Contestatie la executare

Dosar nr. 8202/215/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 157/2011

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 17.03.2010, contestatoarea R. G. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii BEJ I. M. şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj, contestaţie la executare împotriva actului de înfiinţare poprire creanţă emis la data de 26.02.2010 de BEJ I. M. în dosarul de executare nr. 134/2007, solicitând admiterea contestaţiei la executare, desfiinţarea şi anularea executării silite prin poprirea dispusă de BEJ I. M., întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii actului de înfiinţare poprire, conform art. 404 ind.1 alin.1 şi 2.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a invocat excepţia de nulitate absolută a înfiinţării popririi creanţă emisă la 26.02.2010 de BEJ I. M. şi excepţia perimării executării. A menţionat că nu a primit niciun înscris din partea Casei Judeţene de Pensii Dolj privind înfiinţarea popririi creanţă dispusă de BEJ I. M. la data de 26.02.2010.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399 alin.1 şi 2, art. 400 alin.1, art. 401 alin.1 Cod proc. civ.

A fost anexat actul de înfiinţare poprire creanţă din 26.02.2010.

Contestaţia la executare a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 194 lei, achitată prin chitanţa nr. 33594311-96-0062/06.04.2010 şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

La termenul din data de 07.04.2010 instanţa a dispus introducerea în cauză a creditoarei R. A. de T. Craiova.

S-a dispus emiterea unei adrese către BEJ I. M. pentru comunicarea dosarului de executare nr. 134/E/2007, acesta fiind înaintat la data de 16.06.2010.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că în conformitate cu prevederile art. 452-456 C.p.c. a pus în executare poprirea creanţă nr. 134/E/26.02.2010 a executorului judecătoresc I. M. până la acoperirea sumei de 4009,50 lei, pentru despăgubirea creditorului RA T., reţinând 1/3 din pensia contestatoarei R. G.

A mai arătat intimata că a început executarea titlului executor cu luna aprilie 2010, reţinând  lunar suma de 120 lei.

Au fost anexate în copie contract de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 907/26.04.200, sentinţa civilă nr. 13232/14.12.2005 a Judecătoriei Craiova, decizia civilă nr. 878/25.05.2006 a Tribunalului Dolj.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare arătând că prevederile art. 452-456 Cod proc. civ.  invocate pentru a justifica poprirea nu puteau fi aplicate  decât în situaţia în care înfiinţarea popririi ar fi fost legală şi valabilă, însă poprirea este lovită de nulitate.

La data de 19.05.2010 contestatoarea a formulat cerere de suspendare a executării silite, instanţa stabilind cauţiune de 400,95 lei, achitată de contestatoare cu chitanţa nr. 4292127/1/25.05.2010.

La termenul din 26.05.2010 instanţa a dispus, în raport de dispoziţiile art. 403 C.p.c., suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

La dosar s-au mai depus: copie taloane pensie, cerere de înscriere înregistrată sub nr. 2549/2008, somaţia emisă la 11.01.2008

S-a dispus emiterea unei adrese către Casa Judeţeană de Pensii Dolj pentru a comunica sumele poprite din pensia contestatoarei pentru dosarul de executare nr. 134/E/2007, răspunsul fiind înaintat cu adresa nr. 10552/28.06.2010.

Prin sentinţa civilă nr.13965 din 15.09.2010 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea R. G. în contradictoriu cu intimaţii BEJ I. M., Casa Judeţeană de Pensii Dolj, şi R. A. de T. Craiova.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia perimării executării silite  din dosarul nr. 134/E/2007 al BEJ I. M., instanţa a constatat că aceasta nu este întemeiată respingând-o.

Potrivit art.389 al.1 c.p.c., executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei, dacă creditorul a lăsat  să treacă 6 luni  de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de executare.

