării nr.78/13 iunie 2001.

 Apelanţii reclamanţi critică dispoziţia primei instanţe de acordare a daunelor morale şi a daunelor cominatorii, arătând că nerespectarea obligaţiei de emitere a dispoziţiei de restituire în natură le-a cauzat prejudicii materiale şi morale şi că daunele cominatorii reprezintă o modalitate de constrângere la emiterea dispoziţiei.

 Prin apelul formulat, apelanta intervenientă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie.

 În dezvoltarea motivelor de apel, se invocă aspecte de fond, precum şi faptul că cererea de chemare în garanţie nu întruneşte condiţiile stipulate de art.60 Cod procedură civilă, întrucât, din cuprinsul cererii de chemare în garanţie a A.V.A.S. nu rezultă în nici un fel solicitările pe care le-ar avea pârâta în contradictoriu cu terţul intervenient, în situaţia admiterii acţiunii reclamanţilor.

 Examinând sentinţa în raport cu actele, lucrările dosarului şi cu motivele de apel, Curtea reţine următoarele:

 Legea nr.1072001 consacră principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificările, în cuprinsul dispoziţiilor art.1, alin.1, ale art.7 şi ale art.9, alin.1 din lege.

 Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlaltor măsuri reparatorii prevăzute de lege.

 Art.29, alin.1 stabileşte o categorie de imobile exceptate de la restituirea în natură, şi anume imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21, alin.1 şi alin.2, situaţie în care persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată al despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.

 În speţă, societatea pârâtă a fost privatizată integral în anul 1994, dată la care imobilul în litigiu era evidenţiat în patrimoniul societăţii.

 În aceste condiţii, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică ce a efectuat privatizarea, în speţă de către A.V.A.S.-Bucureşti, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, conform prevederilor art. 29 alin. 3.

 În speţă însă, intervenienta A.V.A.S.-Bucureşti nu poate fi obligată la emiterea deciziei de stabilire a despăgubirilor, în condiţiile în care cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC”C”SA nu îndeplineşte condiţiile legale de sesizare a instanţei prevăzute de art.61 Cod procedură civilă, raportat la art.112 Cod procedură civilă.

 Astfel, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC”C”SA nu conţine un obiect, respectiv pretenţia concretă a pârâtei pentru fixarea limitelor cadrului procesual în care se va desfăşura judecata cu privire la obiect, instanţa fiind ţinută de acest obiect, în sensul că nu poate să acorde mai mult, mai puţin sau altceva decât s-a cerut.

 În aceste condiţii, sancţiunea pentru lipsa unui element esenţial al cererii de chemare în judecată, este nulitatea acesteia, conform art.133 Cod procedură civilă.

 Pentru motivele expuse, cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei SC”C”SA la emiterea deciziei de restituire în natură, la plata daunelor morale şi cominatorii, este neîntemeiată.

 Ca urmare, în baza prevederilor art.296, alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul declarat  de apelanţii reclamanţi F.J.S. şi F.Z., împotriva Sentinţei civile nr.926/13 septembrie 2007 a Tribunalului Covasna şi, în baza prevederilor art.296, alin.1 raportat la art.61 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de apelanta intervenientă A.V.A.S., a schimbat în parte sentinţa menţionată, a constatat nulitatea cererii de chemare în garanţie şi a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.

 Decizia civilă nr. 8/Ap/06.02.2008 – C.M.T.

Domenii speta

Spete similare