Regim vamal suspensiv. Îndeplinirea condiţiilor neexistenţei faptului generator de taxă conform prevederilor art. 1611 Cod fiscal.

Regim vamal suspensiv. Îndeplinirea condiţiilor neexistenţei faptului generator de taxă conform prevederilor art. 1611 Cod fiscal.

Neîndeplinirea în termen a condiţiilor de încheiere a regimului vamal suspensiv şi a condiţiilor de reexportare către persoana care l-a exportat a bunului cu privire la care s-au reţinut obligaţiile vamale în urma controlului operaţiunii respective, reprezintă o situaţie care atrage dispoziţiile aplicabile faptului generator de TVA.

Prin sentinţa nr.192 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Harghita s-a admis acţiunea reclamantei SC F. D. SRL Miercurea Ciuc, formulată în contradictoriu cu pârâtele D.R.A.O.V Braşov şi D.G.F.P. Harghita, fiind anulate procesul-verbal de control nr.10/22.02.2008 şi Decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.1076/20.02.2008, emise de pârâta D.R.A.O.V Braşov, precum şi Decizia nr.18/30.04.2008 a D.G.F.P. Harghita, cu cheltuieli de judecată.

 In considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că obligaţiile vamale ale reclamantei sunt datorate pentru importul unei maşini de forat, în baza contractului de închiriere din 23.03.2006 în regim vamal suspensiv, cu aprobare de scutire de la obligaţia garantării datoriei vamale până la 31.12.2006, regim prelungit până la 31.12.2007. Ulterior, bunul a fost expediat în 11.01.2008 înapoi în Ungaria şi pus în circulaţie în Slovacia.

 Procesul verbal de control nr.10/2008 şi Decizia nr.1076/2008 au stabilit că titularul operaţiunii nu a încheiat operaţiunea de import temporar până la termenul aprobat pentru maşina de forat introdusă în regim suspensiv, fiind stabilite în acest sens obligaţii vamale de 156.865 lei, din care 149.266 lei TVA şi 7.599 lei majorări TVA, dar contestaţia formulată împotriva acestor acte a fost respinsă prin Decizia nr.18/2008 a D.G.F.P. Harghita.

 Prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, potrivit scrisorii de transport internaţional, utilajul a fost expediat şi transportat la adresa indicată în Slovacia, unde a fost şi recepţionat, tranzitul fiind prin Ungaria.

 S-a mai reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art.161/1 alin.2, 3 Cod fiscal,  în cauză fiind dovedită reexportarea utilajului ca urmare a justificării conferite de scrisoarea de trăsură.

 Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Harghita, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susţinând, în esenţă, că din documentele depuse de titularul operaţiunii de import temporar nu a rezultat că bunul în cauză ar fi fost reexpediat în Ungaria, ceea ce a atras închiderea din oficiu a operaţiunii de admitere temporară, fiind încălcate dispoziţiile art.161/1 din Legea nr.571/2006. Aceasta întrucât, potrivit scrisorii de transport internaţional, maşina a fost transportată din România în Slovacia, reclamanta având dubla calitate de destinatar cât şi de expeditor.

 A declarat, de asemenea, recurs împotriva aceleiaşi hotărâri A.N.V., prin D.R.A.O.V. Braşov, susţinând, în esenţă, aceleaşi argumente şi anume că din dosarul cauzei a rezultat fără echivoc faptul că bunul în cauză nu a fost reexpediat către statul membru din care a fost exportat, tranzitarea mărfii în spaţiul comunitar neîndeplinind condiţia neexistenţei faptului generator de taxă, prev.de art.161/1 Cod fiscal.

 Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susţinând, în esenţă, că la sfârşitul anului 2007 România era deja membru comunitar, fiind creat un regim de insecuritate juridică ce a determinat neîncheierea operaţiunii de admitere temporară, că, în speţa de faţă, utilajul a fost reexpediat către statul membru din care a fost exportat şi către persoana care l-a exportat. S-a mai arătat că nu există fapt generator de TVA, întrucât bunul a fost reexpediat proprietarului către un nou chiriaş, conform dispoziţiilor exprese ale proprietarului, prin Ungaria spre Slovacia, bunul putând circula aşadar liber în spaţiul comunitar.

 Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, curtea a constatat următoarele:

 Chestiunea dedusă judecăţii este aceea de a şti dacă în cauză suntem în prezenţa unui fapt generator de TVA, dată fiind starea de fapt reţinută mai sus. In raport de această chestiune, potrivit Deciziei nr.18/2008, emisă de pârâta D.G.F.P. Harghita, s-a reţinut că nu s-a încheiat în termen regimul vamal suspensiv, că nu s-a demonstrat reexpedierea bunului şi că nu a fost indicată persoana care l-a reexpediat, mai mult, scrisoarea de trăsură nu poată ştampila autorităţii vamale.

 In acest sens, potrivit art.161/1 alin.3 Cod fiscal, în cazul unui import de bunuri nu există fapt generator de taxă în cazul în care bunurile importate în sensul alineatului 2 lit.a nu reprezintă mijloace de transport şi sunt reexpediate sau transportate către statul membru din care au fost exportate şi către persoana care le-a exportat (lit.b). Art.161/1 alin.2 lit.a Cod fiscal prevede că este considerat import şi ieşirea bunurilor în România din regimul de admitere temporară în care au fost plasate înaintea aderării, în condiţiile alineatului 1 al aceluiaşi articol, chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale.

 Astfel, este necesar ca bunul importat să fie reexportat către statul membru din care a fost iniţial exportat; în cazul de faţă fiind vorba de Ungaria, aceasta fiind ţara de unde bunul a fost iniţial importat în România.

 Oricum, anterior verificării acestei condiţii, care nu a fost îndeplinită în cauză, curtea este chemată să se pronunţe cu privire la situaţia regimului vamal suspensiv, care, potrivit cauzei, nu a fost încheiat în termen, aspect recunoscut de către reclamantă.

 In aceste condiţii, curtea a apreciat că neîndeplinirea acestor două condiţii, încheierea regimului vamal suspensiv şi reexportarea către persoana ce l-a exportat, reprezintă o situaţie care atrage incidenţa dispoziţiilor aplicabile faptului generator de TVA în înţelesul legii şi, în consecinţă, obligaţia de a plăti datoriile vamale aferente.

 Or, în prezenta cauză, instanţa de fond a procedat nelegal făcând o aplicare greşită a legii, susţinând că nu am fi în prezenţa faptului generator de TVA, fiind realizat aşadar motivul de nelegalitate a hotărârii atacate prevăzut de art.309 pct.9 Cod procedură civilă.

 In consecinţă, potrivit art.312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, curtea a admis recursul promovat în cauză, a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii introductive pentru considerentele de mai sus.

Domenii speta

Spete similare