Contravenţie

Sentinţa civilă nr. 1561/5.05.2011 I.D.C- C 12

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

In data de 09.11.2010, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, sub nr. xxx/260/2010, plângerea contravenţională formulată de către petenta SC xxx Com SRL, în contradictoriu cu intimata ITM, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare prin sentinţa nr. 3041/29.10.2010 a Judecătoriei Oneşti. Prin plângere s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria BCA nr. 054010 încheiat in data de 08.09.2010.

In motivarea plângerii, contestatorul a arătat, in esenţa, că procesul verbal de contravenţie este lovit de nulitate având in vedere ca exista inadvertenţe cu privire la data si locul săvârşirii contravenţiei. Petenta a mai arătat că procesul verbal este nul intrucat lipseşte motivaţia reală a absenţei martorilor la încheierea actului contestat, este greşit precizată instanţa unde se depune plângerea împotriva actului atacat, s-a aplicat o amenda mai mare decât cea prevăzuta de lege, iar obiectiunile petentei nu sunt consemnate in cuprinsul procesului verbal. In subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

Plângerea contravenţionala a fost întemeiata in drept pe dispoziţiile Legii nr. 108/1999, OG nr. 2/2001, Legea nr. 53/2003.

Plângerea contravenţională este scutită de taxa judiciară de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 15, lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi cele ale art. 36 din OG nr. 2/2001 şi de timbru judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

Intimata, legal citată, a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitând respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată.

In cauza, au fost depuse la dosar, in fotocopie, procesul-verbal de constatare a constraventiei seria BCA nr. nr. 054010 încheiat in data de 08.09.2010 (f. 18-19), înştiinţare de plată (f. 20), declaraţia martorului xxx, ce a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.

La termenul de judecata din 24.02.2011, instanţa a încuviinţat proba cu inscrisurile de la dosarul cauzei şi proba cu martorul xxx si a respins, pentru petenta, proba cu martorul angajat al societăţii ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

La termenul de judecata din 24.03.2011, instanţa a pus în vedere petentei, prin apărător, să depună adresa martorului xxx în termen de 5 zile, pentru a fi citat cu mandat de aducere.

Având în vedere faptul că petenta nu a depus adresa martorului Milea Viorel, deoarece nu este în posesia acesteia, instanţa a luat act de imposibilitatea audierii martorului propus, fapt pentru care va păşi la judecată.

Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa retine următoarea situaţie de fapt:

2

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria BCA nr. 054010 incheiat in data de 08.09.2010, s-a aplicat petentei sancţiunea amenzii de 3.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

în concret, s-a reţinut în sarcina petentei că 1-a primit la muncă, în data de 01.09.2010, ora 11.30, la punctul de lucrul al SC xxxx SRL din Moineşti, strada Căpitan Zăgănescu, platou Lucăceşti pe numitul Milea Viorel, fara a-i încheia un contract individual de muncă. în procesul verbal se reţine că fapta petentei constituie contravenţie continua săvârşita la punctul de lucru in data de 1.09.2010.

Instanţa constată că procesul verbal întruneşte condiţiile de formă impuse de art. 16 din OG 2/2001 şi că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din acelaşi act normativ.

Totodată, procesul verbal prin care contravenientul a fost sancţionat face dovada deplină cu privire la situaţia de fapt reţinută în cuprinsul său, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi veridicitate, până la proba contrarie, probă ce revine conform art. 1169 C.civ., petentului.

Potrivit art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 constituie contravenţie şi se sancţionează primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei.

La dosar au fost depuse declaraţia din data de 01.09.2010 a numitului Milea Viorel (f. 31) în care acesta a susţinut că la acea dată nu avea încheiat contract de muncă de către petentă, deşi lucra la aceasta.

Din această declaraţie reiese că faptele reţinute în procesul verbal au fost săvârşite de societatea petentă astfel cum au fost reţinute.

Instanţa retine ca, potrivit legislaţiei muncii, contractul individual de muncă trebuie încheiat în formă scrisă anterior primirii unei persoane la muncă potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii şi nu după începerea prestării muncii.

In ceea ce priveşte motivul de nulitate invocat de către petentă cu privire la existenta unor inadvertenţe cu privire la data si locul săvârşirii contravenţiei, instanţa retine aceste apărări ca nefondate. Astfel, in speţa, controlul s-a efectuat in prima parte la punctul de lucru al petentei, la data de 01.09.2010, când a fost identificată pe teren persoana care lucra fara contract de munca, aşa cum rezultă din declaraţia numitului xxx şi din cuprinsul procesului verbal de constatare şi sancţoinare a contravenţiilor. Intimata a arătat în întâmpinare faptul că petentă a fost înştiinţată în data de 01.09.2010 să se prezinte la sediul ITM cu actele necesare finalizării controlului, fapt necontestat de către petentă. în data de 08.09.2010, la sediul ITM, inspectorul de muncă a aplicat sancţiunea contravenţională, în termenul legal de la data constatării faptei, cu respectarea prevederilor art. 13 din OG nr. 2/2001. Fata de aceste aspecte s-a reţinut in mod corect ca, in speţa, contravenţia a fost săvârşita in data de 01.09.2010 (data de la care persoana lucra fara contract de munca pentru petentă) iar controlul a fost efectuat în data de 01.09.2010, respectiv în data de 03.09.2010 (data stabilită pentru prezentarea documentelor la sediul ITM Bacău).

