Proprietate privată

JUDEŢUL BACĂU JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1717

Din 18.05.2011

Judecător,

Carmen Nela Paţilea

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr..../260/2010 pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău , reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâtul H.N. solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie, suprafaţa de 300 mp teren situat în extravilan situat în ...., cu vecinii ....., cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu 150 lei ron prin chitanţa nr.0154763/ 12.04. 2010 , 1,50 lei timbru judiciar şi în motivare arată reclamantul că pârâtul îi ocupă fără drept o suprafaţă de teren asupra căreia are drept de proprietate aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor autentificat sub nr.... la BNP CD.

In baza art.115 Cod proc. civilă pârâtul a formulat întâmpinare în care solicită respingerea acţiunii motivat că titlul invocat de către reclamant nu reprezintă titlu de proprietate conform legii, la rândul său este proprietar

conform s.c. nr.....a Judecătoriei Moineşti , în consecinţă prezenta cauză este

prematur formulată.

în cauză s-au depus acte, s-au audiat martori, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Conform certificatului de moştenitor autentificat sub nr.....la BNP Cazan

Diana Moineşti, reclamantul B.I. e"ste unic moştenitor după defuncta sa mamă , B.M. (fila 6 dosar) pe lângă alte suprafeţe de teren şi asupra 13.977 mp terea situat în extravilan situat în comuna ....cu vecinii: Hîrlea Nelu ,Dârlău Marius, Enea Măria; Venter Ştefan, Panaite Olga.

La rândul său defuncta B.M. a devenit unică moştenitoare asupra aceleaşi

suprafeţe de teren , conform certificatului de moştenitor autentificat sub nr.....la

BNP Cazan Diana Moineşti(filele 9-12 dosar).

Pârâtul H.N. primeşte prin s.c. nr.....a Judecătoriei Moineşti, în lotul său

în urma tranzacţionării terenul în suprafaţă de 8057,66 mp teren extravilan situat

tot la pct.....cu vecinii : N-Bobeică Mariana şi Venter Liviu , S-Dârlău Marius,

E-Bobeică Mariana, V-Enea Mihai, V-Enea Mihai şi Enea Dragomir (filele 38-39 dosar).

La data de...., defuncta B.M. încheie pentru suprafaţa de 488 mp cu Petrom S.A. Bucureşti, un contract de închiriere , în vederea exploatării acesteia din urmă a unei sonde (filele 44-46).

Conform adresei din 29.09.2009 , SC Petrom informează pe B.M. , că pârâtul H.N. s-a prezentat cu s.c. nr .....a Judecătoriei Moineşti , ca titlul de

2

proprietate pe acelaşi teren şi astfel fiind litigiu au sistat plata chiriei (fila 47 dosar).

H.N. şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu , conform extrasului de carte funciară (fila 51,52,80-84 dosar).

Martorul reclamantului, R.M. arată că terenul a fost stăpânit de bunica, respectiv mama acestuia dar arată că de fapt este în prezent în posesia Petrom care nu mai achită chiria familiei B. (fila 86 dosar).

Martora B.E. ca şi R.M., îi întăreşte acestuia depoziţia că terenul a fost stăpânit de către familia reclamantului dar ca şi acesta poziţionează sonda ca fiind jumătate pe terenul reclamantului şi jumătate de cel a pârâtului.

Martorii pârâtului D.M. şi E.D. (filele 88-89) spun că terenul ar aparţine pârâtului dar ca şi ceilalţi martori declară că terenul este ocupat de o sondă şi disputa se referă la încasarea chiriei aferente.

Prin acţiunea înregistrată sub nr..... pe rolul Judecătoriei Moineşti ,

pârâtul H.N. a chemat în judecată pe SC Petrom într-o acţiune în revendicare asupra terenului din cauza pendinte şi în care B.M. a formulat cerere de intervenţie în nume propriu în care doreşte revendicarea aceleaşi suprafeţe de 300 mp lapct.....

Este important de menţionat că actualmente nici una dintre părţi nu primeşte contravaloarea chiriei pentru sonda respectivă.

Acţiunea în revendicare este acea acţiune reală-petitorie prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.

Din probele administrate nu a rezultat că în prezent pârâtul foloseşte în vreun fel terenul reclamantului , mai mult decât atât , terenul este ocupat de o sondă proprietatea unei societăţi.

Mai mult decât atât, conceptul acţiunii în revendicare a fost formulat de doctrină deoarece Codul civil nu conţine prevederi speciale în materia revendicării imobilelor.

