Restituire metale preţioase

Dosar nr. 2566/271/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1188/2011

Şedinţa publică de la 02 Februarie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE F O B

Grefier F M B T

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant D I, reclamant S D şi pe pârât B N A R, pârât BNA R . SUCURSALA BIHOR, având ca obiect restituire metale preţioase.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea petentului concluzii scrise, după care:

Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în şedinţa publică din 26.01.2011, când părţile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa în vederea deliberării şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise,  a amânat pronunţarea la data de 02.02.2011, dată la care s-a pronunţat prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3883/31.05.2007 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 10745/271/2006, instanţa a respins cererea formulată de către reclamanţii D I şi S D în contradictoriu cu B N R – B şi B N a R – Sucursala Bihor, reţinând lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtelor.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr.1125/1979 pronunţată de Judecătoria Oradea, modificată prin decizia penală nr.547/1979 a Tribunalului Bihor, s-a dispus, în temeiul art.50 lit.c rap.la art.57 al.2 din Decretul nr. 244/1978, confiscarea sumei de 17490 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 57,27 grame aur , comercializată de către reclamanţi, sumă la plata căreia  au fost obligaţi în solidar, iar prin adresa 11628/18.05.2007 emisă de SC Compania de Apă Oradea S.A., se învederează instanţei faptul că popririle care au fost reţinute de la reclamantul S D pentru d-na D I, în perioada 1987-1989 au fost în sumă de 6924 lei vechi, nerezultând însă că sumele de bani ar fi reprezentat bunuri confiscate în temeiul unei hotărâri penale, ca măsură de siguranţă, nici că acestea ar fi fost virate în contul B.N.R.

În aceeaşi ordine de idei, se reţine că prin adresa nr.15350 din 12.12.2006 emisă de B.N.R. B către Sucursala B , s-a comunicat că nu au fost identificate documente care să ateste depunerea în bancă, în anul 1979 a unor bunuri din metal preţios confiscate pe numele reclamanţilor, cum nu există vreun raport de evaluare prin care s-a calculat valoarea bijuteriilor în cauză.

În conformitate cu dispoziţiile art.26 şi art.40 al.3 din H.G.1344/2003 – Normele de aplicare a O.U.G. 190/2000, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice si juridice ale caror obiecte din metale pretioase, aliaje ale acestora si pietre pretioase de natura celor prevazute la art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000, au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementarilor în vigoare, după anul 1946 si pana în anul 1990, pot solicita restituirea acestora instanţelor de judecata de la domiciliul reclamantului, pana la data de 31 decembrie 2006, în cauzele deduse judecăţii reprezentarea statului fiind asigurată de către Banca Nationala a României atât în cazul proceselor aflate pe rol la data intrării în vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 190/2000, cât si în cele intentate în baza acestui act normativ

Instanţa a reţinut că din economia textelor  de lege enunţate reiese că dispoziţiile speciale pe care le cuprind vizează doar obiectele preţioase confiscate în natură şi care se regăsesc, sau nu, fizic, în tezaurul Băncii Naţionale a României, fără a face vreo referire la situaţia în care obiectele preţioase au fost confiscate prin echivalent, ca măsură de siguranţă, într-un proces penal.

Instanţa a apreciat că dispoziţiile O.U.G. 190/2000 nu sunt aplicabile în cauză, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, potrivit căruia calitate procesuală pasivă are Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, pârâtele Banca Naţională a României – Bucureşti şi Banca Naţională a României – Sucursala Bihor neavând calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a respins cererea reclamanţilor.

Împotriva sentinţei menţionate, reclamanţii au promovat recurs, prin decizia civilă nr. 131/R/2008 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 10745/271/2006, fiind admis recursul acestora, casată sentinţa civilă nr. 3883/2007 în totalitate, cauza fiind trimisă spre rejudecare judecătoriei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut că din coroborarea art. 26 din OUG nr. 190/2000 şi art. 40 din HG nr. 1344/2003, cât şi din dispozitivul sentinţei penale prin care s-a dispus confiscarea sumei de 17490 lei în favoarea Băncii Naţionale, rezultă că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, instanţa de fond admiţând în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 27.03.2008, sub acelaşi nr. de dosar 10745/271/2006.

Prin sentinta nr. 4949/03.09.2008 pronuntata in rejudecare de Judecatoria Oradea a fost respinsa actiunea reclamantilor ca inadmisibila.

Pentru a pronunta aceasta hotararea s-a retinut ca potrivit art. 26 din OUG nr. 190/2000, persoanele fizice si juridice ale căror obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îşi au sediul, până la data de 31 decembrie 2009.

Instanţa a apreciat că prevederile OUG nr. 190/2000 se referă în mod expres la obiectele din metale preţioase şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4, preluate abuziv de către stat, şi nu reglementează situaţia în care a fost confiscată contravaloarea obiectelor din metale sau pietre preţioase. Aşa cum a arătat şi prima instanţă, dispoziţiile O.U.G. 190/2000 nu sunt aplicabile în cauză, instanţa apreciind că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, potrivit căruia calitate procesuală pasivă are Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954.

În aceste condiţii, s-a apreciat ca acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă pe temeiul art. 26 din OUG nr. 190/2000, aceştia având posibilitatea de a solicita restituirea sumei de bani confiscate în temeiul dreptului comun în materie, îndreptându-şi acţiunea de revendicare împotriva Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei şi Finaţelor.

Fata de sentinta nr. 4949/03.09.2008 a fost promovat recurs de catre reclamanti, prin decizia civilă nr. 38/R/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 5248/111/2008, fiind admis recursul acestora, casată sentinţa civilă nr. 4949/03.09.2008 în totalitate, cauza fiind trimisă spre rejudecare judecătoriei.

Pentru a hotara astfel, instanta de recurs a retinut ca in mod greşit instanţa de fond a concluzionat că nu suntem în prezenţa unei preluări abuzive ca urmare a faptului că reclamanţilor nu le-au fost confiscate în natură obiecte din metale preţioase, ci au fost obligaţi la plata contravalorii  acestora, în condiţiile în care textul legal pe care reclamanţii şi-au întemeiat cererea nu face distincţie între cele două modalităţi de preluare.

Ori este incontestabil că efectele negative ale unei confiscări abuzive asupra patrimoniului unei persoane fizice sunt aceleaşi indiferent dacă obiectele considerate că au făcut obiectul unei infracţiuni sunt confiscate în materialitatea lor sau prin echivalent. Măsura confiscării dispusă faţă de reclamanţi în procesul penal s-a  întemeiat pe dispoziţiile art. 57 din Decretul nr. 244/1978 care prevedeau că bunurile care fac obiectul infracţiunilor sau contravenţiilor din prezentul decret se confiscă, respectiv că atunci când bunurile supuse confiscării nu se găsesc din orice cauza, instanţele judecătoreşti sau organele procuraturii vor obliga pe infractori sau contravenienţi, după caz, la plata unei sume echivalente, calculata potrivit dispoziţiilor legale. Rezultă chiar din economia textului legal în temeiul căruia s-a dispus confiscarea sumei de 17.490 lei, că această măsură este echivalentă aceleia prin care s-ar fi dispus confiscarea în materialitatea lor a bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii prevăzute de art. 50 lit. c din Decretul nr. 244/1978, infracţiune pentru care s-a dispus condamnarea celor doi reclamanţi.

Prin urmare, instanţa de recurs a apreciat că aplicabilitatea prevederilor art. 29 din OUG nr. 190/2000 nu poate fi limitată, în mod artificial, exclusiv la acele situaţii în care bunurile fiind găsite, au fost confiscate în natură, atâta vreme cât măsura confiscării, indiferent că vizează obiectele în materialitatea lor sau contravaloarea acestora, a fost dispusă în temeiul aceluiaşi text legal şi a produs aceleaşi consecinţe în privinţa patrimoniului persoanei de la care s-a dispus confiscarea. 

