Exercitarea autorităţii părinteşti în comun (noul Cod civil

Prin cererea introdusa la aceasta instanta si înregistrata la nr.1454/292 din 27.04.2012, reclamantul A.D.O. a chemat-o in judecata si personal la interogatoriu pe pârâta A.E.M., pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti în comun cu privire la minorul A.I.C. si modificarea modalitatii de exercitare a drepturilor parintesti astfel: în prima si a treia saptamâna din fiecare luna, de vineri orele 17.00 pâna duminica, orele 19.00; o luna în vacanta de vara în perioada 15 iulie – 15 august; în perioada 28 decembrie – 10 ianuarie, o saptamâna în vacanta de primavara din luna aprilie; fara cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii reclamantul a aratat ca prin Sentinta civila nr. 2604 din 17 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede în dosarul nr. 3329/292/2010, irevocabila, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor prin acord. A fost încuviintata învoiala partilor cu privire la încredintarea minorului, astfel încât minorul A.I.C. , nascut la data de 26 octombrie 2006 a fost încredintat pârâtei, iar reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întretinere de 300 lei lunar. De asemenea, instanta a luat act de învoiala partilor cu privire la exercitarea drepturilor parintesti,  pârâta fiind obligata sa-i permita sa aiba legaturi personale cu minorul în urmatoarea modalitate: în prima si a treia saptamâna a fiecarei luni de sâmbata dimineata ora 9:00 pâna duminica seara la ora 19:00; o luna în timpul vacantei de vara, de pe data de 15 iunie pâna pe data de 15 iulie si o saptamâna în timpul vacantei de iarna, de la data de 3 ianuarie pâna la data de 10 ianuarie.

Ca urmare a intrarii în vigoare a Noului Cod civil, în conformitate cu disp. art. 397, reclamantul a solicitat ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre ambii parinti.

Reclamantul a precizat ca este de acord ca locuinta minorului, în sensul prev. de art. 400 Cod civil, sa fie la mama iar el sa exercite în continuare drepturile parintesti, conform disp. art. 401 Cod civil, însa într-o modalitate diferita fata de cea stabilita prin sentinta anterioara.

A solicitat reclamantul schimbarea modalitatii având în vedere faptul ca vârsta minorului a crescut si s-a modificat si structura anului scolar, el fiind cadru didactic. Astfel începând cu acest an scolar, semestrul al doilea s-a prelungit, iar vacanta de iarna s-a prelungit cu o saptamâna.

Reclamantul a cerut o perioada mai mare în vacanta de iarna pentru a avea posibilitatea sa petreaca si el una din sarbatorile de iarna, respectiv Anul Nou, alaturi de fiul lui, pârâta urmând sa petreaca sarbatoarea de Craciun.

Cu privire la perioada de o saptamâna în vacanta de primavara, reclamantul a sustinut a fi dispusa fie înainte fie dupa Pasti, stiu fiind ca si aceasta vacanta se stabileste în raport de aceasta sarbatoare.

În dovedire s-au depus înscrisuri si solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri si un martor.

La data de 20.06.2012, pârâta a formulat întâmpinare în cauza, prin care a solicitat  respingerea cererii ca neîntemeiata; cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, pârâta a sustinut ca prin sentinta civila nr. 2604/17.12.2010 pronuntata de Judecatoria Rosiori de Vede s-a luat act de învoiala lor în sensul de a-i fi încredintat ei minorul A.I.C., precum si în ceea ce priveste modalitatea de exercitare a drepturilor parintesti.

Apreciaza pârâta ca în prezent nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la pronuntarea hotarârii de încredintare astfel ca, fata de acordul exprimat la data pronuntarii acestei sentinte, în baza art. 398 alin. 1 Cod civil, solicita sa se mentina efectele sentintei civile nr. 2604 din 17 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Rosiori de Vede, iar exercitarea autoritatii parintesti sa se faca în mod exclusiv de ea.

S-a sustinut ca este în interesul superior al minorului ca autoritatea parinteasca sa se faca de catre unul din parinti (cel la care este stabilita locuinta) întrucât în foarte multe decizii importante pentru minor pot aparea puncte de vedere contrarii, ce pot avea efecte negative asupra acestuia. O dovada a neîntelegerilor ce pot aparea între ei este si aspectul ca nu pot ajunge la un acord cu privire la exercitarea autoritatii parintesti în comun din moment ce se solicita pe cale judecatoreasca schimbarea modalitatii de exercitare a drepturilor parintesti dupa ce anterior însusi reclamantul a propus si a fost de acord cu modalitatea de exercitare retinuta în sentinta civila mentionata.

Faptul ca s-a modificat structura anului scolar nu are nici un efect asupra modalitatii de exercitare a drepturilor parintesti. Si ea este cadru didactic ca si reclamantul si o eventuala modificare a structurii anului scolar poate avea consecinte si asupra programului liber pe care si ea îl are. Reclamantul nu a stat si nu a solicitat niciodata sa stea cu copilul în timpul saptamânii întrucât este foarte ocupat. Si ea este cadru didactic însa îsi face timp pentru cresterea si educarea minorului. Reclamantul solicita sa i se permita a avea legaturi personale numai în perioada în care are timp liber ignorând astfel interesul minorului.

