Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 3632/2011 din 13.04.2011


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 8418/280/2009

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 3632/2011

Şedinţa publică de la 13 Aprilie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE M.S

Grefier L M

Pe rol se află  judecarea cauzei civile privind pe petenta SC D IFN SRL şi pe intimata O

N DE P SI C A S B, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns petenta SC D IFN SRL, prin

reprezentant convenţional, avocat Ş O lipsă fiind intimata O N DE P SI C A S B.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Apărătorul petentei depune la dosarul cauzei, în şedinţă publică, un înscris.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat în cauză, instanţa constată

cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.

Apărătorul petentei solicită amânarea pronunţării, admiterea plângerii, anularea procesului

- verbal de contravenţie nr. 479/04.06.2009, precizând că nu se încadrează la art. 8, lit. k, aşa cum

arată şi nota de la fila 53, iar în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii invocată solicită respingerea

acesteia.

Constată că, cererea formulată de apărătorul petentei prin care solicită amânarea

pronunţării nu este întemeiată, observând că citaţia a fost primită în luna februarie, iar în cauză nu

s-au administrat probe noi, motiv pentru care în conformitate cu disp. art 260 C.proc.civ, instanţa

o respinge.

S-a precizat şi că se pot depune şi până la sfârşitul şedinţei de judecată concluziile scrise.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti

la data de 26.06.2009, petenta SC D IFN SRL., cu sediul în mun. Piteşti, str. U, bl., sc. A, parter,

ap. 4, jud. Argeş, în contradictoriu cu intimatul O N DE P SI C A S B, cu sediul în mun.

Bucureşti, str. I F, nr. 1, sector 3, a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună

anularea procesului-verbal de contravenţie cu nr. 0000479/04.06.2009 emis de intimat.

În motivarea plângerii petenta a arătat că: la data de 04.06.2009 s-au prezentat la sediul

societăţii situat în mun. Piteşti, str. U, bl., sc. A, parter, ap. 4, jud. Argeş, doua persoane în calitate

de inspectori care au solicitat spre verificare o serie de documente; în timp ce se puneau la

dispoziţie actele unuia dintre aceştia, celalalt inspector scria deja procesul-verbal, cu menţiuni

eronate, neconforme cu adevărul; s-a aplicat o amendă de 15.000 lei; au fost formulate obiecţiuni

la procesul-verbal în sensul că, nu s-a depăşit niciodată echivalentul sumei de 10.000 euro şi a fost

înştiinţat O N DE P SI C A S B; decizia privind persoana desemnată şi nota internă au fost

transmise prin poştă încă din 26.06.2007; s-a reţinut că nu s-au respectat prevederile art. 14 din

Lg. 656/2002, însă sancţiunea aplicată nu are legătură cu tranzacţiile efectuate de contestatoare,

aceasta fiind la primul control de acest gen.

În drept, au fost invocate disp. art. 31, alin. 2 din O.G. 2/2001.

Anexat plângerii s-a depus un set de înscrisuri (filele 4-14), iar la data de 22.09.2009 se

depune, de către intimată, întâmpinare prin care s-a invocat excepţia tardivităţii şi s-a solicitat şi

respingerea ca neîntemeiată a plângerii.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că: a fost depăşit termenul de 15 zile impus de

prevederile art. 31 din O.G. 2/2001, plângerea fiind tardivă; la data efectuării controlului la

petentă s-a constatat încălcarea de către aceasta a obligaţiilor instituite de art. 14, alin. 11 din Lg.

656/2002, respectiv în adresa emisă intimatului nu s-au precizat natura şi limitele

responsabilităţilor încredinţate persoanei desemnate, nu s-au stabilit politici şi proceduri adecvate

în materie de cunoaştere a clientelei şi nu a fost desemnat un ofiţer de conformitate subordonat

conducerii executive; procesul – verbal cuprinde toate menţiunile prevăzute de disp. O.G.

2/2001; nu există motive pentru înlăturarea răspunderii petentei în raport de obligaţiile care îi

revin, obligaţii care nu sunt condiţionate de efectuarea unei operaţiuni cu numerar a cărei limită

minimă să fie echivalentul în lei a 15.000 euro, ci de obiectul de activitate al persoanei juridice;

legiuitorul a prevăzut amenzi substanţiale prin care s-a urmărit prevenirea şi combaterea spălării

banilor; inspectorii au apreciat să sancţiunea aplicată este proporţională cu gradul de pericol social

al faptelor contravenţionale săvârşite de petentă; aceasta din urmă încă din aprilie 1999, timp de

zece ani, a ignorat cu desăvârşire obligaţiile care îi reveneau.