Având în vedere că din adresa nr. 13359/04.06.2008 emisă de SC C  A O SA, adresa nr. 794/27.06.2008 emisă de Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Bihor şi adresa nr. 771/52/A/2008 emisă de Biroul Executări penale din cadrul Judecătoriei Oradea rezultă că nu a fost posibilă conservarea înscrisurilor care să ateste achitarea integrală de către reclamanţi a sumei de 17.490 lei, ca urmare a expirării termenelor de păstrare a acestora, instanţa  de fond urmează a face aplicarea în speţă a prevederilor art. 1198 punct. 4 Cod civil, procedând la administrarea probei testimoniale în vederea determinării întinderii exacte a sumei achitată de reclamanţi către Banca Naţională a României în temeiul Sentinţei penale nr. 1125/1979 pronunţată de Judecătoria Oradea, modificată prin Decizia penală nr. 547/1979 a Tribunalului Bihor.

La soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocată în cauză de intimată, instanţa de fond va lua în considerare faptul că acţiunea a fost promovată de reclamanţi anterior momentului expirării termenului limită prevăzut de art. 26 din OUG nr. 190/2000, astfel încât nu se poate reţine că dreptul reclamanţilor la acţiune s-ar fi prescris.

Exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de intimate a fost unita cu fondul la termenul din data de 01.04.2009.

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei BNR a fost respinsa de instanta la termenul din data de 26.01.2011, avand in vedere considerentele deciziei civile nr. 131/R/2008 pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 10745/271/2006.

In cauza au fost audiati martorii B F ( declaratia de la fila 8 dosar), S F ( declaratia de la fila 19 dosar) si P A ( declaratia de la fila 36 dosar).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de intimate, care a fost  unita cu fondul la termenul din data de 01.04.2009, instanta urmeaza a o respinge avand in vedere considerentele deciziei civile nr.38/R/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 5248/111/2008, obligatorie conform art. 315 cod procedura civila pentru judecatorii fondului, in care s-a aratat ca la solutionarea acestei exceptii se va lua în considerare faptul că acţiunea a fost promovată de reclamanţi anterior momentului expirării termenului limită prevăzut de art. 26 din OUG nr. 190/2000, astfel încât nu se poate reţine că dreptul reclamanţilor la acţiune s-ar fi prescris.

Pe fonul cauzei instanta retine ca prin sentinţa penală nr.1125/1979 pronunţată de Judecătoria Oradea, modificată prin decizia penală nr.547/1979 a Tribunalului Bihor, s-a dispus, în temeiul art.50 lit.c rap.la art.57 al.2 din Decretul nr. 244/1978, confiscarea sumei de 17490 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 57,27 grame aur , comercializată de către reclamanţi, sumă la plata căreia  au fost obligaţi în solidar.

Prin adresa 11628/18.05.2007 emisă de SC Compania de Apă Oradea S.A. (fila 44 din dosarul de fond), se învederează instanţei faptul că popririle care au fost reţinute de la reclamantul S D pentru d-na D I, în perioada 1987-1989 au fost în sumă de 6924 lei vechi, nerezultând însă că sumele de bani ar fi reprezentat bunuri confiscate în temeiul unei hotărâri penale, ca măsură de siguranţă, nici că acestea ar fi fost virate în contul B.N.R.

Prin adresa nr.15350 din 12.12.2006 emisă de B.N.R. Bucureşti către Sucursala Bihor (fila 30 dosar de fond), s-a comunicat că nu au fost identificate documente care să ateste depunerea în bancă, în anul 1979 a unor bunuri din metal preţios confiscate pe numele reclamanţilor, cum nu există vreun raport de evaluare prin care s-a calculat valoarea bijuteriilor în cauză.

