Amendă aplicată conducătorului autorităţii publice în temeiul art. 24 din legea nr. 554/2004. data de la care se aplică. despăgubiri pentru întârziere solicitate de reclamant în temeiul art. 24 alin. 2 teza finală din legea nr. 554/2004.

AMENDĂ APLICATĂ CONDUCĂTORULUI AUTORITĂŢII PUBLICE ÎN TEMEIUL ART. 24 DIN

LEGEA NR. 554/2004. DATA DE LA CARE SE APLICĂ. DESPĂGUBIRI PENTRU ÎNTÂRZIERE

SOLICITATE DE RECLAMANT ÎN TEMEIUL ART. 24 ALIN. 2 TEZA FINALĂ DIN LEGEA NR.

554/2004.

Art. 24 din Legea nr. 554/2004 -

privind contenciosul administrativ

În ipoteza neexecutării unei hotărâri definitive şi irevocabile în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau, în

lipsa termenului, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, poate fi aplicată persoanei obligate sau

conducătorului autorităţii publice amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în

temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, începând cu data sesizării instanţei de judecată, realizată de către reclamant. De

asemenea, pot fi acordate reclamantului şi despăgubirile prevăzute de art. 24 alin. 2 teza finală din Legea nr. 554/2004,

cu condiţia dovedirii cuantumului acestora.

(Decizia nr. 817/R-C/8 august 2007 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios

administrativ şi fiscal)

 Prin sentinţa nr.466/22.05.2007, Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis

în parte acţiunea formulată de  reclamantul D.M.  şi, în baza art. 24 alin.2 din Legea nr.554/2004, a aplicat pârâtului L.A. -

Primarul comunei Guşoeni o amendă în cuantum de  20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de

întârziere, începând cu data comunicării hotărârii, salariul brut pe economie pentru anul 2007 fiind 440 lei. A obligat pe

pârât la 300 lei RON despăgubiri pentru întârziere către reclamant. A fost respinsă acţiunea faţă de pârâtul C.V., secretarul

Comunei Guşoeni, judeţul Vâlcea.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că reclamantul deţine în comuna Guşoeni, sat Spârleni, judeţul

Vâlcea, casă şi dependinţe, precum şi terenul aferent în suprafaţă de 1500 m.p. , pentru care a fost obligat Consiliul Local

al comunei Guşoeni să emită act constatator privind evidenţa imobilelor din rolul agricol, potrivit sentinţei civile nr.689

din 16 mai 1995, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 584/1994, cu precizarea că potrivit contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3454 din 16.XI.1993 de Notariatul de Stat, reclamantul a dobândit de la D.I. şi D.E. 

un teren în suprafaţă de 8190 m.p. Însă, aşa cum se arată prin întâmpinarea formulată de Consiliul Local Guşoeni în

dosarul menţionat, vânzătorii nu au fost proprietarii suprafeţei de 6.690 m.p. pe care au înstrăinat-o lui D.M., motiv

pentru care cererea reclamantului a fost admisă în parte.

Prin sentinţa nr.118/CAF din 14.02.2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 30/CAF/2006, au

fost obligaţi pârâţii Primatul comunei Guşoeni – L.A. şi secretarul comunei Guşoeni – C.V. să soluţioneze cererile

reclamantului înregistrate la  Primăria comunei Guşoeni, judeţul Vâlcea sub nr.1391 din 12 iulie 2005, nr.2024 din

26.09.2005 şi nr.2551 din 09.XI.2005, iar prin sentinţa civilă nr.639/CAF din 3.X.2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea

în dosarul nr.4651/90/2006, a fost obligată Comuna Guşoeni, judeţul Vâlcea, să elibereze certificat fiscal şi extras din

planul cadastral pentru imobilele proprietatea reclamantului situate în comuna Guşoeni, judeţul Vâlcea, sentinţele fiind

definitive şi irevocabile şi investite cu formulă executorie.

Prin adresa nr.976 din 13.04.2007, Primăria comunei Guşoeni, prin Primar L. A., a înaintat reclamantului

Extras Plan de Situaţie privind terenul situat în pct. „Mat” însă pe numele D.I., tatăl reclamantului, nerespectându-se

întocmai sentinţele Tribunalului Vâlcea puse în executare la cererea reclamantului în conformitate cu dispoziţiile art. 25

din Legea nr.554/2004.