3

în privinţa locului săvârşirii faptei, instanţa reţine faptul că acesta este explicit precizat în cuprinsul procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, respectiv punctul de lucru al societăţii din „Moineşti, strada Căpitan Zăgănescu, platou Lucăceşti, Restaurant Valahia" .

Cu privire la motivul de nulitate privind aplicarea unui sancţiuni in alt cuantum decât cel prevăzut de lege, instanţa retine ca si aceste apărări sunt nefondate. Astfel, in speţa, a fost sancţionată petenta pentru o singura contravenţie, care este săvârşita prin acţiunea de primire a persoanei menţionate la munca fara intocmirea contractului de munca. Având în vedere identificarea unei persoane primite la muncă fără încheierea unui contract individual de muncă anterior începerii activităţii, in speţa, intimata a aplicat corect amenda in cuantum minim prevăzut de lege de 3.000 lei.

De asemenea susţinerile petentei cu privire la privarea de dreptul de a formula obiecţiuni şi la indicarea greşită a instanţei unde se depune plângerea împotriva actului atacat sunt neîntemeiate, întrucât pentru ca aceste nereguli să atragă nulitatea procesului verbal este nevoie să fi fost provocată o vătămare petentei care să nu poate fi acoperită decât prin anularea actului, potrivit art 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă. în cauză nu există o astfel de vătămare, existenţa faptei fiind dovedită, iar privarea de dreptul de a face obiecţiuni şi indicarea greşită a instanţei unde se depune plângerea împotriva actului atacat la momentul încheierii procesului verbal este acoperită prin prezentul litigiu.

In privinţa prezumţiei de nevinovăţie în procedura contravenţională, garanţie fundamentală conferită prin art. 6 din Convenţie Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a elaborat o bogată jurisprudenţă, stabilind că această prezumţie impune ca instanţele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).

Curtea a stabilit că această prezumţie nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumţii de drept sau de fapt, iar Convenţia nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite şi nu încalcă drepturile apărării. OG 2/2001 nu conţine dispoziţii exprese referitoare la forţa probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenţiei, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumţia de legalitate.

întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor şi având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparţin atât procedurii civile, cât şi dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanţial în această materie, anume art. 1169-1206 C.civ.

Din toate acestea se desprinde concluzia că prezumţia de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravenţiilor, nu este, per se, contrară dispoziţiilor art.6 par.2 şi trebuie să se facă de către instanţe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumţie aduce sau nu atingere principiului proporţionalităţii între scopul urmărit şi mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce priveşte

4

dreptul la apărare al petentului. Este adevărat că nu se poate nega forţa probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenţii, acesta fiind totuşi un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-1 pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.

în speţa de faţă petenta a avut ocazia să dovedească netemeinicia procesului verbal.

Referitor la motivul de nulitate invocat de petentă cu privire la lipsa motivaţiei reale a absenţei martorilor la încheierea actului contestat, instanţa reţine faptul că în procesul verbal contestat se menţionează că procesul verbal a fost încheiat la sediul ITM în prezenţa unor persoane care nu pot avea calitatea de martori, având calitatea de agent constatator. Petenta contestă această motivaţie fără a indica şi proba o altă situaţie contrară celei precizate în actul contestat şi de asemenea fără a dovedi vătămarea suferită prin consemnarea menţionată. Instanţa apreciază ca fiind respectate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001.

Instanţa constată că în speţă principiul proporţionalităţii a fost respectat şi nu a fost adusă atingere drepturilor petentului. Astfel procesul verbal se bucură prezumţia de legalitate şi temeinicie până la proba contrarie, proba care nu a fost făcută în cauză, dimpotrivă a fost confirmată prin declaraţia depusă la dosar.

In ceea ce priveşte sancţiunea aplicata, in cuantum de 3.000 de lei, aceasta a fost aplicata în cuantumul minim prevăzut de lege, limitele legale ale amenzii fiind de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei (art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 16 alin. 1) iar fapta reţinută de agentul constatator este descrisă în termeni clari şi din care rezultă că se circumscrie textului de lege aplicat.

Totodată, este de menţionat ca, in raport cu gradul de pericol social concret al faptei nu se impune înlocuirea amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea avertismentului, având în vedere perioada menţionată ca lucrată de către persoana identificată fără contract de muncă. Aceasta în condiţiile în care stabilirea unui minim special intr-un cuantum ridicat duce la concluzia ca fapta este considerata de legiuitor ca prezentând o gravitate sporita. De asemenea, instanţa constata ca prin fapta societăţii petente este afectat statul, cat si angajaţii, aspect care nu este de natura sa atenueze caracterul contravenţional.

Faţă de cele expuse, în baza art. 34 din OG 2/2001, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petentul SC xxx SRL în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare