Comercial –angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere

Dosar nr. 1097/88/2008

Sentinţa civilă Nr. 44

Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 1097/88/2008 la data de 23.04.2008 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Tulcea a solicitat autorizarea D.G.F.P. Tulcea să introducă acţiunea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, respectiv acţiunea în atragerea răspunderii organelor de conducere şi supravegherea societăţii debitoare, solicitând totodată judecătorului sindic autorizarea D.G.F.P. Tulcea de a introduce acţiunea in discuţie şi să se pronunţe în sensul admiterii cu privire la Cererea de atragere a răspunderii civile a organelor de conducere ale debitoarei, respectiv .... în calitate de administrator al societăţii SC .... SRL Tulcea şi ca reprezentant al organelor de conducere, respectiv administrator al SC .... SRL Tulcea.

În motivare reclamanta a arătat că în urma raportului final nr. 514 din data de 29.02.2008, pentru perioada 27.11.2007 – 29.02.2008, lichidatorul judiciar .... Tulcea precizează că : prin adresa nr. 45/14.01.2008,a  notificat fostului administrator al debitoarei, ...., la domiciliul declarat de acesta la ORC Tulcea fiind returnată de către poştă cu menţiunea destinatar mutat de la domiciliu; lichidatorul judiciar nu a putut intra în posesia documentelor financiare ale debitoarei; lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 motivat de faptul că debitoarea nu deţine bunuri mobile sau imobile care ar putea fi valorificate în vederea acoperirii creanţelor şi cheltuielilor administrative; după cum se poate observa cu uşurinţă, din raportul întocmit de lichidatorul judiciar, acesta nu găseşte persoane culpabile de starea de insolvenţă a SC .... SRL Tulcea.

Se mai precizează că urmare a sentinţei civile nr. 1182/09.04.2007 a Tribunalului Tulcea s-a admis cererea formulată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Tulcea în temeiul art. 237 alin. 1 lit. B din Legea nr. 31/1991 prin care s-a dispus dizolvarea SC .... SRL Tulcea; astfel D.G.F.P. Tulcea a înaintat cererea nr. 1380/12.09.2007 prin care a solicitat declanşarea procedurii simplificate a falimentului asupra debitoarei SC .... SRL Tulcea pentru următoarele motive: debitoarea nu şi-a executat obligaţia pe care o avea către bugetul de stat, creanţă lichidă, certă şi exigibilă în cuantum de 16914 lei; debitoarea nu a motivat în nici un fel neexecutarea obligaţiei de plată.

Se mai susţine că potrivit art. 3 din Legea 85/2006, în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele explicaţii: insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile: insolvenţa este prezentată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori; insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei; fapt prin care se înţelege că administratorul a dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi, conform art. 138 pct. 1 lit. c din Legea 85/2006

Se mai arată că potrivit articolului 179 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului Civil, Codului Comercial Român şi ale legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei.

În doctrina juridică civilă, în materie delictuală, se arată, prin enunţul „intenţia de a vătăma (adică exercitarea dreptului în scopul de a aduce prejudiciu cuiva) se înţelege că exercitarea dreptului nu poate fi considerată ca normală, cel care a pus în mişcare un drept al său pentru a păgubi pe terţi, va fi obligat la repararea daunelor pe care le-a cauza: Malitiis non est indulgentum (faţă de răutăţi nu trebuie să avem îngăduinţă). De asemenea doctrina juridică civilă în materie delictuală cu care normele codului de procedură fiscală se completează acolo unde nu se dispune, se mai precizează „corupţia în materie de culpă delictuală constă în nesocotirea unei obligaţii legale, fapt pentru care este inutilă deosebirea între culpa levis şi culpa levissima, de câte ori autorul unui fapt ilicit va fi în culpă, el va fi răspunzător; culpa este aşadar un element de natură obiectivă, a cărei existenţă este necesară şi suficientă pentru a da naştere la responsabilităţi, independent de elementul subiectiv al voinţei făptuitorului; voinţa în materie de răspundere nu joaca absolut nici un rol.

Se mai arată că în baza art. 138 pct. 1 din legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în starea insolvenţei, să fie suportat de membrii organelor de supraveghere şi/sau conducere.

În consecinţă, se arată, că în sarcina administratorului funcţionează o prezumţie de culpă ce îndreptăţeşte D.G.F.P. Tulcea să introducă o acţiune de atragerea răspunderii civile a persoanelor menţionate, solicitând obligarea acestuia la suportarea întregului pasiv în calitate de administrator al SC .... SRL Tulcea.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Analizând actele şi lucrările dosarelor instanţă reţine următoarele:

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar putea fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă sa fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere în cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului prin una din următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerţ în interes personal sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi, care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi; d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării din plăţi; g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.

Deşi instanţa i-a solicitat reclamantei să depună la dosar înscrisurile şi celelalte probe de care înţelege să se folosească în dovedirea acţiunii, aceasta nu s-a conformat.

În raport cu aceste considerente şi cum potrivit art. 1169 Cod Civil, pe deplin aplicabil şi în această materie, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, urmează ca instanţa să respingă cererea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare