Procedura insolvenţei nu poate fi închisă, anterior soluţionării cererii în antrenare răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere printr-o hotărâre irevocabilă.

Prin sentinţa  civilă nr. 125/S/26.04.2006, pronunţată de  judecătorul sindic în dosarul nr. 265/R/2006,  s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Guzu  Lucica, în temeiul art.130 din Legea  nr.64/1995, republicată.

S-a  dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC Colmac SA Brăila şi radierea  debitoarei  din registrul  comerţului.

În temeiul disp.art.135 din Legea nr.64/1995, republicată,  s-a  descărcat lichidatorul  judiciar de orice  îndatoriri  şi responsabilităţi cu privire la procedură,  debitor  şi averea lui,  creditori şi asociaţi.

În temeiul art.134 din  Legea nr.64/1995, republicată, s-a dispus  notificarea  hotărârii lichidatorului, debitoarei, creditorilor, Direcţiei Teritoriale  a Finanţelor  Publice Brăila  şi  ORC Brăila, pentru efectuarea menţiunii de închidere a procedurii  şi  de radiere.

Pentru a hotărî astfel,  judecătorul  sindic  a  reţinut că debitoarea nu a fost identificată de către lichidatorul  judiciar  şi nici  fostul  administrator al acesteia nu a fost găsit, în pofida tuturor diligenţelor  depuse de  către lichidatorul  judiciar.

Constatând  că în cauză sunt  incidente disp.art.130 din  Legea nr.64/1995, republicată, judecătorul sindic a  aprobat raportul  final faţă de care  nici  un creditor nu a formulat obiecţiuni şi a  dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei  SC  Colmac SA  Brăila.

Î m p o t r i v a acestei hotărâri a  formulat recurs creditoarea AVAS, înregistrat sub nr.2853/2005  la Curtea de Apel  Galaţi.

Sentinţa a fost criticată  sub aspectul nelegalităţii pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a dispus închiderea procedurii falimentului aplicând în mod greşit disp. art. 130 din Legea nr.64/1995,  republicată.

Recurenta consideră că înainte  de a se  fi dispus închiderea procedurii, erau necesare  demersuri materializate  în solicitarea  de  fonduri de la creditori  şi registrul  comerţului şi  numai în situaţia în care  astfel de  sume  nu s-ar fi putut obţine, se putea  trece  la aplicarea  disp.art.130  din actul  normativ menţionat anterior.

Recurenta a precizat  că la  data  de 29.03.2006 AVAS a formulat cerere de atragere a răspunderii fostului administrator al  debitoarei Zotalis Ilie,  care nu a fost soluţionată de către  judecătorul sindic.

În acest context, s-a motivat  că măsura închiderii procedurii falimentului nu este legală,  deoarece, această procedură poate fi închisă numai după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale  a organelor de conducere ale  debitorului şi după executarea silită a administratorilor  societăţii debitoare,  aşa cum  prevăd  art.139-140 din Legea nr.64/1995,  republicată.

Recurenta creditoare consideră că până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de  atragere a răspunderii fostului administrator al  debitoarei,  procedura falimentului SC  Colmac SA,  nu se poate închide,  situaţie în care  soluţia pronunţată de judecătorul sindic este nelegală.

Curtea de Apel  a  admis recursul declarat de creditoarea AVAS, a casat sentinţa  recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

La data pronunţării sentinţei recurate,  prin care s-a dispus închiderea  procedurii falimentului,  26.04.2006, pe rolul Tribunalului Brăila se  afla  în curs de  soluţionare dosarul nr.544/2006, având ca obiect cererea de antrenare a răspunderii administratorului societăţii debitoare,  întemeiată pe disp. art.137 din  Legea nr.64/1995, republicată, aşa cum rezultă din conţinutul încheierii  de dezbateri dosar fond dar şi  din referatul întocmit  de judecătorul  sindic la cererea  instanţei de  recurs.

Or,  este obligatoriu şi inevitabil ca  stabilirea răspunderii,  conform art.137 din  Legea nr.64/1995  (actual  art.138 din Legea  nr.85/2006) să fie efectuată înainte de închiderea procedurii.

Această împrejurare rezultă cu prisosinţă din destinaţia sumelor rezultate prin executarea silită a patrimoniului membrilor organelor de conducere ai debitoarei. Astfel, sumele realizate prin măsurile de executare silită vor aparţine averii debitoarei şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului (art. 138 din Legea nr. 64/1995 republicată, text de lege preluat în art. 140 din Legea nr. 85/2006).

Pe de altă parte, prin închiderea procedurii falimentului, judecătorul sindic se dezînvesteşte. Astfel, potrivit art. 135 din Legea nr. 64/1995 republicată, prin închiderea procedurii, judecătorul sindic este descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, asociaţi (actual art. 136 din Legea nr. 85/2006).

Aşa fiind, este inadmisibil ca judecătorul sindic din prezenta cauză, după ce s-a dezînvestit, prin închiderea procedurii, să continue a judeca cererea de antrenare răspundere, aflată pe rolul Tribunalului Brăila. Or, prin sentinţa recurată, judecătorul sindic a ajuns în această situaţie contrară spiritului legii insolvenţei.

Cât priveşte cea de-a doua critică adusă sentinţei recurate, în sensul că nu s-ar putea dispune închiderea procedurii falimentului anterior distribuirii sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor prev. de art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată (actual art. 138 din Legea nr. 85/2006), constată că este nefondată.

Dispoziţiile art. 140 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 249/2005, permit în mod expres continuarea executării silite individuale după închiderea procedurii, iar acest text de lege a fost preluat ca atare de dispoziţia art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Oricât de criticată a fost această dispoziţie legală de doctrină, legea trebuie interpretată în sensul aplicării şi nu al neaplicării sale.

Faţă de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 C.pr.civ., a admis recursul şi a casat sentinţa recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Domenii speta

Spete similare