Plângere contravenţională-contravenţie

Decizie 51 din 22.01.2009


Dosar nr.362/253/2008

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.51

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2009

Asupra recursului civil, tribunalul, deliberând, în condiţiile art. 256 Cod proc. civ., reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 545/2008, Judecătoria Măcin a admis plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. ... S.R.L. TULCEA, a dispus anularea procesului verbal de contravenţie încheiat de D.R.A.O.V. Galaţi, a exonerat petenta de plata amenzii contravenţionale şi a înlăturat sancţiunea aplicată petentului.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, procesul verbal este nelegal şi netemeinic pentru următoarele considerente: avea trecută ca şi dată a încheierii lui data de 25 martie 2008, însă din probatoriu au rezultat  dubii cu privire la această dată întrucât martora ... a declarat că, în data de 25 martie 2008 ea nu era în Măcin (aceasta având domiciliul în localitatea Uricani, judeţ Hunedoara), ea venind în Măcin, pentru o vizită, în data de 27 martie 2008 şi plecând în data de 29 martie 2008, astfel că nu putea semna procesul verbal decât în data de 28 martie 2008, de unde a rezultat că procesul verbal nu a fost încheiat la data controlului, cum a rezultat din conţinutul acestuia, ci ulterior.

La rândul său, martorul ..., gestionarul societăţii, prezent la momentul controlului, fiindu-i arătat în instanţă procesul verbal contestat a afirmat că „nu crede că este acelaşi proces-verbal cu cel ce s-a încheiat în data de 25 martie 2008 ceea ce a condus la aceeaşi concluzie că procesul verbal a fost încheiat ulterior şi antedatat.

Dacă procesul verbal a fost încheiat în data de 25 martie 2008 şi nu la 28 martie 2008, ce motiv aveau reprezentanţii agentului constatator de a nu-l menţiona la nr. 12 din registrul unic de contro unde se precizează informaţiile despre control.

Mai mult, de ce numai această poziţie a registrului unic de control nu cuprindea menţiunea actului de control, dacă el a fost încheiat atunci?

Şi, mai mult, dacă s-a efectuat controlul în data de 23 martie 2008 de ce rubrica „semnătura controlor” din registrul unic de control era rămasă nesemnată (fiind singura poziţie deschisă a registrului care nu era semnată de cel ce a efectuat controlul).

Astfel, s-a reţinut neclaritatea în privinţa datei procesului-verbal deşi această dată avea mare importanţă întrucât alături de oră, loc şi împrejurări putând servi la aprecierea gravităţii faptei conform prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Procesul verbal era încheiat şi cu nerespectarea prevederilor art. 10 din acelaşi act normativ invocat, în care se precizează când o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii, sancţiunea se aplica pentru fiecare contravenţie şi când erau constatate prin acelaşi proces-verbal sancţiunile se cumulau.

Ori, în speţa de faţă, contrar prevederilor legale, agentul constatator a reţinut săvârşirea de către petentă a două contravenţii, anume cele prev. de art. 220 alin. 2 lit. „c” şi respectiv lit. „u” din O.G. nr. 92/2003 şi deşi a menţionat limitele sancţiunii pentru fiecare în parte, a aplicat o singură sancţiune şi nu două, pe care le-a cumulat ulterior.

Eronat în procesul verbal s-a menţionat că procesul verbal era încheiat fără semnătura şi ştampila societăţii petentei întrucât reprezentantul acesteia a refuzat să semneze câtă vreme cei doi martori prezenţi la încheierea procesului-verbal, martorii ... şi ... au afirmat în declaraţia lor că reprezentantul societăţii nu era de faţă.

Era adevărat că martorul ... a menţionat în declaraţia sa că a refuzat să semneze procesul-verbal, dar acest martor nu avea calitatea de reprezentant al societăţii, el fiind angajat al societăţii, acesta putând refuz să-şi asume calitatea martor la încheierea procesului-verbal, refuzul său de a semna neputând reprezenta un refuz al reprezentantului societăţii de a semna procesul verbal de contravenţie.

Pe fondul cauzei, trebuia menţionat că agentul constatator (deşi avea sarcina probei conform art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ce consacrau prezumţia de nevinovăţie a contravenientului) nu au dovedit realitatea situaţiei de fapt reţinută.

Mai mult, petenta prin probatoriul administrat, a contrazis situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie.

Astfel, reţinerea în sarcina petentei a contravenţiei prev. de dispoziţiile art. 220 alin. 2 lit. „u” din O.G. nr. 92/2003 era greşită întrucât art. 2441) alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevedea că „agenţii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze en gros băuturi alcoolice şi (…) să îndeplinească următoarele atribuţii: să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal”

Conform art. 220 alin. 1 lit. u din O.G. nr. 92/2003 Codul de procedură fiscală, republicat, actualizat, constituie contravenţie „desfăşurarea activităţilor de distribuire şi comercializare en gros a băuturilor alcoolice şi produselor de tutun fără îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 244 1) alin. 1 din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare.

Ori, petenta a depus la dosar, contractul de închiriere din data de 29 februarie 2008 înregistrat la A.F.P. Măcin sub nr. 5040 din 29 februarie 2008 (anterior controlului şi nu ulterior, cum eronat s-a precizat în întâmpinare) rezultând astfel îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 2441)alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003.

Că spaţiul închiriat nu era în condiţii de degradare, improprii depozitării, a rezultat din declaraţiile martorilor ... ... şi ..., întărite şi de fotografiile depuse ca probe în dosar.

Petenta nu s-a făcut vinovată nici de săvârşirea contravenţiei prev. de art. 220 alin. 2 lit. c) din O.G. NR. 92/2003 întrucât în acest articol s-a sancţionat „deţinerea în afara antrepozitului fiscal (ceea ce nu este cazul, după cum s-a arătat) sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false (în speţă prin declaraţia martorului ..., petenta demonstrând că nu a comercializat cele 12 sticle găsite acestea fiind de mai mulţi ani, ţinute separat şi inventariate an de an – a se vedea în acest sens extrasele din inventarele în care cele 12 sticle erau inventariate din 2002 şi facturile mărfurilor din gama cărora s-au găsit cele 12 sticle din care a rezultat de cât timp erau acele sticle).

Faţă de consecinţele astfel expuse, instanţa a constatat că plângerea contravenţională era fondată şi a admis-o ca atare, dispunând anularea procesului verbal de contravenţie seria ANV/200 Nr. 20/25 martie 2008 încheiat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, petentei S.C. ... S.R.L. Tulcea.

Totodată, a exonerat petenta de plata amenzii contravenţionale în sumă de 40.000 lei ce i-a fost aplicată prin procesul verbal menţionat şi a înlăturat sancţiunea prev. de art. 220 alin. 2 pct. c) din O.G. nr. 92/2003 (republicată) aplicată petentei.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs agentul constatator care a criticat-o pentru următoarele motive:

1. Instanţa de fond a reţinut că martora ... a semnat procesul verbal de contravenţie la data de 28 martie 2008 şi nu la data întocmirii acestuia, situaţie ce nu corespunde adevărului, că în fapt, la data efectuării controlului, deoarece niciunul dintre angajaţii societăţii verificate nu a acceptat să semneze procesul verbal de contravenţie, în calitate de martor, echipa de control a procedat la depozitarea mărfurilor accizate într-o cameră din incinta depozitului petentei, cameră care a fost sigilată, întocmindu-se şi un proces-verbal de sigilare semnat de către membrii echipei de control precum şi de către reprezentantul societăţii: că la data de 28 martie 2008, în prezenţa martorului Scurtu Niţă şi a reprezentantului societăţii ... a fost desigilată camera, ... semnând atât procesul verbal de desigilare, cât şi cel de contravenţie.

