Tardivitate. Apel

Cuprins pe materii:tardivitate apel

Index alfabetic:

- comunicare hotărâre la cutia poştală

- excepṭia tardivităṭii

C.proc.civ.: 181 alin.(1) pct. 2 şi alin. (2)

Apelanta a contestat modalitatea de comunicare a sentinṭei, prin afişare, prin raportare la respectarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, aşa cum a fost interpretat în Hotărârea Timar şi alţii împotriva României. Tribunalul a reṭinut că această hotărâre nu are aplicabilitate în cauză, prin raportare la data publicării în Monitorul Oficial al României, dar şi că situaṭia de fapt din cauză este diferită, actele de procedură fiind comunicate la cutia poştală.

Tribunalul Galaṭi, secṭia I civilă, Dec.civ.1096/ 03.10.2019

Prin apelul formulat, apelanta a învederat că, pentru ambele termene de judecată în faţa primei instanţe, a fost citată prin afişare, tot aşa fiindu-i comunicată şi sentinţa. La ultimul termen de judecată a precizat că a ajuns după ce dosarul se strigase şi nu a mai putut depune înscrisuri doveditoare, iar despre sentinţa pronunţată a luat cunoştinţă în data de 01.08.2017, când a solicitat să o fotocopieze la sediul instanţei.

Apelanta a invocat Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza Timar şi alţii împotriva României, prin care România a fost condamnată pentru încălcarea art. 6 CEDO pentru citarea prin afişarea realizată la domiciliul părţilor şi la sediul instanţei

Instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii apelului.

A reṭinut Tribunalul că sentinţa apelată a fost comunicată apelantei în data de 22.06.2017, prin depunerea la cutia poştală, astfel încât termenul de apel a început să curgă în 23.06.2017 şi s-a împlinit pe 22.07.2017 (sâmbătă), prelungindu-se până în 24.07.2017, conform art. 181 alin.1 pct. 2 şi alin. 2 C.pr.civ.

Cererea de apel a fost expediată prin poştă, în data de 28.07.2017, conform datei poştei de pe plic, după expirarea termenului legal de apel, ceea ce face ca excepţia tardivităţii să fie admisă şi apelul să fie respins ca tardiv formulat.

În privinţa apărărilor formulate de apelantă Tribunalul a reṭinut că, pentru termenele de judecată din 19.04.2017 şi  17.05.2017, apelanta-pârâtă a fost citată, prin depunere la cutia poştală, la adresa sa din Bucureşti, iar, la termenul din din 17.05.2017, aceasta a ajuns după închiderea dezbaterilor, depunând concluzii prin care a indicat aceeaşi adresă din Bucureşti.

Sentinţa a fost legal comunicată în data de 22.06.2017, procesul verbal care atestă depunerea ei la cutia poştală fiind un act autentic, împotriva căruia apelanta nu s-a înscris în fals.

Apelanta a contestat, însă, modalitatea de comunicare prin afişare, prin raportare la respectarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, aşa cum a fost interpretat în Hotărârea Timar şi alţii împotriva României.

În primul rând, instanţa de apel a constatat că actele de procedură nu au fost comunicate prin afişare, ci prin depunere la cutia poştală.

În al doilea rând, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza Timar şi alţii împotriva României, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 577/19.07.2017, după ce a fost pronunţată şi comunicată hotărârea primei instanţe, astfel încât ea nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

În al treilea rând, Tribunalul a reṭinut că situaţia de fapt reţinută în cauza de faţă nu este similară celor constatate în cauza Timar şi alţii împotriva României.

În cauza respectivă, reclamanții au pierdut în instanță procesele civile care au fost desfășurate în absența lor. Aceștia au fost înștiințați cu privire la procedură doar prin afișarea citațiilor pe ușă sau pe gard (“citarea prin afișare”). Toți au susținut, în cadrul căilor de atac formulate ulterior, fie că era vorba de recurs (pentru citațiile comunicate în faza judecății în primă instanță sau în apel), fie că era vorba de contestații în anulare (pentru citațiile comunicate în timpul judecății în fața instanței de ultim grad de jurisdicție), că nu au luat cunoștință de termenul de judecată deoarece nu au primit citațiile din partea instanțelor.

În speţă, apelanta-pârâtă a avut cunoştinţă de proces, a depus în două rânduri înscrisuri prin care şi-a exprimat poziţia procesuală, recunoscând în parte pretenţiile reclamantei, înscrisuri în care a indicat acelaşi domiciliu cu acela unde i s-a comunicat sentinţa primei instanţe, nu s-a înscris în fals cu privire la dovada de comunicare, nici nu a solicitat repunerea în termenul de apel, astfel încât situaţia sa procesuală nu este similară părţilor din cauza Timar.

În aceste condiţii, instanţa de apel nu a reţinut aplicabilitatea Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţate în cauza Timar şi alţii împotriva României, pentru a considera că termenul de apel nu a curs în situaţia apelantei-reclamante pe motiv că depunerea hotărârii la cutia poştală nu ar reprezenta o modalitate legală de comunicare a actului de procedură.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, tribunalul a respins  apelul declarat în cauză, ca tardiv.

Domenii speta

Spete similare