Propunere de arestare preventivă

Decizie 143 din 22.02.2007


Propunere de arestare preventivă. Pronunţarea asupra cererii în timpul şedinţei  de judecată fără a supune examinării  materialul probator depus de Parchet şi fără a acorda ultimul cuvânt inculpaţilor. Neîntocmirea minutei scrise. Consecinţe.

Pronunţarea verbală, în cursul şedinţei de judecată asupra propunerii de arestare preventivă formulate la acel termen de către Parchet, fără a examina materialul probator depus de procuror şi fără a întocmi o minută în acest sens, reprezintă o încălcare ce atrage nulitatea absolută a actului în sensul art. 197 al. 2  Cod procedură penală.

Secţia penală – Decizia penală nr. 143/22 februarie 2007

Prin încheierea  penală din 09.02.2007 pronunţată în dosarul nr. 41/97/2005 a Tribunalului Hunedoara s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, vizând  pe inculpaţii  N.A., C.I., N.M., Z.M. şi M.D., argumentându-se  că nu există temeiuri suficiente  pentru a fi dispusă  această măsură şi nici indicii că inculpaţii se sustrag de la judecată, încearcă să influenţeze martorii,  exercită presiuni asupra părţilor vătămate sau  desfăşoară în continuare acţiuni de traficare a bunurilor de patrimoniu.

Împotriva  încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara solicitând casarea acesteia întrucât, prin faptul că nu s-a întocmit o minută anterior pronunţării în cauză cu privire la solicitarea de arestare a inculpaţilor, încheierea este lovită de nulitate absolută.

Recursul este fondat.

Prima instanţă, primind în timpul şedinţei de judecată din 09.02.2007, propunerea Parchetului de luare a măsurii arestării preventive, înainte de a acorda ultimul cuvânt inculpaţilor, fără a studia propunerea şi materialele depuse în susţinerea ei s-a pronunţat verbal în sensul respingerii acestei propuneri fără ca anterior să delibereze şi să întocmească minuta scrisă.

Prin decizia nr. XVII din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în urma soluţionării recursului în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit în mod obligatoriu că în cazurile în care judecătorul sau instanţa se pronunţă prin încheiere asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei minute, sub sancţiunea nulităţii absolute.

În cauză, judecătorul nu a întocmit această minută, astfel că încheierea pronunţată, sub aspectul rezolvării propunerii de arestare preventivă, este lovită de nulitate absolută.

Prin urmare, recursul a fost admis  în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. „c” Cod procedură penală,  iar încheierea penală casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe de fond , Tribunalul Hunedoara.