Donaţii

Constată că prin sentinţa civilă nr. 4686/2010 a Judecătoriei Sibiu s-a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâta I. V; s-a respins  acţiunea civilă formulată de reclamantul Ş. G. L. împotriva pârâtei I. V; a fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 2000 ron,cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin contractul de donaţie indicat anterior,reclamantul a donat pârâtei cota de 6/10 părţi din construcţii şi 1 părţi din terenul imobilului înscris  în C.F. 1.

Prin încheierea nr.7311/92 aceasta şi-a intabulat în C.F. dreptul de proprietate asupra cotelor menţionate. Prin scrisoarea trimisă de pârâtă reclamantului la data  de 21.09.2008 aceasta i-a reproşat că a devenit „hrăpăreţ,egoist,dominat de lăcomie”.

De asemenea în 2009 s-a înregistrat acţiunea civilă formulată de I. V. împotriva lui Ş. G. L. având ca obiect sistarea stării de indiviziune asupra imobilului.

Partea din imobil donată pârâtei are o valoare de 60.000 ron.

Excepţia este neîntemeiată. Acţiunea promovată de pârâtă şi considerată de reclamant o manifestare de ingratitudine a fost promovată  la data de 11.12.2009. Ori, acţiunea în revocare a fost depusă în termenul legal, deoarece acesta este ultimul act de aşa zisă ingratitudine.

Simpla afirmaţie că reclamantul a devenit „hrăpăreţ,egoist,dominat de lăcomie” nu constituie o injurie gravă  la adresa acestuia ci doar una moderată. Nici promovarea unei acţiuni în sistarea stării de indiviziune nu prezintă o asemenea injurie deoarece pârâta şi-a valorificat un drept conferit de lege.

Faţă de acestea,în baza art.833 C. civil, instanţa a respins excepţia, iar în baza art.831 C. civil, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

In baza art.274 C. p. c, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul. Calea de atac a fost calificată ca fiind recurs faţă de valoarea obiectului cererii.

Recurentul reclamant a solicitat schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale, cu motivarea că instanţa de fond a reţinut greşit că afirmaţiile făcute în scris de pârâtă nu constituie injurii grave, având în vedere sensul etimologic originar, înţelesul polisemantic actual, având în vedere libertatea de exprimare prevăzută de Constituţie. În stabilirea existenţei „injuriilor grave” se impune să se ţină seama de abordările teoretice ale problemei, în materie penală,  potrivit cărora s-a convenit că „demnitatea, raportată la fiecare individ în parte, reprezintă un bun imaterial”. În cazul injuriei, ocrotirea juridică este îndreptată în principal spre sentimentul de demnitate al persoanei. Pentru existenţa injuriei este suficientă o intenţie simplă, adică ştiinţa că faptul este de natură a aduce atingere onoarei sau reputaţiei ori de a batjocori sau umili. În raport cu elementele definitorii ale noţiunii de „Injurie”, raportate la reperele analitice ale noţiunilor etico-juridice de „demnitate”, „onoare” şi „reputaţie” se poate constata că, în speţă, intimata pârâtă a dat dovadă clară de ingratitudine, proferând la adresa recurentului „injurii grave”, în înţelesul dat de legiuitor acestei sintagme. De asemenea, este eronată şi susţinerea instanţei de fond potrivit căreia promovarea de către pârâtă a unei acţiuni în sistarea stării de indiviziune nu reprezintă o injurie. Pârâta, prin acţiunea de sistare a indiviziunii dă dovadă de totală ingratitudine faţă de reclamant, urmărind de fapt, să obţină, pe cale judecătorească, şi partea lui din imobilul din care a gratificat-o şi pe ea cu cota de 6/10 părţi din construcţii şi 1 din teren. Această atitudine constituie o „injurie gravă” deoarece intimata a devenit coproprietară a unei părţi din imobil doar ca urmare a donaţiei făcute de reclamant, a beneficiat timp de 18 ani de efectele actului de donaţie, pârâta cunoaşte că imobilul constituie sediul social al firmei al cărui asociat unic este, de asemenea, cunoaşte că soţia reclamantului a suferit un accident vascular, necesitând tratament de specialitate.

 Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.

 Reclamantul invocă drept cauză de revocare a donaţiei pentru ingratitudine, cuvintele folosite de pârâtă într-o scrisoare, respectiv, „ai devenit un hrăpăreţ, egoist-dominat de lăcomie”. În nici unul din sensurile acestor cuvinte, etimologic, semantic, ori penal, ele nu constituie o injurie gravă, de natură a conduce la revocarea donaţiei. Gravitatea faptelor se apreciază de instanţă. În speţă, instanţa de fond a apreciat corect că expresiile folosite de pârâtă nu constituie injurii grave. De altfel, aceste cuvinte, privite în contextul în care au fost scrise, nu exprimă decât un sentiment de dezamăgire al pârâtei, care spune  „nu pot să nu mă întreb, cum din băiatul pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu mult talent şi inteligenţă şi pe care l-am apreciat pentru felul în care s-a ridicat acolo unde este, ai devenit un hrăpăreţ, egoist-dominat de lăcomie”. Indiferent de modalitatea în care teoria în materie penală analizează astfel de expresii, chiar dacă ele aduc o atingere sentimentelor reclamantului, nu constituie, în nici un caz, injurii grave, care ar putea duce la revocarea donaţiei.

De asemenea, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, faptul că pârâta încearcă să-şi valorifice un drept propriu prin procesul de sistare a stării de indiviziune, nu constituie un act de ingratitudine. Nici faptul că pârâta a devenit coproprietară ca urmare a actului de donaţie, nici faptul că acest act s-a încheiat în urmă cu 18 ani şi nici faptul că reclamantul donator are sediul firmei în aceeaşi curte în care se află imobilul, nu reprezintă acte de ingratitudine din partea pârâtei. Ansamblul unitar ar tuturor acestor elemente de fapt nu conduc la concluzia existenţei cazului de ingratitudine prev. de art. 831 c.civ.

În consecinţă, potrivit art. 312 c.pr.civ. instanţa a respins recursul şi a menţinut sentinţa atacată. Potrivit art. 274 c.pr.civ. recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimată în recurs.

Domenii speta

Spete similare