Plangere incheiere carte funciara

Sentinţă civilă 2235 din 10.07.2012


R O M Â N I A

JUDECATORIA ONESTI - JUDETUL BACAU

DOSAR NR. 2206/270/2012 - plângere încheiere C.F.  –

Înreg. 26.04.2012

 

SENTINTA  CIVILA  NR. 2235

Sedinta publica din data de 10.07.2012

COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN:

PRESEDINTE –……

GREFIER – …..

Pe rol se afla solutionarea cauzei civile privind pe petenta …… în contradictoriu cu intimatii … si  .., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciara.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, instanta constata cauza în stare de judecata si o lasa în pronuntare.

 

I N S T A N T A

- deliberând -

Asupra cauzei civile de fata,

Prin plângerea formulata la data de 26.04.2012 si înregistrata sub nr. 2206/270/2012, petenta … cu sediul în ….. a chemat în judecata intimatii …. si  …, domiciliati în ….., solicitând desfiintarea încheierilor nr. 1164/15.02.2012 si nr. 2568/7.03.2012 ale B.C.P.I. ….

În motivare se arata ca cererea de intabulare a fost respinsa, la fel si cererea  de reexaminare, desi obligatia platii impozitului pentru transferul de proprietate nu este în sarcina adjudecatarului, ci apartine proprietarului anterior.

În drept s-au invocat dispozitiile  art. 50 alin. 22 din Legea nr. 7/1996,

astfel cum a fost modificata si republicata, art. 1517 si art. 1512 lit. a) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, art. 4 din Anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei si Finantelor si al Ministrului Justitiei nr. 1706/1889/C/2008.

Cererea a fost timbrata cu 8 lei taxa judiciara de timbru si timbru judiciar de 0,3 lei.

Intimatii, legal citati, nu s-au prezentat în instanta si nu au depus întâmpinare.

Petenta a depus la dosar practica judiciara.

La cererea instantei, B.C.P.I. Onesti a depus la dosar documentatia care a stat la baza pronuntarii încheierilor nr. 1164/15.02.2012 si nr. 2568/7.03.2012.

În baza art. 167 cod procedura civila, instanta a încuviintat proba cu înscrisuri ca fiind utila, pertinenta si concludenta cauzei.

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Petenta a devenit proprietara imobilului situat în …, identificat cadastral cu nr. 509/B; înscris în CF nr. 60192-C1-U7, în baza actului de adjudecare nr. NT/562/2010 din data de 14.11.2011, emis de executor bancar …. din cadrul …

Cererea adjudecatarului de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului a fost respinsa prin Încheierea nr. 1164/15.02.2012 a B.C.P.I. ……

Ulterior a fost respinsa si cererea de reexaminare prin Încheierea nr. 2568/7.03.2012. Ambele cereri au fost respinse pe motivul ca lipseste dovada platii impozitului pentru transferul dreptului de proprietate.

Conform dispozitiilor art. 1517 din Normele metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003, dupa expirarea termenului de 10 zile in care contribuabilul (debitorul) avea sarcina declararii venitului la organul fiscal competent, organul de executare silita sau cumparatorul au numai obligatia de a depune documentatia aferenta transferului, astfel încât organul fiscal sa poata emite deciziile de impunere pe numele contribuabilului, singurul care datoreaza impozit, conform legii. Petenta nu are obligatia legala de a obtine si prezenta decizia de impunere a debitorului (fostului proprietar) si cu atât mai putin de a plati impozitul stabilit prin acea decizie.

In cazul de fata, organul fiscal a fost înstiintat despre transferul proprietatii prin depunerea de catre petenta la organul fiscal competent a declaratiilor fiscale si a actelor aferente adjudecarii, conform dispozitiilor art. 254 alin 5 din Codul fiscal, fapt confirmat de certificatului fiscal anexat documentatiei de înregistrare a dreptului de proprietate în Cartea Funciara, astfel încât obligatia legala a cumparatorului (adjudecatarul), prevazuta de art. 1517 mentionat mai sus, a fost respectata. In cazul petentei, respectiv cel descris de dispozitiile ultimului alineat al art. 1517 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, nu este mentionata obligatia prezentarii dovezii platii impozitului pe transferul proprietatii, obligatie care de altfel nu apartine petentei, ci debitorului (proprietarului anterior).

Fata de prevederile art. 2 ale Ordinului Ministrului si Internelor nr.39/2009 invocate in emiterea încheierii de respingere, instanta constata ca acestea fac referire la obligatia platii taxei de intabulare a imobilului, taxa ce a fost achitata de catre petenta (si a fost depusa in dosarul înregistrat la OCPI), si nu la obligatia platii impozitului pe transferul proprietatii prevazut de art. 771 Cod fiscal.

Conform dispozitiilor art. 1512 lit.a) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, contribuabilul este persoana fizica din patrimoniul careia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia si careia îi revine obligatia de plata a impozitului prevazut de art. 771 Cod fiscal. Astfel, este evident ca petenta, in calitate de adjudecatar, nu are calitate de contribuabil in sensul legii (dreptul de proprietate nu se transfera din patrimoniul  petentei, ci in patrimoniul acesteia). Obligatia platii impozitului nu apartine petentei, ci fostului proprietar care nu are un interes în a realiza plata acestuia.

Mai mult decât atât, potrivit dispozitiilor art. 4 din Anexa 4 a Ordinului Ministrului Economiei si Finantelor si al Ministrului Justitiei nr. 1706/1889/C/2008, decizia de impunere privind venitul din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, în situatia în care transferul se realizeaza prin alta procedura decât cea notariala sau judecatoreasca, se emite în 2 (doua) exemplare din care: unul se transmite prin posta cu confirmare de primire sau se înmâneaza personal contribuabilului sub semnatura, un exemplar se arhiveaza la dosarul contribuabilului. Drept urmare, decizia de impunere este comunicata doar contribuabilului (fostul proprietar), nu si adjudecatarului, chiar si în situatia în care respectiva decizie este emisa in baza documentatiei depusa de catre adjudecatar. Astfel, obtinerea deciziei de impunere si plata acesteia nu sunt obligatii ale adjudecatarului, ci numai ale fostului proprietar. Întrucât decizia de impunere nu se comunica si adjudecatarului, este evident ca adjudecatarul nu este în masura sa o prezinte la Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara si cu atât mai putin nu are obligatia de a o plati.

Este adevarat ca în art. 77 indice 1 alin. 6 din Codul fiscal este prevazut ca "pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotarârilor judecatoresti si a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica îndeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, în cazul în care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere pâna la plata impozitului", însa, dispozitiile legale invocate sunt prevazute in capitolul "veniturile din transferul proprietatii imobiliare din patrimoniul personal", fapt din care rezulta ca obligatia de plata a impozitului reglementata prin acest text de lege este conditionata de obtinerea unui venit de catre transmitatorul dreptului de proprietate la transferul dreptului de proprietate prin acte juridice intre vii ce implica, conform Codului civil, o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice. Ori, în speta de fata, transmiterea proprietatii imobiliare s-a realizat de la debitor la adjudecatar în cadrul procedurii executarii silite, astfel încât persoana din patrimoniul careia a fost transferat imobilul nu a obtinut un venit rezultat dintr-un act la baza caruia sa fi stat manifestarea sa de vointa. In concluzie, dispozitia legala mentionata mai sus este aplicabila numai în cazurile prevazute de alin. 1 si 3 ale articolului mentionat mai sus, nu însa si în cazul petentei.

A conditiona întabularea dreptului de proprietate al petentei  de realizarea platii impozitului de catre debitor, ar plasa petenta  într-o situatie imposibila: petenta este titulara dreptului de proprietate asupra unui imobil dobândit prin licitatie publica, dar nu poate exercita acest drept deoarece persoana care are obligatia legala de a achita impozitul aferent transferului acestui imobil nu are nici un interes sa faca acest lucru.

Fata de dispozitiile legale invocate, instanta va constata ca petenta se afla în posesia unui act juridic prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat si ca îi revine obligatia legala de a intabula acest drept, o eventuala respingere a cererii îngradind într-un mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate de catre titularul lui, contrar normelor nationale si internationale care protejeaza dreptul de proprietate.

Toate aceste considerente se fundamenteaza si pe practica constanta a CEDO referitoare la dreptul de proprietate, în conformitate cu care, se retine ca este excesiv sa fie obligata partea care justifica un drept de proprietate si care a efectuat o serie de demersuri juridice pentru realizarea lui, sa promoveze noi actiuni pentru a putea a exercita acest drept.

De asemenea, potrivit art. 1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, ratificata de România, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea lucrurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international."

In speta, un eventual refuz al înscrierii dreptului de proprietate pentru lipsa dovezii platii impozitului de catre un tert constituie o atingere grava a substantei dreptului de proprietate, dispozitie incompatibila cu dispozitiile art. 1 din Protocolul 1 la Conventie. Practic, situatia în care se afla petenta creeaza o stare grava de incertitudine cu privire la dreptul de a dispune de bunul sau (pentru care este necesara intabularea),întrucât exercitarea dreptului de proprietate este plasata sub conditia ca o alta persoana (fostul proprietar) sa îsi îndeplineasca obligatiile fiscale, fapt care ar putea sa nu fie niciodata îndeplinit.

Însumând cele ce preced, instanta va admite plângerea, va desfiinta încheierile atacate si va dispune întabularea imobilului.

 

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R A S T E

Admite plângerea formulata de petenta …. cu sediul în ….. împotriva  intimatilor  …. si  …, domiciliati în …..

Desfiinteaza încheierile nr. 1164/15.02.2012 si nr. 2568/7.03.2012 ale B.C.P.I. …

Admite cererea de întabulare formulata de petenta  …... si dispune întabularea dreptului de proprietate al imobilului identificat prin C.F. 60192-C1-U7 (fosta CF 11546/N) nr. topo 509/B/19, situat în ….., obtinut prin Actul de adjudecare nr. NT/562/2010 din 14.11.2011 al executorului bancar  …,din cadrul ….

Cu apel în 15 zile de la pronuntare.

Pronuntata  în sedinta publica azi, 10.07.2012.

PRESEDINTE, GREFIER,

Domenii speta