Propunere de arestare preventivă. Condiţii de admisibilitate

Decizie 25 din 20.10.2006


Propunere  de  arestare  preventivă. Condiţii de  admisibilitate . Pericol social concret. Circumstanţiere. 

Circumstanţele personale ale inculpatului nu sunt de natură a înlătura pericolul social concret, ca o condiţie  cumulativă prevăzută de art. 148 lit. „f ”  Cod procedură penală, atâta timp cât  actele dosarului relevă existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Încheierea penală nr. 25/20 octombrie 2006

Prin  încheierea penală nr.96 din  17 octombrie 2006 Tribunalul Sibiu  a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu privi nd pe inculpatul V. I. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii  prev.şi ped.de art.197 alin.1,3 cod penal ; în baza dispoziţiilor art. 146 alin.11/1 şi 145 Cod pr.penală a luat faţă de inculpat măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu  fără încunoştiinţarea procurorului şi a instanţei pe o durată de 30 zile; în sarcina inculpatului au fost stabilite mai multe obligaţii prev.de art.145 alin.1/1 şi alin.1/2 Cod pr. penală pe durata măsurii.

Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul instanţei de fond a reţinut în esenţă că deşi există indicii temeinice că inculpatul V.I. a săvârşit infracţiunea de viol prev. de aret.197 alin.1,3 Cod penal pericolul concret pentru ordinea publică prev. de art.148 lit.”f” Cod pr. penală nu se  regăseşte în persoana inculpatului,ca şi condiţie cumulativă pentru a se dispune arestarea preventivă.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul a  fost cooperant, este integrat în societate, căsătorit, 2 copii minori, angajat, are domiciliu stabil şi regretă fapta.

Chiar dacă anterior a fost condamnat,condamnările  au avut în vedere  infracţiuni comise din culpă pentru care  este împlinit termenul de reabilitare.

Cum, judecata în stare de libertate este regula, judecătorul instanţei de fond a considerat că luarea unei alte măsuri preventive ,respectiv a obligării de a nu părăsi  localitatea este oportună.

Împotriva acestei hotărâri penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu arătând că,în mod greşit a fost respinsă propunerea de arestare preventivă deoarece erau întrunite dispoziţiile art.148 lit. „f” Cod pr. penală, gravitatea faptei fiind de necontestat şi rezultând din  modalitatea în care a fost comisă şi din consecinţele produse

Prin încheierea nr.25/20 octombrie 2006  pronunţată în dosar nr. 3099/57/2006 Curtea de Apel Alba Iulia a  admis recursul  declarat de Parchetul de pe  lângă  Tribunalul Sibiu,  a casat  încheierea  penală  atacată, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului  V. I. pe o perioadă de 30 zile.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de recurs a reţinut că în cauză  există motive verosimile de a bănui că inculpatul V. I. a întreţinut relaţii intime în noaptea de 14/15.10.2006 cu minora B.  M.( în vârstă de 12 ani) prin violenţă şi profitând de imposibilitatea acesteia de a exprima un consimţământ valabil datorită vârstei.

Sub acest aspect faptic existenţa indiciilor temeinice ale comiterii infracţiunii de viol în  forma prev.de art.197 alin.1,3 cod penal rezultă din declaraţiile inculpatului,victimei minore, acte medico-legale.

Curtea, analizând îndeplinirea celei de a  doua cerinţe cumulative a disp.art.148 lit.”f” Cod pr. penală pentru luarea măsurii arestului preventiv a constatat că şi această este îndeplinită, contrar celor reţinute de instanţa de fond.

S-a  apreciat că în speţă sub aspectul pericolului social concret este fără relevanţă lipsa antecedentelor penale  faptul că are familie şi este integrat în muncă. Aceste circumstanţe se vor  reţine eventual  la  individualizarea pedepsei aplicate dacă se dovedeşte vinovăţia sa.

Curtea de Apel  a considerat raportat la actele dosarului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică faţă de sentimentul de insecuritate şi revoltă pe care comiterea unei astfel de fapte în generează în rândul societăţii civile.

În aprecierea acestei  din urmă  condiţii, instanţa a avut în vedere  natura infracţiunii reţinute în  sarcină inculpatului, respectiv  infracţiune privind  viaţa sexuală a unui minor, modalitatea şi împrejurările concrete  în care se bănuieşte că s-a comis fapta, respectiv profitând de naivitatea victimei în vârstă de 12 ani,  a convins-o să-l însoţească în autocarul pe care-l  conducea sub pretextul că o va transporta la bunica sa , apoi  a convins-o să se cazeze la hotel în aceeaşi cameră unde a întreţinut raporturi sexuale prin violenţă aspecte ce rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală până la data propunerii  de arestare.

Curtea de Apel a ţinut cont şi de  faptul că inculpatul persoană majoră  cu peste 20 de ani mai în vârstă decât victima,  cu responsabilităţi  personale ( tată a doi copii ) şi profesionale ( şofer pe autocar având prin  natura meseriei responsabilitatea a zeci de persoane care vor să ajungă la destinaţii în condiţii de siguranţă ) a acţionat  de o asemenea manieră, prin ademeniri şi profitând de naivitatea victimei , cunoscând că  este minoră, cum el însuşi recunoaşte, relevă pericolul social pe care-l prezintă inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel  a apreciat că se impune în acest  moment luarea măsurii arestării preventive  faţă de inculpatul V.I. pe o perioadă de 30 de zile.