Raspundere civila delictuala

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL BRASOV PRIN PRIMAR  împotriva sentinţei civile nr. 8222/21.06.2010 pronunţată de Judecătoria  Braşov  în dosarul nr.24640/197/2009 în contradictoriu cu reclamanta  SC B. A. V. I. G. SA .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: d-na avocat M. K. I. în substituirea d-lui avocat R. A., pentru recurentul – pârât  MUNICIPIUL BRASOV PRIN PRIMAR  şi d-na avocat Cristina Nistorescu cu împuternicire avocaţială la dosarul de fond,  pentru intimata – reclamantă  SC B. A. V. I. G. SA

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Reprezentanta convenţională a recurentului – pârât depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în sumă de 47 lei şi timbru judiciar de 3 lei, pe care instanţa le anulează.

Părţile, prin reprezentanţi convenţionali,  arată că nu au cereri noi de formulat în recurs.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus, instanţa  constată cauza în stare de judecată , închide  dezbaterile şi acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Recurentul – pârât  MUNICIPIUL BRASOV PRIN PRIMAR,  prin reprezentant convenţional, solicită admiterea recursului,  astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind nelegală şi netemeinică. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.  Depune la dosar practică judiciară.

Reprezentantul convenţional al intimatei – reclamante solicită respingerea cererii de recurs şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată. 

Instanţa rămâne în pronunţare  în raport de actele de la dosarul cauzei.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului comercial de faţă,reţine că:

Prin sentinţa civilă nr.8222 din data de 21.06.2010 Judecatoria Braşov a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC B.A. V. I. G. SA,în contradictoriu cu paratul MUNICIPIUL BRAŞOV,prin PRIMAR şi în consecinţă :

-a obligat paratul să plătească reclamantei suma de 1033,50 lei reprezentînd despăgubiri la care se va calcula dobînda legală începînd cu data de 09.11.2009 şi pînă la data achitării efective a debitului principal;

-a obligat paratul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 96,68 lei reprezentînd taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.

Pentru a pronunţa această sentinţă,instanţa de fond a reţinut urmatoarele:

La data de 27.07.2006 autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare BV-x-x, proprietatea  SC H.S. G. SRL , condus de martorul C. N. A., a fost avariat ca urmare a unui accident care s-a produs in mun Brasov, pe str. Dobrogeanu Gherea din cauza  unei gropi din carosabil nesemnalizate corespunzator. Acest aspect rezultă din anexa nr.2 eliberată de IPJ Braşov – Biroul Poliţiei Rutiere pe baza declaraţiei conducătorului auto .

Declaraţia pe proprie răspundere a persoanei implicate în accident cu privire la cauzele producerii acestuia, aspectele constatate personal de agentul de poliţie cu privire la identitatea persoanei prezente în faţa sa şi a faptelor evocate şi consemnate fac dovada deplină pînă la înscrierea în fals conform art.1171 şi 1173 C.civ.

În ce priveşte realitatea aspectelor declarate de conducătorul auto, parata avea posibilitatea probării contrariului, în conformitate cu disp.art.1169 C.civ. Aceasta s-a rezumat însă la a afirma că nu exista nici un act constatator al existentei unor gropi in carosabil, nesemnalizate la momentul producerii accidentului.

Faţă de aspectele prezentate mai sus instanţa a reţinut că evenimentul rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul cu nr.de înmatriculare BV- 15 ASV  s-a produs din cauza  a doua guri de canal neacoperite  în suprafaţa asfaltică a carosabilului .

În drept instanţa a reţinut că dispoziţiile art.998 şi 999 C.civ. stabilesc angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a celui care a cauzat altuia prin fapta sa ilicită un prejudiciu, cu vinovăţie, între fapta săvîrşită şi prejudiciu existînd un raport de cauzalitate.

Aplicînd aceste dispoziţii legale în cauza de faţă instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a paratului Municipiul Brasov.

Astfel fapta ilicită a paratului a fost dovedită şi constă în neîndeplinirea obligaţiilor ce reveneau paratei conform art.2 din HG 85/2003 în vigoare la data producerii accidentului, „administratorul drumului public este obligat să asigure viabilitatea acestuia, să aplice, să instaleze, să întreţină şi să ţină evidenţa mijloacelor de semnalizare rutieră şi a echipamentelor destinate siguranţei circulaţiei”Totodată, potrivit art.5 al.3 din OUG 195/2002 „în caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor ori lucrărilor ce se execută pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravenţional, civil sau penal, după caz”.