Având în vedere dispoz. art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi faptul că pârâtul L.A. nu a fost de rea credinţă,

înaintând reclamantului prin poştă Extras Plan – Situaţie ale imobilelor situate pe raza comunei Guşoeni, judeţul Vâlcea,

dar pe numele tatălui reclamantului , cât şi faptul că  pârâtul C.V.  nu are atribuţiuni în acest sens, ci doar pentru avizarea

pentru legalitate a actelor administrative emise de Primar, s-a apreciat că acţiunea reclamantului este în parte întemeiată,

urmând a fi admisă în acest sens. În privinţa cuantumului despăgubirilor, prima instanţă a considerat că suma de 300 lei

despăgubiri pentru întârziere în sarcina Primarului este suficientă pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamant.

Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.

Astfel, reclamantul a arătat că prima instanţă doar „îl ameninţă” pe Primar cu aplicarea  amenzii începând cu

data comunicării hotărârii şi nu îi aplică în mod efectiv o amendă. Prima instanţă nu a avut în vedere la pronunţarea

sentinţei faptul că Primarul pârât a fost de rea credinţă şi nu şi-a executat benevol obligaţiile impuse prin cele două

hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi învestite cu formulă executorie. În plus, amenda trebuia determinată în

sumă concretă şi aplicată de la expirarea termenului de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârilor ce trebuiau

executate, conform art.24 din Legea nr.554/2004.

În privinţa despăgubirilor acordate de prima instanţă, reclamantul a arătat că suma de 300 lei nu acoperă nici

cheltuielile de transport pentru fiecare termen de judecată, iar instanţa nu a luat în considerare pierderile efectiv suferite şi

umilinţa acestuia în faţa oficialităţilor comunei Guşoeni.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs de fapt invocate, încadrate de instanţă în dispoziţiile

art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar şi sub toate aspectele conform art.3041 Cod pr.civilă, curtea a constatat că recursul este

întemeiat pentru cele ce urmează:

Conform art.24 din Legea nr.554/2004 „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să

înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea

hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la

data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Prin urmare, neexecutarea benevolă a hotărârilor judecătoreşti irevocabile în termenul de mai sus, atrage

aplicarea unei amenzi în măsura şi de la momentul în care persoana îndreptăţită să pretindă executarea cere acest lucru

(cere aplicarea amenzii).

Din prima zi ce urmează termenului de 30 zile sus-arătat, reclamantul avea posibilitatea de a cere aplicarea

amenzii şi despăgubiri, aceste sancţiuni nefiind aplicabile din oficiu.

Cum reclamantul nu s-a mai adresat pârâtului după acest termen pentru executarea hotărârilor (din înscrisurile

de la dosar nereieşind contrariul) şi cum sesizarea instanţei de executare  s-a făcut doar la data de 21.03.2007, rezultă că

amenda poate fi aplicată pârâtului începând cu această dată.

Celelalte motive de recurs nu au fost reţinute de Curte, vădindu-se a fi nefondate.

Astfel, prima instanţă a aplicat amenda legală pârâtului şi nu doar „l-a ameninţat” cu aplicarea ei.

Prima instanţă a luat în considerare atitudinea pasivă culpabilă a pârâtului, motiv pentru care a admis acţiunea

reclamantului.

Amenda este legal şi corect determinată prin indicarea procentului de aplicat asupra salariului minim brut pe

economie, calculat pentru fiecare zi de întârziere în executare.

Recurentul-reclamant nu a dovedit cuantumul pretenţiilor solicitate, iar în privinţa motivării acestora s-a referit

doar la dobânda pe care ar fi obţinut-o dacă ar fi vândut imobilele. Nici un înscris din dosar nu dovedeşte pretenţiile

reclamantului (formulate la filele 1 şi 30 dosar fond), calculul personal al pretinselor daune nefiind o dovadă în sensul legii.

Împrejurarea că în cererea de recurs, reclamantul recurent se referă şi la umilinţele suportate din partea

„oficialităţilor” comunei Guşoeni, nu poate fi considerată o schimbare a categoriei daunelor cu care a învestit prima

instanţă (din daune materiale în daune morale), schimbare care – de altfel - nu poate fi formulată în faza de recurs. De

asemenea, referirea la cheltuielile efectuate cu şi în timpul procedurii judiciare nu are legătură cu daunele cerute prin

cererea de chemare în judecată.

Pentru cele expuse, în baza art. 312 alin.1, 2 şi 3 rap. la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a admis recursul  şi a

modificat în parte sentinţa în sensul că a aplicat amendă pârâtului Primarul Comunei Guşoeni de la data de 21.03.2007,

menţinând celelalte dispoziţii din hotărâre.

Domenii speta

Spete similare