La data de 11.09.2007, creditoarea RA T. a solicitat lui BEJ I. M. executarea silită a titlului executoriu nr. 17222/2005 pus pe s.c. nr. 13232/2005, d.c. 878/2006 respectiv a contractului de cesiune  907/2007, întocmindu-se dos. nr. 134/E/2007

În dosarul de executare nr. 134/E/2007  la data de 18.09.2007 a fost emisă somaţie, somaţie ce a fost comunicată contestatoarei la data de 19.09.2007. La data de 11.01.2008 a fost emisă o nouă somaţie ce a fost comunicată contestatoarei la data de 16.01.2008. La data de 02.07.2008 a fost emisă o nouă somaţie ce a fost comunicată contestatoarei la aceeaşi data. La data de 29.12.2008 a fost emisă o nouă somaţie ce a fost comunicată contestatoarei la data de 29.12.2008 . Ulterior s-au mai emis somaţiile din 11.06.2009,09.12.2009 comunicate contestatoarei la 11.06.2009 respectiv 09.12.2009.

La data de 26.02.2010, creditoarea a formulat cerere către executorul judecătoresc prin care a solicitat recuperarea debitului de la debitoarea R. G. prin poprire pe pensie la Casa de Pensii Dolj. La data de 26.02.2010 s-a dispus înfiinţarea popririi nr. 134/E/2007 în mâinile terţului poprit Casa de Pensii Dolj pentru acoperirea sumei de 4009,5 lei reprezentând debit datorat şi cheltuieli de executare.

Astfel, instanţa a constatat că între data de 18.09.2007 şi data de 26.02.2010, în dosarul de executare 134/E/2007  al BEJ I. M. au fost executate acte de executare silită, respectiv somaţiile din 11.01.2008, 02.07.2008, 29.12.2008, 11.06.2009, 09.12.2009 dosarul nerămânând în nelucrare din culpa creditorului mai mult de 6 luni, nefiind astfel îndeplinite condiţiile pentru a opera perimarea executării silite

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de contestatoare în temeiul art. 1 pct. 1,2,3, art. 3 şi art. 7 din Decretul 167/1958, art. 405 C.p.c., pct. 1,2 şi 3, care arată că dreptul de a cerere executarea silită este prescris, întrucât de la data de 25.05.2006 când s-a pronunţat decizia civilă nr. 878, dată de la care a început să curgă prescripţia, şi până la data de 26.02.2010 când s-a înfiinţat poprirea, au trecut 3 ani şi 9 luni instanţa a respins-o  ca neîntemeiată întrucât executarea silită a început la 11.09.2007, când creditoarea RA T. a solicitat lui BEJ I. M. executarea silită a titlului executoriu nr. 17222/2005 pus pe s.c. nr. 13232/2005, d.c. 878/2006 respectiv a contractului de cesiune  907/2007, întocmindu-se dosarul nr. 134/E/2007 fiind respectat termenul de trei ani înăuntrul căruia se poate solicita executarea silită. Faptul că de la data începerii executării silite au fost emise mai multe somaţii, fiind dispusă înfiinţarea popririi nr. 134/E/2007 în mâinile terţului poprit Casa de Pensii Dolj la data de 26.02.2010 nu atrage prescripţia dreptului de a cere executarea silită, acest drept fiind exercitat de creditoare prin formularea cererii de executare silită din 11.09.2007 înăuntrul termenului de prescripţie.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei referitoare la nulitatea înfiinţării popririi întrucât la data înfiinţării popririi nu au fost respectate dispoziţiile O.U.G.42/2009, respectiv obligativitatea  încuviinţării executării silite conform art. 373 indice 1 Cod proc. civ.  modificat instanţa nu a reţinut-o întrucât în speţă, la data formulării cererii de executare silită au fost respectate dispoziţiile art. 373 indice 1 C.p.c. în vigoare la acea dată, nefiind obligatorie încuviinţarea executării silite.

Contestaţia la executare este în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o „plângere” specifică acestei proceduri, prin care poate obţine anularea sau îndreptarea unor acte de executare silită.

Dispoziţiile art. 399  Cod proc. civ.  stabilesc  principiul general conform căruia  împotriva executării silite  precum şi împotriva oricărui act de executare silită se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

 Astfel, contestaţia la executare propriu-zisă poate avea ca obiect anularea unor acte de executare silită prin invocarea unor vicii de formă ale titlului executoriu sau ale somaţiei de plată, nerespectarea termenelor, încălcarea oricăror forme în cadrul executării silite, etc.

 In speţă, s-a constatat astfel că actele de executare  au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale,  nefiind constatată vreo cauză de nelegalitate  a  acestora.

