Lovire sau alte violente [ art 180 al 2 c.p. ] .Corecta individualizare a pedepsei fata de gradul de pericol social si contributia efectiva la savarsirea infractiunii .Corecta acordare a cuantumului daunelor morale pentru prejudiciul nepatrimonial

Constată că Judecătoria Sibiu l-a condamnat pe inculpatul F I la o pedeapsă de 2.500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. 2 C.p..

Prin aceeaşi sentinţă l-a condamnat pe inculpatul F I A la o pedeapsă de 2.500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. 2 C.p.  iar pe inculpatul F N la o pedeapsă de 1.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. 2 C.p..

Sub aspect civil a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de C S şi obligaţi inculpaţii la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale, fiind respinse celelalte pretenţii ale părţii civile.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în fapt că între partea vătămată C S şi inculpatul F I a  existat o stare tensionată determinată de existenţa unui incident petrecut în urmă cu câţiva ani între soţia inculpatului F I şi partea vătămată, dar mai ales de faptul că partea vătămată îşi lasă armăsarul nesupravegheat, iar acesta a muşcat de câteva ori calul inculpatului F I, ultima dată fiind în ziua de 29.04.2009.

Pe acest fond, în data de 30.04.2009, când partea vătămată se întorcea cu calul în comuna Şura Mare, i-a reproşat inculpatului F I, (care se afla la poarta martorului M I M senior, împreună cu acesta şi cu fiul M I M jun.), că şi-a priponit calul prea aproape de al lui. Între cei doi a izbucnit o discuţie contradictorie, iar inculpatul F I a intrat în curtea martorului M I Msen. de unde a luat o coadă de lopată, cu care l-a lovit pe partea vătămată peste spate. Inculpatul F I l-a strigat pe fiul său F I A, iar acesta s-a deplasat la faţa locului, fiind lovit partea vătămată cu pumnul, şi a căzut. A apărut apoi şi inculpatul F N, după care toţi inculpaţii au lovit partea vătămată cu pumnii şi picioarele. La faţa locului au apărut şi martorii O V, CM şi C I(soţia şi fratele părţii vătămate, care veniseră în urma lui cu maşina), martora intervenind în apărarea părţii vătămate, iar martorul C a încercat să pornească o drujbă ce se afla în maşină (fără să reuşească, deoarece era defectă), cu intenţia de a-i speria pe inculpaţi şi de a pune capăt incidentului.

În urma loviturilor primite partea vătămată a avut nevoie de asistenţă medicală la Unitatea Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean , iar pentru vindecarea leziunilor suferite a necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale.

Susţinerile inculpaţilor cum că doar inculpatul FIA a lovit partea vătămată şi numai după ce acesta l-a lovit cu pumnul,  precum şi susţinerile martorilor inculpaţilor au fost înlăturate de instanţă apreciindu-se că sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză, iar martora F R este în mod evident subiectivă, fiind soţia inculpatului F N.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub aspect civil partea vătămată CS s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale (câte 30.000 lei inculpaţii FI A şi FN şi 40.000 lei inculpatul FI) .

Instanţa a constatat că părţii civile i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial constând în suferinţă fizică, la evaluarea căruia a ţinut seama atât de numărul şi de localizarea leziunilor (în zona capului şi a toracelui), de durata zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, dar şi de conduita părţii civile care (prin nesupravegherea corespunzătoare repetată a armăsarului) a determinat într-o oarecare măsură producerea incidentului a cărui victimă a fost.  Prin urmare, în baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999 C.civ. instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C S şi a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 3000 lei daune morale. S-au respins celelalte pretenţii.

A fost admisă şi acţiunea Spitalului Clinic Judeţean , iar inculpaţii obligaţi la plata sumei de 133,73 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs în termen partea vătămată criticând sentinţa sub aspect penal în sensul că s-a declarat nemulţumit cu pedeapsa aplicată inculpaţilor, precum şi sub aspect civil în sensul că daunele morale acordate sunt prea mici. Recurentul deşi a formulat cerere de amânare pentru angajarea unui apărător nu s-a mai prezentat în cauză şi nici nu şi-a desemnat un apărător ales.

Prin urmare, instanţa de recurs a examinat sentinţa de fond prin prisma motivelor depuse în scris de recurent, precum şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. 3 C.p.p., 3857 C.p.p.

Tribunalul a reţinut că starea de fapt a fost corect stabilită pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată.  Declaraţia părţii vătămate  s-a coroborat cu certificatul medico-legal eliberat acestuia ce menţionează multiplele lovituri pe care CS le-a suferit. În ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate fiecăruia dintre inculpaţi, s-a considerat  că instanţa de fond a apreciat în mod corect că infracţiunea prezintă un grad mediu de pericol social fiind comisă pe fondul stării conflictuale dintre partea vătămată şi F I Faţă de faptul că infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 C.p. prevede alternativ şi pedeapsa amenzii de la 500 la 30.000 lei s-a considerat că în mod corect a fost individualizată pedeapsa atunci când li s-a aplicat inculpaţilor F I şi F I A  2.500 lei amendă penală, iar inculpatului F N 1.000 lei amendă penală, ţinându-se cont de contribuţia efectivă a acestuia la săvârşirea infracţiunii. Această pedeapsă este în măsură să îşi atingă scopul educativ şi preventiv prev. de art. 52 C.p.

Sub aspect civil este evident că CS a suferit un prejudiciu nepatrimonial rezultat din suferinţa fizică datorată numărului relativ mare de îngrijiri medicale. Faţă de faptul că este evident că incidentul a pornit de la aceea că partea vătămată şi-a lăsat armăsarul nesupravegheat în mod repetat, iar acesta a muşcat de câteva ori calul inculpatului F I (partea vătămată fiind şi sancţionată contravenţional în acest sens), în mod corect a procedat instanţa de fond când a acordat părţii civile daune morale într-un cuantum mai scăzut decât cel solicitat şi anume 3.000 lei.

Neexistând nici un alt motiv de nelegalitate a sentinţei recurate ce să poată fi invocat din oficiu de tribunal, faţă de considerentele anterior expuse, sentinţa penală a Judecătoriei Sibiu s-a dovedit a fi legală şi temeinică, atât sub aspect penal, cât şi civil, sens în care recursul părţii civile a fost  respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p.

Domenii speta

Spete similare