Potrivit art. 26 din OUG nr. 190/2000, persoanele fizice si juridice ale căror obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îşi au sediul, până la data de 31 decembrie 2009.

Instanta de recurs, prin decizia civila nr.38/R/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 5248/111/2008, obligatorie conform art. 315 cod procedura civila pentru judecatorii fondului, a stabilit că aplicabilitatea prevederilor art. 29 din OUG nr. 190/2000 nu poate fi limitată, în mod artificial, exclusiv la acele situaţii în care bunurile fiind găsite, au fost confiscate în natură, atâta vreme cât măsura confiscării, indiferent că vizează obiectele în materialitatea lor sau contravaloarea acestora, a fost dispusă în temeiul aceluiaşi text legal şi a produs aceleaşi consecinţe în privinţa patrimoniului persoanei de la care s-a dispus confiscarea. 

Având în vedere că din adresa nr. 13359/04.06.2008 emisă de SC Compania de Apă Oradea SA, adresa nr. 794/27.06.2008 emisă de Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Bihor şi adresa nr. 771/52/A/2008 emisă de Biroul Executări penale din cadrul Judecătoriei Oradea rezultă că nu a fost posibilă conservarea înscrisurilor care să ateste achitarea integrală de către reclamanţi a sumei de 17.490 lei, ca urmare a expirării termenelor de păstrare a acestora,  instanţa, avand in vedere considerentele deciziei civile  nr.38/R/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 5248/111/2008, obligatorie conform art. 315 cod procedura civila pentru judecatorii fondului, a facut în speţă aplicarea prevederilor art. 1198 punct. 4 Cod civil, procedând la administrarea probei testimoniale în vederea determinării întinderii exacte a sumei achitată de reclamanţi către Banca Naţională a României în temeiul Sentinţei penale nr. 1125/1979 pronunţată de Judecătoria Oradea, modificată prin Decizia penală nr. 547/1979 a Tribunalului Bihor.

Astfel, in cauza au fost audiati martorii B F ( declaratia de la fila 8 dosar), S F ( declaratia de la fila 19 dosar) si P A ( declaratia de la fila 36 dosar).

Din declaratia martorului B F ( declaratia de la fila 8 dosar) rezulta ca reclamantul a achitat suma de bani ce a fost confiscata in anul 1979.

De asemenea martorul PA ( declaratia de la fila 36 dosar) a aratat ca stie ca reclamantii au achitat statului integral suma confiscata in anul 1979.

Avand in vedere ca reclamantiui au achitat integral suma confiscata in temeiul sentintei penale nr. nr.1125/1979, în baza art. 26 din OUG nr. 190/2000, instanţa va admite acţiunea reclamanţilor si va obliga paratele sa plateasca reclamantilor suma de 17490 lei reprezentand contravaloarea cantitatii de 57,27 grame aur, suma confiscata reclamantilor si care sa fie actualizata potrivit indicelui de inflatie stabilit de Institutul National de Statistica pentru perioada cuprinsa intre data confiscarii si data pronuntarii prezentei hotarari.

Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parata BANCA NATIONALA A ROMANIEI.

Admite acţiunea civilă formulată de reclamantii D I, domiciliata in O, T G, nr. 49 si S D, domiciliat in O, F, nr. 36 impotriva paratilor BN R, cu sediul in B, sector 5, L, nr. 25 si B N R . SUCURSALA B cu sediul in  O, P T, nr. 8 şi, în consecinţă:

Obligă paratele sa plateasca reclamantilor suma de 17490 lei reprezentand contravaloarea cantitatii de 57,27 grame aur, suma confiscata reclamantilor si care sa fie actualizata potrivit indicelui de inflatie stabilit de Institutul National de Statistica pentru perioada cuprinsa intre data confiscarii si data pronuntarii prezentei hotarari.

Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 02.02.2011.

Domenii speta

Spete similare