Plangere contraventionala. contraventii la regimul fiscal

Decizie 38 din 16.01.2009


Dosar nr. 2699/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Decizia Civilă Nr. 38

Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2009

Asupra recursului civil de faţă;

Sub numărul 2699/327/2008 din 09.06.2008 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sesizarea înaintată de către A.N.A.F.-D.G.F.P. Tulcea privind plângerea formulată de către petenul (...) domiciliat în Tulcea, (...), împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria A 2007 nr.(...)/26.05.2008.

Prin sentinţa civilă nr.2085/09 sept.2008 Judecătoria Tulcea a admis plângerea formulată de petent şi a anulat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria A 2007 nr.(...)/26.05.2008, ca nelegal.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Din conţinutul procesului-verbal de contravenţie rezultă că petentul a fost sancţionat deoarece nu a achiziţionat în termenul legal de 30 de zile de la data înregistrării la O.R.C. Tulcea, registrul unic de control, faptă ce prezintă în opinia agentului constatator contravenţie prevăzută de art.7 lit.a din Legea 252/2003. Instanţa apreciază că petentul a fost sancţionat în mod nelegal deoarece H.G. nr.1766/2004, care prevedea obligaţia persoanelor fizice autorizate de a deţine registrul unic de control, a fost abrogată prin O.U.G. nr. 44/2008, act normativ care nu mai prevede această obligaţie a persoanelor fizice autorizate.

Mai mult decât atât, Legea nr.252/2003 privind registrul unic de control, precizează în art.1 că obligaţia de a ţine registrul unic de control o au doar contribuabilii persoane juridice, în timp ce alin.2 al aceluiaşi articol precizează că alte categorii de contribuabili, deci implicit şi persoanele fizice autorizate, pot ţine registrul unic de control, în funcţie de opţiunea acestora.

Prin urmare, pentru persoanele fizice autorizate ţinerea registrului unic de control reprezintă o facultate iar nu o obligaţie.

Mai trebuie precizat că şi în situaţia în care H.G. nr.1766/2004 nu ar fi fost abrogată, sancţiunea aplicată petentului ar fi fost tot nelegală cât timp agentul constatator nu a menţionat data săvârşirii pretinsei contravenţii ci doar data constatării acesteia, în condiţiile în care cele două date nu pot coincide deoarece fapta reţinută în sarcina petentului nu este una continuă ci se săvârşeşte în momentul expirării celor 30 de zile de la data înregistrării contribuabilului la Oficiul Registrului Comerţului.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Tulcea, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Arată recurenta, cu privire la motivele invocate de intimatul petent, ce ţin de temeinicia constatării şi sancţionării, acestea sunt nefondate din următoarele considerente pe care instanţa de recurs trebuie să le aibă în vedere atunci când se va pronunţa asupra recursului dedus judecăţii:

Obligativitatea deţinerii registrului unic de control de către persoanele fizice autorizate este reglementată de o nouă normă imperativă specială, respectiv de HG nr.1766/2004, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.300/2004, care potrivit dispoziţiilor art.15 alin.2 şi 3 prevede că:

Persoana fizică autorizată sau asociaţia familială este obligată să deţină registrul unic de control, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, iar constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac conform prevederilor legale şi se consemnează în registrul unic de control al persoanei fizice autorizate sau asociaţiei familiale verificate de către fiecare organ de control care a efectuat inspecţia, lucru pe care instanţa de fond nu a luat-o în considerare.

Potrivit art.6 din Legea nr.252/2003, prevede că:

Registrul unic de control se eliberează, contra cost, de direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, pe baza certificatului de înregistrare, în cazul comercianţilor, şi pe baza certificatului de înregistrare fiscală, în cazul celorlalte categorii de contribuabili.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuabilii vor achiziţiona registrul unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice prevăzute la alin.(1), lucru pe care intimatul-petent nu a respectat-o şi pe care instanţa de fond nu a luat-o în considerare.

(3) Contribuabilii noi-înfiinţaţi sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării, să achiziţioneze registrul unic de control, lucru pe care petenta P.F.(...) C.(...)nu a făcut-o

Mai arată recurenta că, la art.7 lit.a, precizează că, constituie contravenţie „Neachiziţionarea registrului unic  de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul”.

Cum petenta a fost înregistrată ca persoană fizică la Registrul Comerţului Tulcea, sub nr.F/36/32/20.01.2006 şi de la acea dată şi până la data controlului nu a achiziţionat şi nu a înregistrat la DGFP Tulcea, registrul unic de control, în termenul instituit de art.6 pct.2, fapta prevăzută la art.7 lit.a, exista, şi pe care instanţa de fond trebuia să o aibă în vedere atunci când s-a pronunţat, şi pe care organul de control l-a respectat.

Având în vedere faptul că, încălcarea obligaţiei legale durează în timp, legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie al răspunderii contravenţionale. În plus, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă exista o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.

Chiar în ipoteza în care momentul întrerupător l-ar constitui intrarea în vigoare a OUG nr.44/2008, privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale familiale prin care se abrogă prevederile Legii nr.300/2004 şi respectiv a HG nr.1766/2004, fapta contravenţională există prin prisma constatării săvârşirii faptei în termenul de prescripţie stabilit de art.13 din OG nr.2/2001 de 6 luni, lucru pe care instanţa de fond nu a luat-o în considerare.

Pe cale de consecinţă, solicită instanţei de recurs să dispună admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul de a menţine procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.(...)/26.05.2008, ca temeinic şi legal.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile recurate, prin prisma motivelor invocate în recurs, a probatoriului administrat, cât şi din oficiu, se constată că instanţa de fond a făcut o apreciere justă a cauzei pronunţând o sentinţă legală şi temeinică, potrivit următoarelor considerente.

Prin procesul verbal de control seria A 2007, nr.(...) din 26 mai 2008, petentul (...) a fost sancţionat contravenţional deoarece nu a achiziţionat în termen legal de 30 de zile de la data înregistrării la ORC Tulcea, a registrului unic de control, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prev.de art.7 lit.”a” din Legea 252/2003.

În mod judicios a apreciat instanţa de fond că petentul a fost sancţionat în mod nelegal, deoarece HG nr.1766/2004, care prevedea obligaţia persoanelor fizice autorizate să deţină registrul unic de control a fost abrogată prin OUG nr.44/2008, iar acest din urmă act normativ, nu mai prevede această obligaţie a persoanelor fizice autorizate.

Dar chiar şi Legea nr.252/2003 privind registrul unic de control, prevede la art.1 că obligaţia de a ţine registrul unic de control o au doar contribuabilii persoane juridice, în timp ce al doilea alineat al  aceluiaşi articol arată că persoanele fizice autorizate au facultatea nu şi obligaţia de a deţine registrul unic de control.

În raport de aceste considerente, urmează a respinge recursul ca nefondat şi va menţine sentinţa atacată ca legală şi temeinică.

3