Nelegalitatea :restituirii cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.Casarea in recurs a sentintei penale .Continuarea judecatii de catre instanta de fond

Constata ca Judecătoria Sibiu în baza art. 332 alin. 2 C.p.p. a dispus restituirea la procuror în vederea refacerii urmăririi penale a cauzei ce a făcut obiectul dosarului. Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu în care s-a dispus trimiterea  în judecată a inculpatei O D, deţinută în Arestul I.G.P. Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. 2 Cpen. rap. la art. 215 alin. 2 şi 3 Cpen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale s-a considerat că se impune din două considerente: unul de oportunitate şi unul de legalitate.

Considerentul de oportunitate a vizat faptul că prin sentinţa penală nr. 607/04.11.2008 a Judecătoriei Sibiu şi definitivă prin nerecurare a fost admisă plângerea formulată de către petenta S.C. E  S.R.L. Sibiu (partea vătămată din prezenta cauză) împotriva soluţiei de netrimitere în judecată din cuprinsul actualului rechizitoriu şi s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale. Legătura foarte strânsă dintre faptele pretins a fi fost săvârşite de către intimaţi şi cele săvârşite de către actuala inculpată obligă la o soluţionare unitară a cauzei.

Considerentul de legalitate s-a considerat că vizează mai multe aspecte.

În primul rând s-a constatat că în prezenta cauză la data de 24.01.2005 prin proces verbal a fost începută urmărirea penală împotriva învinuiţilor O D , M S S şi T I pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 4 Cpen. şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 4 Cpen. În aceeaşi zi prin rezoluţie procurorul din cadrul Judecătoriei Sibiu a confirmat procesul verbal de începere a urmăririi penale faţă de învinuiţi pentru aceleaşi două infracţiuni. Or, nici în cuprinsul procesului verbal şi nici în cuprinsul rezoluţiei de confirmare nu se regăseşte o minimă motivare din care să se desprindă considerentele ce au determinat începerea urmăririi penale. Mai mult, din nici unul din cele două acte la care mai sus s-a făcut referire nu s-a putut desprinde împotriva cui a fost începută urmărirea penală şi pentru ce faptă.

Totul a culminat cu faptul că la data de 10.06.2005 pe rezoluţia precizată a apărut o dispoziţie a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin care în baza art. 238 C.p.p. s-a schimbat încadrarea juridică în cauză în:

-art. 31 alin. 1, 2 Cpen. rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cpen.;

-art. 26 Cpen. rap. la art. 31 alin. 2 rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cpen. şi

-art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cpen.

Ca şi mai sus nici această rezoluţie de schimbare a încadrării juridice nu a fost motivată şi din cuprinsul ei nu a rezultat pentru cine anume s-a schimbat încadrarea juridică şi din care anume infracţiune în ce infracţiune.

Referitor la această rezoluţie s-au mai observat două aspecte. Primul acela că deşi rezoluţia din data de 24.01.2005 a fost emisă de un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu ea poartă ştampila Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, asemeni ca şi rezoluţia de schimbare a încadrării juridice din data de 10.06.200. Al doilea că la dosar nu există nici o dovadă că dosarul ar fi fost preluat de către parchetul superior ca şi grad de la cel inferior şi nici nu înţelege instanţa de ce dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu are un număr din anul 2006, iar rezoluţia de schimbare a încadrării juridice semnată şi ştampilată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a fost emisă în 2005 când practic s-a înţeles că dosarul nu se afla încă la această unitate.

În al doilea rând s-a constatat că audierea inculpatei actuale O D în calitate de învinuită la data de 22.12.2004 este nelegală de vreme ce în cauză urmărirea penală împotriva acesteia a început abia la data de 24.01.2005 La fel s-a procedat şi cu ceilalţi învinuiţi din prezenta cauză aspect sesizat în cuprinsul motivării sentinţei penale nr. 607/04.11.2008 a Judecătoriei Sibiu.

În al treilea rând a mai constatat judecătorul fondului că în cuprinsul precizării plângerii sale partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a celor patru învinuiţi şi pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals. Or nici un moment cu privire la aceste infracţiuni nu s-au efectuat nici un fel de cercetări. Nu numai că nu s-au efectuat cercetări dar nici organele de urmărire penală şi nici procurorul în cuprinsul rechizitoriului nu au dat nici o soluţie cu privire la acestea.

În al patrulea rând mai trebuie observat şi faptul că după scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor( în primă fază prin rezoluţie din data de 12.11.2007) s-a dispus prin ordonanţa prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 25.02.2008 efectuarea a unei serii de acte şi administrarea unor probe suplimentare În ciuda acestei dispoziţii, la data de 21.03.2008 s-a emis rechizitoriul fără a se mai administra absolut nici o probă şi fără a se mai întocmi absolut nici un act dintre cele dispuse prin ordonanţa de desfiinţare a rezoluţiei. Mai mult, nu s-a putut pierde din vedere nici faptul că în această cauză în faza de urmărire penală ultimele declaraţii au fost date în anul 2006 (inculpata actuală fiind audiată în cursul anului 2004), iar rechizitoriul a fost întocmit în anul 2008.

În fine, discutabilă a fost considerată şi încadrarea juridică a infracţiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată atâta timp cât nici unul dintre ceilalţi învinuiţi nu recunoaşte că ar fi avut vreo contribuţie  la completarea filelor cec.

Pentru toate aceste considerente instanţa de fond a apreciat că urmărirea penală a fost efectuată nelegal şi că se impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia. Cu ocazia refacerii urmăririi penale s-a dispus a se proceda la efectuarea actelor de procedură cu respectarea dispoziţiilor legale (emiterea rezoluţiei motivate de începere a urmăririi penale, descrierea pentru fiecare învinuit a infracţiunii pentru care se începe urmărirea penală şi pentru care se schimbă eventual încadrarea juridică), a se proceda la o eventuală conexare a acestei cauze cu cea privind pe învinuiţii pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, a se da o soluţie şi cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals reclamate de către partea vătămată, a se proceda la audierea învinuiţilor şi la efectuarea unei eventuale confruntări în vederea stabilirii bunei sau relei credinţe a învinuiţilor scoşi de sub urmărire penală şi a se proceda la o corectă încadrare juridică a faptelor săvârşite de către inculpată sau de către învinuiţi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În esenţă s-a susţinut că nici unul din motivele avute în vedere la instanţa de fond nu se încadrează în prevederile legale imperative care impun restituirea cauzei.

Tribunalul analizând sentinţa atacată atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, sub toate aspectele, a constatat că recursul este fondat.

Într-adevăr, restituirea cauzei la procuror în condiţiile art. 332 alin.2 C.p.p., pentru refacerea urmăririi penale se face în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanelor, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de apărător.

Verificând motivele reţinute de prima instanţă ca temei de restituire s-a observat că nici unul nu concordă cu cele din textul anterior evocat.

Omisiunea organelor de urmărire penală de a  motiva rezoluţia prin care s-a schimbat încadrarea juridică sau împrejurarea că nu există dovada scriptică a preluării dosarului de  unitatea de parchet superioară, lucru permis de codul de procedură penală ( este vorba de preluarea în sine) nu constituie cauză de nulitate absolută.

De asemenea, împrejurarea că audierea inculpatei în calitate de învinuită mai înainte de începerea urmăririi penale, atât timp cât a fost din nou audiată şi după începerea urmăririi nu este o nulitate absolută şi nimic nu împiedică instanţa să lipsească de orice eficienţă declaraţiile luate cu încălcarea normelor procedurale.

Faptul că procurorul nu s-ar fi pronunţat cu privire la o serie de fapte reclamate de partea vătămată nu a împiedicat instanţa să aibă în vedere o eventuală extindere a procesului penal.Oricum, în această materie sunt incidente prevederile, art. 317 C.p.p. conform cu care judecarea cauzei este limitată de investirea făcută prin actul de sesizare. Nici din acest punct de vedere nu s-a constatat vreo cauză de nulitate absolută.

Şi nu în ultimul rând, nu se poate susţine că nerespectarea indicaţiilor din ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale precum şi încadrarea juridică făcută de procuror ar fi nulităţi  absolute.

Nu este mai puţin adevărat că instanţa de fond a sesizat în mod corect existenţa tuturor acestor inadvertenţe care ar putea denota la o analiză mai atentă un mod neglijent de lucru în faza de urmărire penală, dar a le considera cazuri de nulitate absolută înseamnă a trece peste prevederile art. 197 C.p.p.

Pe de altă parte considerentul de oportunitate invocat ca prim motiv de restituire nu se circumscrie nici uneia din ipotezele pentru trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale prevăzute de art. 322 alin.2 C.p.p..

În consecinţă, având în vedere prevederile art. 38515 pct.2 lit.c C.p.p. a fost admis recursul Parchetului, a fost casată în totalitate sentinţa atacată şi s-a  dispus continuarea judecăţii de către instanţa de fond cu respectarea strictă a prevederilor  procedurale referitoare la judecata în primă instanţă.

Domenii speta

Spete similare