Prin dispoziţiile art. 4041 al. 1 C.p.c., se consacră dreptul părţii care a obţinut desfiinţarea executării silite la restabilirea situaţiei anterioare. Faţă de aceste considerente, cum executarea silită nu a fost desfiinţată instanţa a respins cererea contestatoarei de întoarcere a executării silite.

Împotriva sentinţei civile nr.13965 din 15.09.2010 a declarat recurs contestatoarea R. G., prin care a solicitat casarea sentinţei, considerând că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică.

În esenţă, recurenta a arătat că instanţa de fond ar fi trebuit să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei nulităţii actului de înfiinţare poprire emis la 26.02.2010; respingerea acestei excepţii nu are suport real, întrucât atât cererea formulată de cesionară, cât şi cele două somaţii sunt lovite de nulitate. Executarea silită ar fi avut nevoie de încuviinţarea instanţei, întrucât la data înfiinţării popririi era în vigoare art.3731 C.pr.civ modificat prin OUG nr.42/06.05.2009, urmare a deciziei nr.458/2009 a Curţii Constituţionale. S-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, având în vedere data înfiinţării popririi, actul de executare trebuia supus controlului judecătoresc.

În continuare, recurenta a arătat că excepţia perimării executării silite a fost respinsă fără o motivare legală, întrucât somaţiile din 02.07.2008, 22.12.2008, 11.06.2009, 09.12.2009, sunt "făcute" în biroul executorului judecătoresc şi nu există nici o dovadă că ele ar fi fost afişate; de la 11.01.2008, când a fost emisă o somaţie legală şi până la 26.02.2010trecuseră nu 6 luni, ci 2 ani, o lună şi 15 zile.

Recurenta a arătat, de asemenea că, în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei, dreptul de a cere executarea silită a creanţei este prescris. Termenul de prescripţie a început la data de 25.05.2006, când s-a pronunţat decizia civilă nr.878 de către Tribunalul Dolj irevocabilă; simpla cerere de executare este doar actul de la care începe formarea unui nou dosar de executare, înfiinţarea popririi, adevăratul act de executare, s-a făcut în data de 26.02.2010. Instanţa se raportează în soluţia de respingere a excepţiei, la cererea de executare din 11.09.2007, însă ar fi trebuit să reţină că în cauză contestaţia la executare se referă la  actul de înfiinţare poprire creanţă, emis la 26.02.2010 de BEJ Iacob Mircea în dosarul nr.134/E/2007.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.4, 7, 8 şi 9 C.pr.civ.

Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum  de 97 lei, achitată prin chitanţa nr.3359431-336-0084/02.12.2010 şi timbru judiciar de 0,15 lei.

Deşi legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare în cauză.

Examinând  actele şi lucrările  dosarului, prin prisma criticilor recurentei şi în raport cu prevederile  legale incidente, incluzând  art.3041 C.pr.civ, Tribunalul reţine  următoarele aspecte:

Necesitatea  încuviinţării executării silite de către instanţa de executare, la cererea executorului învestit cu o cerere de  executare silită este  reglementată  de dispoziţiile art.3731 C.pr.civ, astfel cum  a fost modificat prin art.I pct.1  din OUG nr.42/2009. Cum legea  nu retroactivează iar în speţă, la data  începerii executării silite -  11.09.2007, nu era în vigoare  art.3731 C.pr.civ, în forma  reprodusă în urma modificării prin OUG nr.42/2009, în mod corect instanţa de fond a reţinut că la data  formulării cererii de executare silită, nu era  obligatorie  încuviinţarea  executării silite.

În capitolele II-VI ale Cărţii a V-a sunt reglementate  mai multe  forme de executare silită,  fără ca dispoziţiile legale incidente  în cazul fiecăreia să prevadă că este  necesară obţinerea  încuviinţării executării silite strict pentru  respectiva formă. Aşadar,  nu are relevanţă împrejurarea că în speţă,  poprirea –ca  una dintre  formele de executare silită - a fost înfiinţată  la 26.02.2010 când  Codul de procedură civilă prevedea obligativitatea  obţinerii  în prealabil a încuviinţării executării silite ci faptul că  executarea silită  a titlului  executoriu  reprezentat  de  sentinţa civilă nr.13232/16.12.2005 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin decizia civilă nr.878/25.05.2006 a Tribunalului Dolj, a început o dată cu formularea  cererii de executare silită,  respectiv la data de 11.09.2007 când  nu erau  incidente  dispoziţiile art.3731 C.pr.civ, din forma actuală.