În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 din C. proc. civ., solicitându-se şi judecata

cauzei în lipsă.

Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 21-30), iar în cauză s-a

administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă cu nr. 8179/27.11.2009 instanţa a respins plângerea contravenţională,

reţinându-se în acest sens că, petenta a fost sancţionată deoarece la data efectuării controlului s-a

constatat încălcarea de către aceasta a obligaţiilor prevăzute la art. 14 din Lg. 656/2002 cu

modificările şi completările ulterioare în sensul că în adresa transmisă Oficiului prin care a

desemnat o persoană în relaţie cu intimata, nu a precizat natura şi limitele responsabilităţilor

încredinţate acesteia, nu a stabilit politici şi proceduri adecvate în materie de cunoaştere a

clientelei de raportare de păstrare a evidenţelor secundare sau operative de control intern,

evaluare şi gestionare a riscurilor menegementul de conformitate şi comunicare pentru a preveni

şi a împiedica operaţiunile suspecte de spălare a banilor, nu a desemnat un ofiţer de conformitate

subordonat conducerii executive care să coordoneze implementarea politicilor şi procedurilor

interne de aplicare a legii nr. 656/2002.

Împotriva aceste hotărâri a fost formulată calea de atac a recursului de către petentă, cale

de atac admisă de către Tribunalul Argeş – Secţia Civilă prin decizia civilă nr.

1001/RC/03.11.2010; a fost casată sentinţa, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă de

fond.

Pentru a se pronunţa o astfel de soluţie s-a reţinut că: instanţa de fond  a dispus respingerea

plângerii formulată de către petenta SC D. S. I. SRL, fără ca în considerentele sentinţei să

analizeze probele administrate în cauză, precum şi apărările părţilor; în considerentele sentinţei,

instanţa de fond arată numai sancţiunea aplicată petentei, astfel cum este redată în procesul verbal

de contravenţie, fără să evalueze probele şi fără să analizeze procesul verbal de contravenţie sub

aspectul legalităţii şi temeinicie întocmirii acestuia de către agentul constatator; astfel, instanţa de

fond a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului; faţă de cele reţinute şi în raport de

disp. art. 312 pct.3 teza a II a C.pr.civ. tribunalul urmează să admită recursul, să caseze sentinţa şi

să trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond pentru a fi analizate probele şi apărările

părţilor şi pentru a se analiza legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie.

În faţa instanţei de fond, la primul termen de judecată s-au formulat concluzii asupra

excepţiei şi fondului cauzei.

Raportat la disp. art. 137 din C. proc. civ. instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra

excepţiei tardivităţii.

Conform prevederilor art. 31, alin. 1 din O.G. 2/2001 modificată: „Art. 31 (1) Împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în

termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”.

Astfel, procesul – verbal se înmânează sau comunică, iar contravenienţii pot formula

plângere în termen de 15 zile.

Conform copiei adresei cu nr. 3850/22.06.2009, emisă chiar de către intimată (fila 5 dosar

iniţial), se constată că, petenta a formulat în termen plângerea şi a depus-o la O.N.P.C.S.B., însă

intimata a apreciat că este necesar a se depune contestaţia la instanţă şi a restituit-o, raportat la

decizia nr. 953/2006 a Curţii Constituţionale.

O astfel de măsură luată de intimată este în mod evident greşită, raportat la decizia de mai

sus.

Astfel Curtea Constituţională a statuat că: „Din acest punct de vedere, textul criticat,

prevăzând că "plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenţiei se

depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să

înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens", contravine textelor constituţionale enunţate mai

sus, îngrădeşte accesul direct la justiţie atâta timp cât nu prevede ca alternativă şi posibilitatea ca

plângerea să poată fi depusă şi la instanţa de judecată.”.

Rezultă că, depunerea plângerii la data de 19.06.2009, la sediul intimatei (fila 4 dosar

iniţial), nu poate fi apreciată decât ca o respectare a termenului impus de prevederile art. 31 din

O.G. 2/2001.

Raportat la disp. art. 104 din C. proc. civ. („Actele de procedură trimise prin poştă

instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la

oficiul poştal înainte de împlinirea lui.”), se constată că plângerea formulată de către petentă a

respectat termenul de 15 zile, nefiind incidentă sancţiunea decăderii.

Decăderea este sancţiunea procedurală care constă în pierderea dreptului privitor la

declararea unei căi de atac sau îndeplinirea unui alt act de procedură care nu a fost exercitat în

termenul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, în baza disp. legale citate, cât şi cele ale art. 101 din C. proc.

civ., se va respinge excepţia tardivităţii.

Având în vedere probele administrate în cauză urmează ca instanţa să respingă plângerea,

pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse de către petentă în dosarul iniţial se reţine că, la data de 04.06.2009

aceasta a fost sancţionată cu amendă în sumă de 15.000 lei, pentru că, nu a respectat prevederile

art. 14 din Lg. 656/2002, respectiv: nu a precizat natura şi limitele responsabilităţilor încredinţate

persoanei desemnate în relaţia cu intimatul; nu a stabilit proceduri adecvate în materie de

cunoaştere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control

intern, evaluare şi gestionare a riscurilor managementul de conformitate pentru a preveni şi a

împiedica spălarea banilor şi finanţarea actelor de terorism; nu a desemnat un ofiţer de

conformitate care să coordoneze implementarea normelor interne.

În acest sens s-a emis procesul – verbal cu seria O.N.P.C.S.B. şi nr. 0000479/04.06.2009

(fila 6 dosar iniţial), sancţiunea aplicându-se în baza dispoziţiilor art. 14, art. 22, alin. 1, lit. b şi

alin. 2 din Lg. 656/2002, respectiv: „Art. 14 (1) Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor

desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror

nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor

menţionate. (1^1) Persoanele prevăzute la art. 8 lit. a) - d), g) - j), precum şi structurile de

conducere ale profesiilor liberale prevăzute la art. 8 lit. e) şi f) vor desemna una sau mai multe

persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate

Oficiului, cu precizarea naturii şi limitelor responsabilităţilor încredinţate, şi vor stabili politici şi

proceduri adecvate în materie de cunoaştere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidenţelor

secundare sau operative, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de

conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica operaţiunile suspecte de spălarea

banilor sau finanţarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaţilor. Instituţiile

de credit şi instituţiile financiare au obligaţia de a desemna un ofiţer de conformitate subordonat

conducerii executive, care coordonează implementarea politicilor şi procedurilor interne pentru

aplicarea prezentei legi. (2) Persoanele desemnate conform alin. (1) şi (1^1) răspund pentru

îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentei legi. (3) Dispoziţiile alin. (1), (1^1) şi (2) nu

sunt aplicabile persoanelor fizice şi juridice prevăzute la art. 8 lit. k). (4) Instituţiile de credit şi

instituţiile financiare trebuie să informeze toate sucursalele şi filialele lor situate în state terţe

asupra politicilor şi procedurilor stabilite potrivit alin. (1^1).”; „Art. 22. (1) Constituie

contravenţie următoarele fapte: ... b) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 9,

9^1, 9^2, 12, art. 12^1 alin. (1), art. 13 - 15 şi la 17. (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)

se sancţionează cu amendă de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei, iar contravenţiile prevăzute la

alin. (1) lit. b) se sancţionează cu amendă de la 150.000.000 lei la 500.000.000 lei.”.

În privinţa apărărilor petentei, consemnate în plângerea formulată, se constată că nu sunt

întemeiate.

Astfel, respectiva faptă contravenţională a fost constatată de către inspectorii intimatei

prin propriile simţuri, iar contestatoarea a avut posibilitatea propunerii şi administrării de

probatorii raportat la natura faptei, modalitatea de săvârşire a acesteia.

Era posibil ca petenta să prezinte instanţei măsurile luate în vederea respectării obligaţiilor

stabilite în sarcina sa prin prevederile art. 14 din Lg. 656/2002, ceea ce însă nu a făcut.

Mai mult decât atât, din conţinutul plângerii iniţiale rezultă că, nu se contestă realitatea

celor reţinute de inspectorii intimatului, în ceea ce priveşte neluarea măsurilor prin care să se

stabilească: „politici şi proceduri adecvate în materie de cunoaştere a clientelei, de raportare, de

păstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control intern, evaluare şi gestionare a

riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica

operaţiunile suspecte de spălarea banilor sau finanţarea terorismului, asigurând instruirea

corespunzătoare a angajaţilor”.

S-a contestat numai aprecierea cum că, nu s-ar fi comunicat persoana desemnată, fiind

indicată decizia transmisă la data de 26.06.2007.

Din conţinutul acesteia din urmă, cu nr. 1/22.06.2007 (fila 55 dosar iniţial) se constată că

petenta a desemnat pe numitul S. F. R. ca persoană de contact în relaţia cu Oficiul naţional de

prevenire şi combatere a spălării banilor.

Astfel, în mod evident se confirmă susţinerile intimatei cum că petenta nu a precizat

natura şi limitele responsabilităţilor încredinţate persoanei desemnate în relaţia cu intimatul.

