Revendicare teren ocupat integral de constructii de interes public (cinematograf). Acordarea masurilor reparatorii în echivalent. Conditiile acordarii în compensare a unui teren de aceeasi valoare si cu aceleasi caracteristici tehnico-edilitare. Apli...

Asa cum a retinut si instanta suprema în mai multe decizii de speta, acordarea în compensare de bunuri este o obligatie a unitatii detinatoare, însa o astfel de reparatie nu depinde numai de vointa unitatii notificate si a notificatorului, ci si de existenta în patrimoniul unitatii notificate a unor bunuri care sa poata fi acordate în compensare.

În conditiile în care restituirea în natura a imobilului expropriat nu mai este posibila, iar unitatea detinatoare nu dispune de alte terenuri sau servicii pentru a fi oferite în compensare reclamantei pentru imobilul preluat abuziv, în mod corect intimata pârâta a emis Dispozitia nr. 687/18 decembrie 2006 cu propunere de acordare de masuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu prevederile Ttitlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 174/88 din 16 ianuarie 2007, reclamanta D.M.A. a solicitat anularea dispozitiei nr. 687 din 18 decembrie 2006 emisa de Consiliul Judetean Tulcea.

În motivarea contestatiei, reclamanta a aratat ca, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001, a notificat proprietarul Cinema P. – RADEF – România Libera în vederea despagubirii pentru casa si terenul de 308 m.p. demolata în prezent, pe care s-a construit Cinematograful P., solicitând primirea de bunuri în compensare.

S-a mai sustinut ca, Consiliul Judetean, devenit proprietar al imobilului între timp, a asigurat-o ca-i vor da, în compensatie, un teren în zona Zagan, care i-a fost si prezentat, oferta cu care a fost de acord, însa, ulterior i s-a comunicat ca respectivul teren nu-i poate fi acordat pentru ca este un loc închis, iar municipiul Tulcea refuza acordarea unei servituti de trecere.

Reclamanta a apreciat, în continuare, ca dispozitia emisa este nelegala pentru ca încalca dispozitiile art. 26 pct. 1 si 6 din Legea nr. 10/2001, modificata.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, dispozitia nr. 687 din 18 decembrie 2006, notificarea nr. 2933 din 19 iulie 2001, cerere din 9 iulie 2002, adresa nr. 5698 din 23 noiembrie 2001, Decretul nr. 250 din 12 decembrie 1974, actul de vânzare-cumparare nr. 126 din 25 mai 1963, declaratia din 1 aprilie 2005, si alte înscrisuri solicitând si efectuarea în cauza a unei expertize contabile prin care sa se evalueze imobilul, cererea în acest sens fiindu-i respinsa.

În aparare, pârâtul a formulat întâmpinare, iar la solicitarea instantei, a comunicat ca nu exista terenuri disponibile pentru a putea fi oferite în compensare, singurele imobile apartinând judetului Tulcea fiind ocupate de cladiri în care îsi desfasoara activitatea institutii publice subordonate.

Prin sentinta civila nr. 419/15.03.2007 Tribunalul Tulcea a respins contestatia ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, în esenta, ca pârâtul Consiliul Judetean Tulcea nu dispune de bunuri sau servicii pentru a putea fi acordate în compensare, singurele terenuri apartinând judetului Tulcea fiind ocupate de cladiri în care îsi desfasoara activitatea institutii publice subordonate, situatie în care corect unitatea detinatoare a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent în forma despagubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat apel reclamanta D.M.A. care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

1.Apelanta a sustinut ca în calitate de fost proprietar al imobilului situat în Tulcea, str. Z. nr. 5 compus din 308 m.p. teren si casa de locuit (în prezent demolata), imobil expropriat conform Decretului nr. 250/12.12.1974 este îndreptatita la masuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.

Desi unitatea detinatoare Consiliul Judetean Tulcea i-a recunoscut aceasta calitate si i-a propus acordarea de despagubiri conform Legii nr. 10/2001, prin dispozitia emisa a încalcat dispozitiile art. 26 alin. 1 si 6 din Legea nr. 10/2001, care reglementeaza obligatia unitatii detinatoare de a acorda reclamantei în compensare bunuri sau servicii.

2. Instanta a gresit respingându-i reclamantei cererea de evaluare a terenului, printr-o expertiza tehnica judiciara, interesul acestei cereri fiind determinat de faptul ca pe rolul Guvernului ar exista o ordonanta care reglementeaza acordarea de despagubiri banesti pâna la suma de 200.000 Euro persoanelor îndreptatite conform Legii nr. 10/2001.

Intimatul pârât Consiliul Judetean Tulcea prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului reclamantei, motivat de faptul ca terenul în suprafata de 308 m.p. dupa expropriere a fost ocupat de constructia Cinematografului „P”, în prezent Cladirea Multifunctionala de Spectacole, restituirea în natura nefiind posibila.

În conditiile în care pârâta nu dispune de alte bunuri pentru a fi oferite în compensare, a propus reclamantei acordarea de despagubiri banesti conform legii speciale.

Referitor la cererea de efectuare a unei expertize de evaluare a terenului ce nu poate fi restituit în natura, intimatul apreciaza ca a fost corect respinsa de instanta de fond fata de dispozitiile Legii nr. 247/2005 si a Normelor Metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport cu criticile reclamantei, se constata ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

1. Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr. 10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, exprimata în caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savârsite de stat.

Prin dispozitia nr. 687/18 decembrie 2006 emisa de Consiliul Judetean Tulcea s-a recunoscut calitatea reclamantei de persoana îndreptatita sa beneficieze de masurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Tulcea, str. Z. nr. 5, expropriat si ulterior folosit pentru realizarea unei cladiri de interes public – cinematograful „P”, transformat ulterior în Cladire multifunctionala de spectacole Tulcea.

Reclamanta a criticat sentinta primei instante pentru refuzul acesteia de a-i acorda în compensare, în schimbul imobilului preluat abuziv, alte terenuri în zona „Zagan” sau alte servicii.

Instanta de fond a retinut corect situatia de fapt, respectiv împrejurarea ca imobilul ce a facut obiectul notificarii reclamantei nu poate fi restituit în natura, fiind ocupat integral de o constructie de interes public.

Articolul 26 din Legea nr. 10/2001, republicata, prevede ca în ipoteza în care restituirea în natura nu este posibila, entitatea investita cu solutionarea notificarii este obligata sa acorde persoanelor îndreptatite în compensare alte bunuri sau servicii, ori sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situatiile în care masura compensarii nu este posibila  sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptatita.

Dar masura compensarii cu alte bunuri sau servicii ramâne la latitudinea detinatorului imobilului sau, dupa caz, a entitatii investite cu solutionarea notificarii, singura care poate aprecia daca, din punctul sau de vedere, masura este sau nu posibila.

Prin urmare, în cazul compensarii cu alte bunuri sau servicii, entitatea investita cu solutionarea notificarii are plenitudine de competenta în stabilirea masurii reparatorii, în timp ce  în privinta despagubirilor formuleaza numai o propunere de acordare a acestora. Chiar daca din cuprinsul art. 26 alin. 1 al legii reparatorii rezulta ca, în cazul imposibilitatii restituirii în natura, regula este acordarea masurilor compensatorii si numai în subsidiar, daca aceasta masura nu este posibila ori nu este acceptata de cel îndreptatit, se vor face propuneri de acordare de despagubiri, apreciem ca dispozitiile amintite trebuie coroborate cu prevederile art. 1 alin. 5 din lege, în forma modificata prin O.U.G. nr.  209/2005. În acest sens, instanta sesizata de cel nemultumit nu va putea acorda ca masura compensatorie alte bunuri decât cele cuprinse în tabelul bunurilor disponibile care se pot acorda în compensare.

Terenul situat în zona „Zagan”, solicitat de reclamanta în compensare, nu se afla în patrimoniul pârâtei, ci în patrimoniul Municipiului Tulcea, care nu are calitate procesual pasiva si care nu poate fi obligata sa acorde reclamantei masuri în compensare pentru terenul detinut de Consiliul Judetean Tulcea.

Includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atributie care revine Consiliului Local, în temeiul art. 38 lit. „h” din Legea nr. 215/2001, singura autoritate care este îndrituita sa analizeze daca un bun proprietate a unitatii administrativ-teritoriale trebuie sa fie mentinut sau nu în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unitatii administrativ-teritoriale. În aceste conditii, instanta de judecata, în cadrul contestatiei celui nemultumit de modul de solutionare a notificarii sale, nu poate dispune de un alt bun decât cel înscris în lista bunurilor disponibile, peste vointa titularului dreptului.

Ori, în cauza, din înscrisurile depuse atât la instanta de fond, cât si în apel rezulta ca pârâtul Consiliul Judetean Tulcea nu detine terenuri disponibile pe raza municipiului Tulcea, singurele imobile aflate în proprietatea publica a judetului Tulcea si în administrarea Consiliului Judetean Tulcea fiind ocupate de cladiri în care îsi desfasoara activitatea institutii publice subordonate.

Prin urmare, instanta nu poate dispune de bunuri care nu sunt incluse în lista bunurilor disponibile pentru ca, astfel, s-ar micsora patrimoniul unitatii administrativ teritoriale împotriva vointei titularului dreptului si în absenta oricarei justificari legale.

Asa cum a retinut si instanta suprema în mai multe decizii de speta, acordarea în compensare de bunuri este o obligatie a unitatii detinatoare, însa o astfel de reparatie nu depinde numai de vointa unitatii notificate si a notificatorului, ci si de existenta în patrimoniul unitatii notificate a unor bunuri care sa poata fi acordate în compensare.

În conditiile în care restituirea în natura a imobilului expropriat nu mai este posibila, iar unitatea detinatoare nu dispune de alte terenuri sau servicii pentru a fi oferite în compensare reclamantei pentru imobilul preluat abuziv, în mod corect intimata pârâta a emis Dispozitia nr. 687/18 decembrie 2006 cu propunere de acordare de masuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu prevederile Ttitlului VII din Legea nr. 247/2005.

2. Critica ce vizeaza gresita respingere a probei cu expertiza tehnica pentru evaluarea imobilului expropriat se retine a fi nefondata. Prima instanta a apreciat în mod judicios, ca în raport de dispozitiile Legii nr. 247/2005 si de Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, aceasta proba nu este utila solutionarii cauzei în aceasta etapa judiciara.

Conform dispozitiilor legale invocate, dispozitiile entitatilor investite cu solutionarea notificarilor si prin care se acorda despagubiri se înainteaza Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor care, dupa verificare, le transmite evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Se constata ca valoarea imobilului expropriat si valoarea despagubirilor la care este îndreptatita reclamanta se determina în cadrul unei proceduri speciale, reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, instanta de judecata investita cu solutionarea contestatiei conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, nefiind implicata în aceasta problema.

Se retine în speta ca dispozitia contestata a fost emisa de Consiliul Judetean Tulcea la data de 18 decembrie 2006, dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, dispozitiile acestei legi – Titlul VII – fiind pe deplin aplicabile în procedura de determinare a valorii imobilului si a cuantumului despagubirilor.

Legea noua se aplica imediat situatiilor obiective care iau nastere sub imperiul ei. Dreptul subiectiv reclamat îsi are fundamentul direct si imediat în preluarea abuziva a imobilului pentru care s-au solicitat masuri reparatorii prin echivalent, adica într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite de Legea noua – Legea nr. 247/2005, existenta la momentul emiterii deciziei, de imediata aplicare.

Conform Deciziei nr. 52/2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii, „Prevederile cuprinse în art. 16 si urmatoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor, nu se aplica deciziilor/dispozitiilor emise anterior intrarii în vigoare a legii, contestate în termenul prevazut de Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005”.

Cum în speta dispozitia contestata a fost emisa dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, dispozitiile acestui act normativ, inclusiv prevederile cuprinse în art. 16 si urmatoarele ramân pe deplin aplicabile în cauza.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedura civila, se va respinge apelul reclamantei ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare