Dreptul de a avea legaturi personale cu minorul. Interesul superior al minorului.

În conformitate cu dispozitiile art. 14 din Legea nr.272/2004, cât si cu cele ale art. 43, alin.3, art. 97 si 98, alin.2, din Codul familiei, relatiile personale dintre copii si parintii lor au o confirmare legala, mentinerea lor fiind apreciata a fi un drept fundamental al copilului care rezulta firesc din afectiunea si nevoia de ocrotire resimtita în mod natural de copil fata de parintele sau.

Parintelui i se va recunoaste dreptul de a pastra legaturi personale cu copilul sau, în considerarea acelorasi ratiuni legate de afectiunea parentala, doar in cazul in care exercitiul acestui drept este supus aplicarii principiului interesului superior al minorului.

Respectarea pe deplin a principiului enuntat prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 implica raportarea la valentele lui în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice, dar si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti – inclusiv în legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului.

Prin decizia civila nr. 145/21.10.2009 a Tribunalului Tulcea a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant P.G. împotriva sentintei nr. 376/16.06.2009 a Judecatoriei Macin, fiind schimbata în parte hotarârea atacata, în sensul încuviintarii legaturilor personale ale reclamantului cu minorul P.M.C., nascut la data de 23.10.2004, în urmatorul mod: o data pe luna, la sfârsitul ultimei saptamâni din luna, de sâmbata ora 11,00 pâna duminica ora 11,00, la domiciliul reclamantului; 3 zile în vacanta de primavara, 1 saptamâna în vacanta de vara si câte o zi în timpul sarbatorilor de Craciun si de Pasti.

Reformarea solutiei instantei de fond s-a fundamentat pe dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Astfel, nu numai parintele este îndreptatit la a avea legaturi personale cu copilul în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr.272/2004, ci si copilului îi este recunoscut dreptul de a mentine legaturi cu ambii parinti, cu rudele si persoanele fata de care a dezvoltat relatii apropiate, atât timp cât astfel de legaturi nu sunt contrare interesului sau.

În speta, a conchis tribunalul, minorul în vârsta de 5 ani are nevoie de prezenta tatalui sau, iar interzicerea legaturilor personale sau stabilirea programului de vizite doar la domiciliul pârâtei - în conditiile în care între parintii minorului  exista relatii conflictuale - ar constitui o încalcare a dispozitiilor art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Prin aceste dispozitii se are în vedere protectia vietii private, intime si de familie, fiind necesara dezvoltarea unor legaturi firesti de afectiune între tata si fiu, nestânjenite de prezenta mamei, astfel încât minorul sa poata dezvolta o adevarata viata de familie, de natura sa-i asigure o dezvoltare fizica si psihica corespunzatoare.

S-a apreciat, din acest punct de vedere, ca solutia Judecatoriei Macin, în sensul ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul doar la domiciliul pârâtei, în ultima zi de duminica a fiecarei luni din an între orele 10-1300, contravine dispozitiilor art. 43 alin.3 art. 97 si 98 alin.2 din Codul familiei si art. 14 din Legea nr. 272/2004.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.M., care a criticat solutia Tribunalului Tulcea, solicitând mentinerea ca legala si temeinica a sentintei pronuntate în prima instanta. Recurenta pârâta a aratat ca acordarea posibilitatii intimatului reclamant de a lua minorul la domiciliul sau contravine interesului superior al copilului, caruia îi este teama de tatal sau, datorita comportamentului violent al acestuia si al rudelor sale, minorul fiind chinuit si tinut flamând cu ocazia luarii lui de catre tata.

Recurenta a sustinut ca intimatul reclamant vine baut si recalcitrant la domiciliul ei, iar în aceasta situatie copilul este temator, simtindu-se în siguranta doar în prezenta mamei.

Recursul este fondat, pentru considerentele care urmeaza:

În mod corect instanta de apel a facut trimitere la dispozitiile art. 14 din Legea nr.272/2004, cât si la cele ale art. 43 alin.3, art. 97 si 98 alin.2 din Codul familiei, statuând în sensul ca relatiile personale dintre copii si parintii lor au o confirmare legala, mentinerea lor fiind apreciata a fi un drept fundamental al copilului care rezulta firesc din afectiunea si nevoia de ocrotire resimtita în mod natural de copil fata de parintele sau.

În mod corect s-a aratat ca si parintelui i se recunoaste dreptul de a pastra legaturi personale cu copilul sau, în considerarea acelorasi ratiuni legate de afectiunea parentala, dar ca exercitiul acestui drept este supus aplicarii principiului interesului superior al minorului.

Cu toate ca aceste premise de ordin teoretic au fost corect relevate, instanta de apel nu le-a aplicat argumentat la speta, în sensul ca nu a stabilit, pe baza probatoriului administrat, daca este în interesul copilului în vârsta de 5 ani sa fie luat de tatal sau de lânga mama, daca exista implicatii de ordin psihologic asupra minorului prin prisma vizitelor anterioare la familia tatalui si daca, în domiciliul unde urmeaza a fi dus copilul, exista afectiune si preocupare fata de acesta si, în general, conditiile unei bune dezvoltari fizice si psihice.

Conchizând în sensul ca masura dispusa în apel este justificata de simplul fapt ca  minorul are nevoie de prezenta tatalui, Tribunalul a nesocotit în esenta principiul prevalentei interesului copilului, acordând dreptului tatalui de a pastra legaturi personale cu minorul un rol superior acestui principiu, fara a face o minima trimitere la probele administrate si fara a înlatura motivat apararile pârâtei privitoare la comportamentul agresiv si lipsit de preocupare pentru soarta copilului, manifestat de tata, la conditiile în care urmeaza a fi tinut pe perioada luarii lui de catre reclamant, la mediul social în care este dus minorul si la impactul psihologic generat de aceasta masura.

Cum respectarea pe deplin a acestui principiu enuntat prin art. 2 al. 1 din Legea nr. 272/2004 implica raportarea la valentele lui în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice, dar si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti – inclusiv în legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului – instanta de apel era obligata sa verifice stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii în prima instanta, dând prevalenta acestui principiu.

Având în vedere ca raportarea la principiul enuntat atrage incidenta art. 304 pct. 9 cod proc. civila si, întrucât aspectul interesului copilului în adoptarea masurii cerute de unul din parinti nu a fost pe deplin lamurit, fiind necesara administrarea de noi probe, în raport de disp. art. 312 al. 1 cod proc. civila se va admite recursul si se va casa decizia atacata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Tulcea.

Cu ocazia reluarii judecatii, instanta va completa probele în privinta conditiilor oferite minorului de domiciliul si mediul social în care  urmeaza a fi adus de tata, a persoanelor cu care este în legatura directa la locuinta reclamantului, solicitând efectuarea unei anchete sociale cuprinzatoare în acest sens si va verifica daca se confirma aspectele legate de comportamentul agresiv al tatalui, prin emiterea unor adrese catre postul de politie din localitate ori prin administrarea oricaror probe apreciate ca fiind utile în acest context.

În egala masura, se va analiza daca este utila efectuarea unei evaluari psihologice prin directia pentru protectia copilului, pentru a se clarifica daca valorificarea în aceasta modalitate a dreptului tatalui de a avea legaturi personale cu minorul afecteaza sau nu psihicul copilului, daca exista o influenta a mamei în acest sens si daca, în esenta, copilul este pregatit din toate punctele de vedere sa raspunda cerintelor parintelui sau de a pastra relatii firesti cu acesta si în afara domiciliului mamei.

Domenii speta

Spete similare