Reclamantul nu a justificat în nici un fel solicitarea de a lua legatura cu minorul în prima si a treia saptamâna a lunii, de vineri ora 17, pâna duminica ora 19:00, dupa ce prin sentinta civila sus-mentionata a fost de acord cu alt program de exercitare, respectiv e sâmbata ora 9:00, pâna duminica ora 19:00.

De asemenea, nu se justifica intervalul atât de mare solicitat de reclamant pentru a avea legaturi personale cu minorul, respectiv din 28 decembrie pâna pe 10 ianuarie, practic toata vacanta de iarna, dupa ce anterior a fost de acord cu o saptamâna din data de 3 ianuarie pâna pe data de 10 ianuarie.

Considera pârâta ca daca s-ar admite actiunea în modalitatea solicitata de reclamant ar însemna ca acesta sa aiba legaturi personale în majoritatea sarbatorilor importante ale anului ceea ce ar fi inechitabil.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe disp. art. 115 Cod procedura civila.

În dovedire au fost depuse înscrisuri si a fost audiata martora N.S..

La data de 11 iulie 2012 reclamantul a depus concluzii scrise.

A sustinut reclamantul ca la nici o sarbatoare importanta el nu a fost împreuna cu minorul, ceea ce evident nu este echitabil, ca pârâta face tot posibilul ca în perioada în care minorul trebuie sa stea cu el, acesta sa fie implicat în alte activitati (meditatii). Aceasta nu ar constitui o problema daca pârâta ar manifesta flexibilitate si ar accepta modificarea programului în raport de preocuparile copilului.

Analizând probele administrate, instanta a retinut:

Din casatoria partilor a rezultat minorul A.I.C., nascut la data de 26 octombrie 2006.

Prin sentinta civila nr. 2604 din 17 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede, definitiva si irevocabila, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, prin acord, s-a încuviintat învoiala partilor cu privire la încredintarea minorului A.I.C. si a fost încredintat mamei spre crestere si educare minorul, tatal fiind obligat sa plateasca în favoarea minorului o contributie de întretinere în cuantum de 300 lei lunar, începând cu data de 6 octombrie 2010 si pâna la majoratul copilului – 26 octombrie 2024. 

Cu privire la exercitarea autoritatii parintesti privind pe minorul A.I.C., nascut la data de 26 octombrie 2006:

În conformitate cu Noul Cod Civil, regula este ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata dupa divort, de ambii parinti.

Prin reglementarea acestei reguli s-a urmarit alinierea legislatiei românesti la majoritatea sistemelor din Europa, care prevad ca ambii parinti, indiferent ca sunt sau nu împreuna, trebuie sa îsi asume obligatiile  parintesti si sa înteleaga ca orice copil are nevoie sa fie crescut, atât de mama, cât si de tata.

Exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la cresterea si educarea minorului, cum ar fi de exemplu: cele privind scoala la care copilul va fi înscris, interventiile medicale de care acesta are nevoie, religia copilului. Este vorba despre o constientizare a responsabilitatii pe care o au ambii parinti cu privire la cresterea si educarea împreuna a copilului lor chiar în situatia în care sunt separati parintii.

Coroborând concluziile referatelor de ancheta psihosociale efectuate la domiciliile partilor, instanta retine ca minorul este atasat de ambii parinti, este comunicativ, este bucuros când merge la domiciliul tatalui. S-a mai retinut ca parintii dispun de posibilitati materiale si conditii de locuit corespunzatoare dezvoltarii copilului si prezinta garantii morale pentru exercitarea autoritatii parintesti.

Art. 507 Cod civil, stabileste veritabile situatii exceptionale în care autoritatea parinteasca se exercita de catre un singur parinte, de interpretare restrictiva, situatii care apar foarte rar.

Simpla opozitie a pârâtei nu poate fi primita de instanta ca motiv întemeiat care sa conduca la excluderea reclamantului de la exercitarea autoritatii parintesti.

Ca urmare, în baza art. 397 Cod civil, instanta a admis în parte cererea si a dispus ca autoritatea parinteasca privind pe minorul A.I.C., nascut la data de 26.10.2006, sa fie exercitata de ambii parinti

În baza art. 403 Cod civil, a obligat pârâta sa permita reclamantului, sa aiba legaturi personale cu minorul în urmatoarea modalitate: sa îl ia în domiciliul sau, în prima si a treia saptamâna a fiecarei luni, de vineri orele 17.00 pâna duminica, orele 12.00; o luna în vacanta de vara în perioada 15 iulie – 15 august; o saptamâna în vacanta de iarna, în perioada 28 decembrie – 3 ianuarie; a doua saptamâna din vacanta de primavara.

Domenii speta

Spete similare