Propunere de arestare preventivă. Condiţii de admisibilitate . Pericol social concret. Circumstanţiere.
Circumstanţele personale ale inculpatului nu sunt de natură a înlătura pericolul social concret, ca o condiţie cumulativă prevăzută de art. 148 lit. „f ” Cod procedură penală, atâta timp cât actele dosarului relevă existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Încheierea penală nr. 25/20 octombrie 2006
Prin încheierea penală nr.96 din 17 octombrie 2006 Tribunalul Sibiu a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu privi nd pe inculpatul V. I. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped.de art.197 alin.1,3 cod penal ; în baza dispoziţiilor art. 146 alin.11/1 şi 145 Cod pr.penală a luat faţă de inculpat măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încunoştiinţarea procurorului şi a instanţei pe o durată de 30 zile; în sarcina inculpatului au fost stabilite mai multe obligaţii prev.de art.145 alin.1/1 şi alin.1/2 Cod pr. penală pe durata măsurii.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorul instanţei de fond a reţinut în esenţă că deşi există indicii temeinice că inculpatul V.I. a săvârşit infracţiunea de viol prev. de aret.197 alin.1,3 Cod penal pericolul concret pentru ordinea publică prev. de art.148 lit.”f” Cod pr. penală nu se regăseşte în persoana inculpatului,ca şi condiţie cumulativă pentru a se dispune arestarea preventivă.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul a fost cooperant, este integrat în societate, căsătorit, 2 copii minori, angajat, are domiciliu stabil şi regretă fapta.
Chiar dacă anterior a fost condamnat,condamnările au avut în vedere infracţiuni comise din culpă pentru care este împlinit termenul de reabilitare.
Cum, judecata în stare de libertate este regula, judecătorul instanţei de fond a considerat că luarea unei alte măsuri preventive ,respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea este oportună.
Împotriva acestei hotărâri penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu arătând că,în mod greşit a fost respinsă propunerea de arestare preventivă deoarece erau întrunite dispoziţiile art.148 lit. „f” Cod pr. penală, gravitatea faptei fiind de necontestat şi rezultând din modalitatea în care a fost comisă şi din consecinţele produse
Prin încheierea nr.25/20 octombrie 2006 pronunţată în dosar nr. 3099/57/2006 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a casat încheierea penală atacată, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului V. I. pe o perioadă de 30 zile.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de recurs a reţinut că în cauză există motive verosimile de a bănui că inculpatul V. I. a întreţinut relaţii intime în noaptea de 14/15.10.2006 cu minora B. M.( în vârstă de 12 ani) prin violenţă şi profitând de imposibilitatea acesteia de a exprima un consimţământ valabil datorită vârstei.
Sub acest aspect faptic existenţa indiciilor temeinice ale comiterii infracţiunii de viol în forma prev.de art.197 alin.1,3 cod penal rezultă din declaraţiile inculpatului,victimei minore, acte medico-legale.
Curtea, analizând îndeplinirea celei de a doua cerinţe cumulative a disp.art.148 lit.”f” Cod pr. penală pentru luarea măsurii arestului preventiv a constatat că şi această este îndeplinită, contrar celor reţinute de instanţa de fond.
S-a apreciat că în speţă sub aspectul pericolului social concret este fără relevanţă lipsa antecedentelor penale faptul că are familie şi este integrat în muncă. Aceste circumstanţe se vor reţine eventual la individualizarea pedepsei aplicate dacă se dovedeşte vinovăţia sa.
Curtea de Apel a considerat raportat la actele dosarului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică faţă de sentimentul de insecuritate şi revoltă pe care comiterea unei astfel de fapte în generează în rândul societăţii civile.
În aprecierea acestei din urmă condiţii, instanţa a avut în vedere natura infracţiunii reţinute în sarcină inculpatului, respectiv infracţiune privind viaţa sexuală a unui minor, modalitatea şi împrejurările concrete în care se bănuieşte că s-a comis fapta, respectiv profitând de naivitatea victimei în vârstă de 12 ani, a convins-o să-l însoţească în autocarul pe care-l conducea sub pretextul că o va transporta la bunica sa , apoi a convins-o să se cazeze la hotel în aceeaşi cameră unde a întreţinut raporturi sexuale prin violenţă aspecte ce rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală până la data propunerii de arestare.
Curtea de Apel a ţinut cont şi de faptul că inculpatul persoană majoră cu peste 20 de ani mai în vârstă decât victima, cu responsabilităţi personale ( tată a doi copii ) şi profesionale ( şofer pe autocar având prin natura meseriei responsabilitatea a zeci de persoane care vor să ajungă la destinaţii în condiţii de siguranţă ) a acţionat de o asemenea manieră, prin ademeniri şi profitând de naivitatea victimei , cunoscând că este minoră, cum el însuşi recunoaşte, relevă pericolul social pe care-l prezintă inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel a apreciat că se impune în acest moment luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul V.I. pe o perioadă de 30 de zile.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Arestare preventivă. Motivarea hotărârii de menţinere a stării de arest preventiv.
Tribunalul București
Propunere de prelungire a masurii arestarii preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale respinsa
Judecătoria Iași
Înlocuirea controlului judiciar cu arestarea preventivă pentru nerespectarea obligaţiilor stabilite
Curtea de Apel Alba Iulia
Menţinerea arestării preventive. Lipsa acestei menţiuni din dispozitivul încheierii pronunţate de instanţă
Tribunalul Alba
Inadmisibilitatea recursului formulat împotriva încheierii prin care prima instanţă a respins cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive