Procedura insolvenţei. admisibilitatea contestaţiei formulată de creditori în temeiul art. 75 din lege, prin care se solicită înscrierea sau majorarea ubei creanţe ori unui drept de preferinţă în tabelul definitiv. interpretarea sintagmei „trecute” d...

Decizie 529/R-C din 16.05.2008


PROCEDURA INSOLVENŢEI. ADMISIBILITATEA

CONTESTAŢIEI FORMULATĂ DE CREDITORI ÎN

TEMEIUL ART. 75 DIN LEGE, PRIN CARE SE SOLICITĂ

ÎNSCRIEREA SAU MAJORAREA UBEI CREANŢE ORI UNUI

DREPT DE PREFERINŢĂ ÎN TABELUL DEFINITIV.

INTERPRETAREA SINTAGMEI „TRECUTE” DIN

CUPRINSUL ACESTUI ARTICOL.

-art. 73 şi 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Interpretarea sintagmei „trecute” din art. 75 din Legea nr. 85/2006,în

sensul că se referă la drepturi deja menţionate,  deşi corectă din punct de vedere literal,

apare ca fiind în contradicţie cu intenţia legiuitorului şi cu raţiunea celor două texte

legale.

Astfel, în art. 73 se recunoaşte dreptul la contestarea tabelului

preliminar şi se acceptă de către instanţă că este posibil să se solicite şi majorarea sau

înscrierea unor creanţe nereţinute de practicianul în lichidare, deşi textul foloseşte, de

asemenea, noţiunea de „trecute”.

Art. 75 foloseşte acelaşi termen şi dă dreptul ca în situaţii de excepţie,

respectiv fals, dol sau eroare esenţială să fie contestat şi tabelul definitiv.

Din economia dispoziţiilor art. 73 şi art. 75 se apreciază că termenului

de „trecere” trebuie să i se dea sensul larg, potrivit căruia este posibil să se conteste nu

numai creanţele sau drepturile de preferinţă înscrise, solicitându-se reducerea sau

ştergerea lor, dar şi neînscrierea în totalitate a unei creanţe sau a unui drept de

preferinţă.

O altă interpretare ar intra în contradicţie şi cu dispoziţiile din alin. 3

şi 4 ale art. 73 şi ar face imposibilă contestarea, fie şi a tabelului preliminar, atunci

când practicianul în lichidare a refuzat să înscrie o creanţă sau un drept.

( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 529/R-C/16 mai

2008)

Prin sentinţa nr.127/F/2008, Tribunalul Comercial Argeş a

respins contestaţiile formulate de foştii salariaţi ca inadmisibile, reţinând

că aceştia nu au contestat tabelul preliminar şi tabelul preliminar

suplimentar, iar în condiţiile art.75 din Legea nr.85/2006, este permisă

doar eliminarea sau reducerea unor drepturi înscrise în tabelul definitiv şi

nu înscrierea sau majorarea sumelor recunoscute creditorilor.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs creditorii foşti

salariaţi, criticând-o pentru motive încadrabile în prevederile art.304 pct.9

şi art.3041 Cod procedură civilă.

Astfel s-a susţinut că dispoziţiile art. 75 din Legea nr.

85/2006, dispoziţii precizate ca reprezentând temeiul pretenţiilor

formulate de către creditori, permit nu numai eliminarea unor sume

greşit înscrise în tabelul definitiv, dar şi introducerea unor noi creanţe în

acesta.

Cum în cauză, nu se mai putea uza de prevederile art. 73 care

privesc numai tabelul preliminar şi există o eroare esenţială asupra valorii

creanţelor înregistrate, se impune admiterea contestaţiei.

Examinând criticile formulate, se constată că ele sunt

fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.

Aşa cum s-a precizat în ultima contestaţie cu care a fost

investită instanţa şi s-a susţinut în recurs, temeiul pretenţiilor formulate

de recurenţi este reprezentat de dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit acestor prevederi legale „după expirarea termenului

de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. 2 şi până la

închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie

împotriva trecerii unei creanţe sau unui drept de preferinţă în tabel

definitiv de creanţe în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau a

unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului

de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi

până atunci necunoscute”.

Art. 73 la care trimite textul precitat, recunoaşte dreptul

debitorului, creditorilor şi oricărei alte părţi interesate să formuleze

contestaţie cu privire la creanţele şi drepturile trecute de administratorul

sau lichidatorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe.

Judecătorul sindic a interpretat folosirea termenului „trecerii”

în art. 75 în sensul că nu este posibil să se conteste pentru motivele

expres enunţate tabelul definitiv, decât sub aspectul drepturilor deja

menţionate, înscrise. De aceea, s-a susţinut că este inadmisibil să se ceară

altceva decât reducerea sau înlăturarea unor drepturi.

Această interpretare, deşi corectă din punct de vedere literal,

apare ca fiind în contradicţie cu intenţia legiuitorului şi cu raţiunea celor

două texte legale.

Astfel, în art. 73 se recunoaşte dreptul la contestarea tabelului

preliminar şi se acceptă de către instanţă că este posibil să se solicite şi

majorarea sau înscrierea unor creanţe nereţinute de practicianul în

lichidare, deşi textul foloseşte, de asemenea, noţiunea de trecute.

Art. 75 foloseşte acelaşi termen şi dă dreptul ca în situaţii de

excepţie, respectiv fals, dol sau eroare esenţială să fie contestat şi tabelul

definitiv.

A susţine că de această dată nu se poate cere înscrierea sau

majorarea unei creanţe, înseamnă a interpreta acelaşi termen în mod

diferit, deşi nu există o raţiune pentru această diferenţiere.

Din economia dispoziţiilor art. 73 şi art. 75, se apreciază că

termenului de trecere trebuie să i se dea sensul larg, potrivit căruia este

posibil să se conteste nu numai creanţele sau drepturile de preferinţă

înscrise, solicitându-se reducerea sau ştergerea lor, dar şi neînscrierea în

totalitate a unei creanţe sau a unui drept de preferinţă.

O altă interpretare ar intra în contradicţie şi cu dispoziţiile din

alin. 3 şi 4 ale art. 73 şi ar face imposibilă contestarea, fie şi a tabelului

preliminar, atunci când practicianul în lichidare a refuzat să înscrie o

creanţă sau un drept.

Ar fi de asemenea, lipsită de raţiune prevederea din alin. 4 al

art. 72 care obligă la afişarea tabelului preliminar şi la comunicarea

notificărilor către creditori din moment ce aceştia, oricum nu ar putea să

conteste decât trecerea.

De subliniat că nu se poate accepta ca aceluiaşi termen să i se

dea interpretări diferite, când este folosit în art. 73 decât atunci când este

utilizat în art. 75.

În concluzie, se apreciază că este admisibilă contestaţia

formulată de creditori în temeiul art.75 din lege, chiar dacă se solicită

înscrierea ori majorarea unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în

tabelul definitiv, rămânând părţii să dovedească îndeplinirea celorlalte

condiţii impuse de textul de lege.

Urmează aşadar, ca în temeiul art.312 alin.5 din Codul de

procedură civilă, să fie admis recursul, casată sentinţa şi trimisă cauza

spre rejudecare pentru a se observa dacă, contestaţia formulată de foştii

salariaţi este întemeiată sub aspectul îndeplinirii cerinţelor privind

„existenţa unui fals, dol sau a unei erori esenţiale care au determinat

admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul

descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute”. Numai

în măsura în care se dovedeşte îndeplinirea acestor condiţii, urmează a se

verifica fondul susţinerilor formulate de contestatori, în sensul că le-a

fost înscrisă o creanţă sub valoare.