El pune în discuţie două probleme: proba dreptului de proprietate şi caracterul imprescriptibil. Prima problemă - proba dreptului de proprietate incumbă reclamantului care pretinde că este proprietarul imobilului. Aceasta este o regulă generală de purtare a proceselor. In acest sens art.1169 CCiv. statuează " Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească". Revendicarea este intentată împotriva posesorului actual, pârât în revendicare şi prezumat proprietar până la proba contrară . Aceasta prezumţie este totuşi puternică pentru că atâta timp cât reclamantul nu face dovada dreptului său de proprietate, acţiunea în revendicare nu poate să aibă sorţi de izbândă.

Reclamantul trebuie să justifice în mod pozitiv dreptul pe care îl invocă şi nu se poate limita să demonstreze că pârâtul este fără drept.

Dar aceasta nu înseamnă că nu are nimic de dovedit.

Dimpotrivă, el este obligat să producă probe deoarece judecata implică o comparaţie a posesiilor şi a titlurilor. Proba dreptului de proprietate nu este

3

deloc o chestiune simplă; de aceea o astfel de probă a fost denumită PROBATIO DIABOLICA .

Dificultatea principală survine din împrejurarea că în sistemul nostru de drept înscrisul translativ de proprietate nu poate face dovada deplină a dreptului de proprietate decât dacă emană de la adevăratul proprietar. Dar pentru ca o persoană să fie considerată cu adevărat proprietar trebuie să dovedească că a dobândit bunul tot de la un adevărat proprietar şi aşa mai departe urcând la infinit lanţul transmisiunilor.

Dacă exista doar unul singur care nu a fost proprietar, toţi cei care i-au succedat nu puteau să dobândească imobilul în mod legal.

Altfel spus, revendicantul trebuie să dovedească că toţi transmiţătorii anteriori au avut calitatea de adevăraţi proprietari ceea ce cel mai adesea e imposibil. De aceea în sistemul Codului civil singura dovada deplină şi absolută a dreptului de proprietate imobiliară o constituie uzucapiunea. Proba proprietăţii imobiliare este liberă, ca proba cerută unei părţi nu este proba absolută a dreptului de proprietate, ci o probă relativă, dreptul mai probabil decât cel al adversarului. Aprecierea se va face şi prin prezumţii de fapt care se grupează în jurul a două noţiuni : posesia şi titlul . Titlul trebuie sa fie un act translativ de proprietate sau un act declarativ.

Certificatele de moştenitor nu pot face prin ele însele dovada de plin drept a dreptului de proprietate şi nu constituie un titlu de proprietate.

Aşa fiind, certificatul de moştenitor nu face dovada că bunurile în cauză au fost proprietatea lui de cujus şi, ca urmare a transmisiunii succesorale, sunt proprietatea moştenitorului în lotul căruia se află aceste bunuri. Certificatul de moştenitor nu constituie un titlu de proprietate nici între cei care au consimţit la eliberarea lui, şi cu atât mai puţin, faţă de terţele persoane. El face doar dovada calităţii lor de a dobândi prin succesiune acele bunuri numai dacă ele au aparţinut celui despre a cărui moştenire este vorba.

Certificatul de moştenitor nu are, deci, calitatea de a fi un act din categoria acelora translative de proprietate. Pentru a se constata dreptul de proprietate al moştenitorilor asupra bunurilor, certificatele de moştenitor trebuie coroborate cu actele de proprietate în baza cărora de cujusul a devenit proprietar al bunurilor lăsate moştenire.

Dacă acest act nu poate fi produs în fata instanţei nu se poate reţine o prezumţie de existenţa a lui, ci dimpotrivă o prezumţie contrară. Şi doctrina (a se vedea Francisc Deak- Tratat de drept succesoral, ed. Actami, Bucureşti, 1999, p. 539 si Dumitru Macovei- Drept civil. Contracte. Succesiuni, ed Junimea, Iaşi, 2000, p.519-520) a fost de aceeaşi părere când s-a referit la puterea doveditoare a certificatului de moştenitor. Astfel se admite că certificatul de moştenitor nu poate fi opus terţilor ca instrument de dovada proprietăţii, nu constituie faţă de terţi un titlu de proprietate, căci notarul nu are căderea să certifice calitatea de proprietar a celui care lasă moştenirea, ci numai calitatea de moştenitor şi a cotei sau bunurilor (împărţite prin buna învoială) care

4

se cuvin fiecărui moştenitor în parte (art. 88 alin 1 din Legea 36/1995). "...Certificatul de moştenitor nu face proba dreptului de proprietate, respectiv nu constituie dovada ca bunurile aflate în patrimoniul defunctului l-au aparţinut acestuia în proprietate care apoi, prin efectul moştenirii, au fost transferate în patrimoniul succesorului."

Faţă de cele arătate anterior, va fi respinsă acţiunea , privind revendicarea ca nefondată.

In baza art. 274 Cod proc. civilă va fi obligat reclamantul care căzut în pretenţii, către pârât la plata cheltuielilor de judecată onorariu apărător.

Domenii speta

Spete similare