Fapta ilicită a paratului se concretizează în neîndeplinirea obligaţiei legale de a asigura întreţinerea străzii, astfel încît traficul să se poată desfăşura în condiţii optime. În ce priveşte vinovăţia aceasta există sub forma neglijenţei în ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiei legale.

Prejudiciul a fost probat conform înscrisurilor aflate la dosar respectiv factura  fiscala din 25.09.2006( fila 11 dosar) şi constă în contravaloarea lucrărilor de reparaţii pentru remedierea avariilor constatate la autoturism.

Raportul de cauzalitate a fost probat prin anexa 2 emisă de IPJ Braşov – Biroul poliţiei rutiere ( fila 14 ) care se bucură de prezumţia de validitate şi autenticitate, prezumţie ce nu a fost răsturnată prin probă contrară.

La data producerii accidentului autoturismul era asigurat facultativ la societatea reclamantă prin contractul de asigurare seria AVA nr 0222124/01.09.2005( fila 18). În urma întocmirii dosarului de daună nr.AVA/BV/2747/06 reclamanta a achitat proprietarei autoturismului avariat contravaloarea reparaţiilor în cuantum de 1033,50 lei astfel cum rezultă din  OP nr. 3904/07.11.2006( fila 10 dosar ) .

Potrivit art.22 din L 136/1995 asigurătorul are drept de regres, în limita indemnizaţiei plătite, împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului în care a fost avariat autoturismul asigurat.

Avînd în vedere aspectele reţinute, în temeiul art. 998,999 C.civ instanţa l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 1033,50 lei reprezentînd despăgubiri.

În ce priveşte cererea reclamantei de obligare a paratului la plata dobanzii legale calculate de la data introducerii actiunii instanţa a reţinut ca este intemeiata astfel ca a obligat paratul la plata dobînzii legale ce se va calcula potrivit cu disp.art.3 din OG 9/2000 pînă la data plăţii efective a debitului.

În temeiul art.274 C.or.civ. instanţa  a obligat paratul să plătească reclamantei suma de 1033,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen legal pârâtul MUNICIPIUL BRAŞOV,prin PRIMAR,solicitând admiterea acestuia,modificarea în tot a hotărârii atacate,în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca fiind nelegală şi netemeinică;cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului,recurentul a arătat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că,la data de 27.07.2006,autoturismul cu nr. de înmatriculare BV 15 ASV a suferit avarii după ce a intrat intr-o groapa aflata in carosabil şi nesemnalizată, pe str D.G. .

Prima instanţă reţine că existenţa gropilor nesemnalizate pe carosabil şi starea tehnică necorespunzătoare a drumului public rezultă din Anexa 2 întocmită de organul de poliţie.

Recurenta arată că nu există însă nici un act constatator al existenţei unei gropi nesemnalizate pe carosabil,în data şi în locul indicat de reclamantă.

Anexa nr.2 este întocmită de poliţie în mod exclusiv pe baza declaraţiei date de conducătorul auto C. A.,declaraţie care nu cuprinde nici o menţiune cu privire la starea carosabilului,iar vreo cercetare suplimentară nu a fost făcută în cauză de către organele de poliţie.

Planşele foto nu au relevanţă juridică în speţă şi nu sunt de natură să dovedească vreo culpă a recurentei în privinţa avariilor despre care reclamanta pretinde că s-au produs.Acestea au fost realizate la aproximativ trei luni de la data producerii pretinsului eveniment rutier.

Declaraţia conducătorului auto C. A. la organele de poliţie este dată în scopul de a primi despăgubirea în baza poliţei de asigurare şi pentru a înlătura o eventuală culpă a sa în conducerea vehiculului.

Sarcina probei revine celui care cere despăgubirea,victima prejudiciului trebuind să facă dovada faptului ilicit,a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu,a vinovăţiei autorului prejudiciului.

Prima instanţă a stabilit vinovăţia recurentului în baza unui singur înscris- Anexa 2,care nu se poate corobora cu vreo altă probă administrată în cauză.

Instanţa de fond a apreciat că pârâta trebuia să-şi probeze nevinovăţia,ignorând principiul de drept civil „actori incubit probatio”.

Prima instanţă a apreciat că pârâta trebuie să facă dovada unor fapte negative:că nu a fost o gropă în carosabil,că nu s-au respectat semnele de circulaţie şi viteza legală în zonă.

Din probele administrate în cauză nu reiese vreo culpă a recurentei în administrarea drumului public,nu poate fi stabilită cu certitudine existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Nu s-a făcut nici o investigaţie amănunţită dacă s-au respectat de către conducătorul auto limita legală de viteză sau dacă a condus sau nu în stare de ebrietate.

În această situaţie,recurenta precizează că nu există nici o probă din care  să rezulte vinovăţia sa, care nu trebuie prezumată,ci dovedită de către reclamant

Mai arată recurenta că aceasta nu a săvârşit nici o faptă ilicită şi că nu se poate reţine nici existenţa vreunui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

În drept, recurenta invocă dispoziţiile art.304 pct.9,art.304 indice 1 şi art.312  Cod procedură civilă.

Cererea de recurs a fost legal timbrata.(fila 17)

Intimata SC B. A. V. I. G. SA a depus la dosar intampinare,prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.

Se arată că fapta ilicită a constat în nerespectarea de către recurentă a obligaţiilor legale referitoare la administrarea şi exploatarea drumului public prevăzute de OG nr.43/1997 şi OUG nr.195/2002,în sensul că nu a menţinut drumul public într-o stare corespunzătoare desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă.(art.40 alin.1 din OG nr.43/1997,art.5 alin.2 din OUG nr.195/2002,art.2 din HG nr.85/2003)

Faptul că la data producerii accidentului,pe strada D. G. din Braşov,drumul public se afla într-o stare tehnică necorespunzătoare,pe acesta aflându-se o groapă nesemnalizată,rezultă din Anexa nr.2 şi din declaraţiile conducătorului auto.

Eliberarea Anexei 2 se face de către organul de poliţie numai după ce acesta examinează personal autovehicululul pentru constatarea avariilor,putând refuza întocmirea acestei anexe dacă există suspiciuni privind modul de producere a avariilor şi putând aplica o sancţiune contravenţională dacă apreciază că a fost încălcată vreo regulă de circulaţie.

Anexa 2 este un înscris autentic conform art.1171 Cod civil astfel încât se bucură de prezumţia de autenticitate şi validitate,având opozabilitate erga omnes,inclusiv pârâtei. În privinţa constatărilor personale ale organului constatator face probă până la înscrierea în fals,iar în privinţa celorlalte menţiuni până la proba contrară.În consecinţă,data cprezentării conducătorului auto la poliţie,identificarea acestuia şi a autovehiculului,avariile produse,fiind constatate personal fac probă până la înscrierea în fals.

Declaraţia conducătorului auto dată în cadrul dosarului de daună serveşte pentru producerea de consecinţe juridice,având valoarea unei declaraţii pe proprie răspundere dată sub sancţiunea prevăzută de art.292 şi 215 Cod penal. Ea are forţa probantă a unui înscris sub semnătură privată.făcând dovada până la proba contrară,beneficiind de prezumţia de bună-credinţă,câtă vreme nu s-a făcut dovada relei credinţe.

Pârâta nu a făcut dovada contrară,.apărările sale limitându-se la a contesta valoarea probatorie a Anexei nr.2,anexă care instituie o prezumţie legală relativă de autenticitate şi validitate,prezumţie pe care pârâta nu a răsturnat-o.

Între fapta ilicită ce a constat în nerespectarea de către pârâtă a dispoziţiilor legale arătate anterior şi  prejudiciul suferit există un raport de cauzalitate,întrucât din cauza gropii aflate pe drumul public aflat în administrarea pârâtei,autoturismul asigurat la societatea intimată a fost avariat,iar pentru repararea acestuia s-a achitat indemnizaţia de asigurare.

În ceea ce priveşte vinovăţia pârâtei,aceasta,în calitate de administrator al drumului public,a dat dovadă de neglijenţă,întrucât nu a menţinut drumul în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă şi nici nu a semnalizat obstacolul de pe drumul public,punând în pericol siguranţa circulaţiei.

Susţinerile recurentei referitoare la culpabilizarea conducătorului auto nu pot fi primite,întrucât acesta nu a fost sancţionat de către organele de poliţie pentru abateri de la normele de circulaţie.

Pârâta nu a făcut dovada că drumul era în bună stare,semnalizat corespunzător etc.

În drept,intimata invocă dispoziţiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă.(filele 12-15)

Examinând sentinţa civilă recurată,în raport de motivele arătate în cererea de recurs,de actele si lucrările dosarului,precum  şi de dispoziţiile legale incidente în cauză,instanţa constată că recursul este nefondat,pentru următoarele considerente:

În mod corect instanţa de fond a constatat faptul că,în pezenta cauză,sunt îndeplinite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie,prevăzute de art.998 şi art.999 Cod civil,în persoana pârâtului Municipiul Braşov,prin Primar.

Astfel,din declaraţia pe proprie răspundere a conducătorului auto coroborată cu anexa nr.2 întocmită de organele de poliţie,rezultă că autoturismul condus de numitul C.N A. a fost avariat ca urmare a intrării acestuia într-o groapă nesemnalizată corespunzător,aflată pe strada Dobrogeanu Gherea din Braşov,drum aflat în administrarea pârâtului.

În consecinţă,fapta ilicită săvârşită de pârâtă,constând în neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art.2 din HG nr.85/2003,a avut drept consecinţă producerea unui prejudiciu(egal cu contravaloarea reparaţiilor autoturismului),ce este necesar a fi reparat.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu este neîndoielnică,din aceleaşi înscrisuri probatorii(declaraţia pe proprie răspundere a conducătorului auto şi anexa nr.2 întocmită de organele de poliţie)rezultând faptul că,din cauza gropii aflate pe drumul public aflat în administrarea recurentei,autoturismul asigurat la societatea intimată a fost avariat,iar pentru repararea acestuia s-a achitat indemnizaţia de asigurare.

Vinovăţia îmbracă forma neglijenţei în ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiei legale de întreţinere a drumul public,aşa cum în mod corect a reţinut instanta de fond.

Recurenta a susţinut că Anexa nr.2 nu face dovada vinovăţiei sale,întrucât,pe de-o parte, nu poate fi coroborată cu nici un alt mijloc de probă,iar pe de altă parte,a fost întocmită de poliţie în mod exclusiv în baza declaraţiei conducătorului auto,declaraţie dată de acesta „pro causa”,pentru a încasa despăgubirea în baza poliţei de asigurare.

Această apărare nu poate fi reţinută însă de instantă,pentru următoarele considerente:

Anexa nr.2 reprezintă un act autentic conform art.1171 Cod civil,astfel încât face dovadă în privinţa constatărilor personale ale organului constatator până la înscrierea în fals. De asemenea,declaraţia conducătorului auto reprezintă un mijloc de probă admisibil în procesul civil ca înscris sub semnătură privată,ce face dovadă până la proba contrară,probă pe care recurenta pârâtă nu a făcut-o în cauza de faţă.

În consecinţă,întrucât reclamanta s-a supus dispoziţiilor art.1169 Cod civil potrivit cărora acesteia îi revine sarcina probei pretenţiilor sale,era rândul pârâtei să facă dovada contrară,în sensul de a proba îndeplinirea obligaţiei prevăzute de art.2 din HG nr.85/2003.

Recurenta pârâta nu a reuşit să facă dovada faptului că la data producerii accidentului de circulaţie  strada D. G. era întreţinută în mod corespunzător sau,după caz, semnalizată corect,astfel încât în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut vinovăţia acesteia în producerea prejudiciului pretins de reclamantă.

Faţă de cele expuse anterior,în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 C.proc.civ.,instanta urmează să respingă recursul declarat împotriva sentinţei civile civile nr.8222 din data de 21.06.2010,pronunţată de Judecătoria Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul Municipiul Braşov,prin Primar,cu sediul în mun.Braşov, bd.E. nr.x,jud.Braşov,împotriva sentinţei civile nr.8222 din data de 21.06.2010,pronunţată de Judecătoria Braşov.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi,11.03.2011.

5

Domenii speta

Spete similare