Sunt nefondate şi susţinerile recurentei-contestatoare privind modul de  soluţionare a excepţiei perimării executării silite.

Perimarea este o sancţiune  procesuală ce intervine  în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele  procedurale, fiind  în acelaşi timp  şi o prezumţie  de  desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în executare, respectiv rămânerea în nelucrare a  dosarului execuţional  un termen de 6 luni de la îndeplinirea  ultimului act de executare.

În speţă, însă, în mod corect, instanţa de fond  a reţinut  că nu operează  perimarea  întrucât  nu au trecut  mai mult de 6 luni între actele de executare  întocmite în dosarul  nr.134/E/2007.

Cum termenul de perimare începe  să curgă de la ultimul act de executare ce a fost îndeplinit  în procedura  concretă de  executare pornită de creditor, deci de la orice act de executare ce nu a mai fost urmat de alte acte  de executare ce trebuiau a fi  îndeplinite pentru a se ajunge  la finalizarea  procedurii execuţionale, în speţă, raportând  datele teoretice la situaţia  concretă a  îndeplinirii actelor  de executare, rezultă în mod  evident  că între somaţiile din  dosarul nr. 134/E/2007 nu au trecut  mai mult de 6 luni, fiind  întocmite  la 18.09.2007, 11.01.2008, 02.07.2008, 29.12.2008, 11.06.2009, 09.12.2009.

Faptul  că dovada  de  primire a acestor  somaţii s-a făcut prin afişare nu are relevanţă asupra  posibilităţii de a reţine  rămânerea în  nelucrare  a dosarului execuţional,  întrucât  procedura  de comunicare a acestor acte prin afişare în cazul  în care destinatarul nu a fost găsit  este prevăzută în dispoziţiile art.92 alin.2 C.pr.civ: "Dacă  cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia sau, primind-o, nu voieşte ori nu poate să semneze adeverinţa de primire, agentul va lăsa citaţia în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afişa  pe uşa  locuinţei acestuia, încheind despre  acestea proces-verbal".

Potrivit alin.6 art.92, dispoziţiile acestui articol se aplică  şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.

Aşadar, comunicarea prin afişare  a somaţiilor nu prezumă neîntocmirea acestora şi cu atât mai mult, nestăruinţa  în executare, câtă vreme  această modalitate  este prevăzută de dispoziţiile legale mai sus menţionate.

Sunt nefondate, de asemenea, criticile recurentei-contestatoare privind modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, în mod corect fiind stabilit de către instanţa de fond că în speţă nu a operat prescripţia extinctivă.

Potrivit art.405 alin.2 C.pr.civ, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. În cazul  hotărârilor judecătoreşti, prescripţia începe să curgă de la data când devin executorii, adică sunt susceptibile de a fi puse în executare.

În speţă, titlul executoriu  îl constituie sentinţa civilă nr.1323/14.12.2005 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin decizia civilă nr.878/25.05.2006 a Tribunalului Dolj iar cererea de executare a fost formulată la 11.09.2007, deci în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani.

Prescripţia dreptului de a cere executarea silită se raportează la momentul formulării cererii de executare silită şi nu la data începerii executării prin oricare dintre formele prevăzute în Cartea a V-a a Codului de procedură civilă.

Nu poate fi  primit punctul de vedere al recurentei în sensul că simpla cerere de executare nu este suficientă şi că executarea este prescrisă în raport de data înfiinţării popririi -26.02.2010 întrucât  introducerea cererii de executare silită înseamnă începerea efectivă a executării silite.

Aşadar, în mod corect instanţa de fond a reţinut că prin formularea cererii de executare silită la 11.09.2007, creditoarea RAT Termoficare şi-a exercitat dreptul de a cere executarea silită înăuntrul termenului de prescripţie.

Faţă de considerentele menţionate, în baza dispoziţiilor art.312 C.pr.civ, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, menţinând  ca  legală şi temeinică sentinţa nr.13965/15.09.2010 a Judecătoriei Craiova

Domenii speta

Spete similare