Contestatoarea nu a făcut decât să desemneze persoana, însă nu a stabilit şi natura şi

limitele responsabilităţilor încredinţate acesteia.

În conformitate cu disp. art. 1169 din C. civ. „Cel ce face o propunere înaintea judecăţii

trebuie să o dovedească.”.

De asemenea, părţile „au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile,

ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale

conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările”, conform

disp. art. 129, alin. 1 din C. proc. civ.

Petenta nu a solicitat decât încuviinţarea probei cu înscrisuri pe situaţia de fapt reţinută de

agentul constatator.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „prezumţia de veridicitate a faptelor

constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de

veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca

persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie

celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate de „acuzare” instanţa nu poate

fi convinsă de vinovăţia „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunţată

în cauza Salabiaku c. Franţei - paragraful 28).

Rezultă că, şi procesul - verbal de contravenţie, ca orice alt act administrativ, se bucură de

prezumţia de legalitate şi temeinicie, astfel încât petenta care invocă faptul că, nu a săvârşit

contravenţia, trebuie să facă dovada celor susţinute, atât timp cât nu este pusă în imposibilitate de

a face această dovadă, situaţie în care nu s-a aflat.

De asemenea, din contestaţia depusă la fila 54 (dosar iniţial), prin care s-au completat

motivele plângerii, rezultă că petenta apreciază că, raportat la activitatea pe care o desfăşoară (casă

de amanet, volum al tranzacţiilor mic), nu poate aplica măsuri de cunoaştere a clientelei,

expunând pe larg această activitate.

Observând prevederile legale citate mai sus se constată că legiuitorul nu a stabilit o

excepţie în executarea obligaţiilor impuse de disp. art. 14 din Lg. 656/2002, raportat la volumul

de activitate desfăşurat de diferiţii agenţi economici.

Toţi aceştia trebuie să stabilească „politici şi proceduri adecvate în materie de cunoaştere a

clientelei, de raportare, de păstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control intern,

evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni

şi a împiedica operaţiunile suspecte de spălarea banilor sau finanţarea terorismului, asigurând

instruirea corespunzătoare a angajaţilor”.

Faptul că până în prezent tranzacţiile au fost modice nu exclude ca pe viitor această

situaţie să se schimbe.

De asemenea, nu este întemeiată nici susţinerea din concluziile asupra fondului cauzei

cum că, petenta nu este una dintre societăţile ce au obligaţiile de mai sus deoarece realizează o

activitate comercială scăzută, fiind exceptată în acest sens prin prevederile art. 8, lit. k din Lg.

656/2002, respectiv: „Intră sub incidenţa prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice:

... k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii, numai în măsura

în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă

reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură

operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.”.

Petenta nu se încadrează în dispoziţiile de mai sus, ci în prevederile art. 8, lit. b din Lg.

656/2002, respectiv: „Intră sub incidenţa prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice:

... b) instituţiile financiare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine;”.

Prin obiectul său de activitate (casă de amanet) contestatoarea este o instituţie financiară

nebancară, astfel cum sunt acestea definite prin prevederile art. 14, alin. 1, lit. d din Lg. 93/2009

privind instituţiile financiare nebancare, respectiv: „Art. 14 (1) Instituţiile financiare nebancare

pot desfăşura următoarele activităţi de creditare: ... d) acordare de credite cu primire de bunuri în

gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;”.

Desfăşurând activităţi de casă de amanet (indiferent de volumul de activitate), fiind

implicit o instituţie financiară, contestatoarei îi incumbă obligaţiile stabilite prin prevederile art. 14

din Lg. 656/2002, obligaţii pe care nu le-a respectat, iar sancţionarea sa este întemeiată.

Se observă şi că, petentei i s-a aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege,

sancţiunile stabilite de legiuitor fiind ridicate raportat la relaţiile sociale ce se încearcă a se proteja

prin actul normativ de mai sus, respectiv prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi

măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism.

Raportat la concluziile expuse, observând prevederile legale citate, se va respinge

plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia tardivităţii.

Respinge plângerea formulată de petenta S.C. D.S. I. S.R.L., cu sediul în mun. Piteşti, str.

U., bl.., sc. A, parter, ap. 4, jud. Argeş (C.U.I. .), în contradictoriu cu intimatul O. N. D.P. ŞI C. A

S.B., cu sediul în mun. Bucureşti, str. I. F., nr. 1, sector 3.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Aprilie 2011.

Preşedinte,

M S

Grefier,

L M

S.M. 03.05.2011

5 ex.