2. Prin procesul verbal au fost constatate două fapte contravenţionale, astfel că echipa de control a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, aplicând sancţiunea amenzii contravenţionale la nivelul dublului minimului prevăzut de lege.

3. Prin hotărârea criticată, instanţa de fond a reţinut că martora ... nu era în  Măcin la data de 25 martie 2008 cât şi faptul că aceeaşi martoră a declarat că martorul nu era de faţă la data întocmirii procesului verbal de contravenţie 25.03.2008, însă această inadvertenţă nu a deschis niciun fel de suspiciuni cu privire la buna credinţă a martorilor şi la adevărul celor relatate.

 In acest context, recurentul a precizat că la data de 25 martie 2008, la data prezentării echipei de control la punctul de lucru din Măcin, din partea societăţii era prezent doar numitul ...; că, după anunţarea telefonică a persoanelor aflate la sediul societăţii, administratorul a ajuns la Măcin după aproximativ 3 ore şi, într-o vizibilă stare de nervozitate a refuzat să furnizeze informaţii echipei de control şi să semneze procesul verbal de contravenţie, pentru acest motiv procedându-se la sigilarea camerei.

4. Instanţa de fond a apreciat că petenta nu se face vinovată de săvârşirea celor două fapte contravenţionale, fără a ţine seama de susţinerile agentului constatator şi de înscrisurile prezentate din care rezultă că cele două încăperi se aflau într-o stare avansată de degradare.

In final, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea plângerii ca nefondată.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate cât şi sub toate aspectele în conformitate cu dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod proc. civ., tribunalul constată că recursul nu este întemeiat.

Relativ la data întocmirii procesului-verbal de contravenţie, în mod corect prima instanţă a reţinut că există dubii cu privire la această dată. Intr-adevăr, din coroborarea declaraţiilor martorilor ... şi ... cu consemnările din registrul unic de control ţinut de S.C. ... S.R.L. rezultă că deşi echipa de control a recurentului intimat s-a prezentat la punctul de lucru al societăţii petente din Măcin la 25 martie 2008, e posibil ca procesul verbal de contravenţie să fi fost încheiat la o dată ulterioară.

Intr-adevăr, prin procesul verbal de contravenţie, deşi sunt reţinute două fapte contravenţionale, se aplică o singură sancţiune contravenţională, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie, sancţiunile cumulându-se când sunt constatate prin acelaşi proces-verbal.

Inadvertenţele despre care face vorbire agentul constatator la pct. 3 din motivele de recurs confirmă dubiile pe care instanţa de fond le-a avut cu privire la data întocmirii procesului-verbal de contravenţie. Aceste inadvertenţe nu atrag suspiciuni cu privire la credibilitatea martorei ..., în contextul în care, declaraţia acesteia a fost coroborată şi cu alte probe, concluzia finală pe care a avut-o Judecătoria Măcin, cu privire la aspectul pus în discuţie de recurent, rezultând din coroborarea tuturor probelor administrate.

Precizările făcute de recurent la acelaşi punct şi referitoare la atitudinea administratorului societăţii petente, în absenţa unor probe, rămân simple susţineri.

Prima instanţă nu a ignorat susţinerile şi înscrisurile prezentate de agentul constatator, însă valorificând întregul material probator, a constatat că aceste susţineri sunt contrazise de probele administrate.

Prin contractul de închiriere datat 29 februarie 2008 (anterior controlului) şi înregistrat la A.F.P. Măcin la aceeaşi dată, petenta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 244 indice 1 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003.

Martorii ... ... şi ... au declarat că spaţiul închiriat era impropriu depozitării, fotografiile depuse de petentă confirmând acest lucru, astfel că în mod corect, instanţa de fond nu a reţinut nici săvârşirea contravenţiei prev. de art. 220 alin. 2 lit. c din O.G. nr. 92/2003.

Aşa fiind, constatând că soluţia adoptată este legală şi temeinică, urmează a respinge recursul ca nefondat.

1

1

Domenii speta