Contestaţie la executare

Contestatie la executare.Lipsa motivarii luarii masurii sechestrului asigurator.Consecinte.

Din cuprinsul art.129 alin.1-5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala  reiese neechivoc împrejurarea ca masura asiguratorie se poate institui doar când exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea si ca masura trebuie motivata.

 Motivatia recurentei în sensul ca aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul unui control sau al antrenarii raspunderii solidare, respectiv motivul înscris în decizia de sechestru vizând aspecte ce tin de nereguli contabile ale intimatei si vizând raporturi contractuale cu societati aflate în lichidare sau în insolventa, nu reprezinta împrejurari care sa descrie si sa explice în concret pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 24 R /17  ianuarie 2012,dosar nr. 13075/55/2011)

Prin sentinta civila nr. 9315 din 27 septembrie 2011 pronuntata în dosar nr. 13075/55/2011, Judecatoria Arad a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei D.G.F.P Arad.

A respins contestatia la executare formulata de contestatoarea SC S. G. C. SRL, cu sediul în Arad în contradictoriu cu intimata DGFP Arad împotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 803013/25.07.2011, ca fiind formulata în contradictoriu cu o persoana lipsita de calitate procesuala pasiva.

A admis contestatia la executare  la formulata de  contestatoarea S.C. S. G. C. SRL în contradictoriu cu intimata Garda Financiara Arad împotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 803013/25.07.2011 si a anulat decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 803013/25.07.2011, emisa de intimata Garda Financiara Arad; fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta,  instanta de fond a retinut ca,  contestatoarea s-a îndreptat, în baza art. 174 Cod procedura fiscala, împotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii emise la 25.07.2011 de Garda financiara Arad, conform atributiilor sale, si având în vedere disp. art. 129 alin. 2 Cod procedura fiscala  si art. 1 alin. 1 din HG nr. 1324/2009, a constatat ca numai aceasta persoana juridica are calitatea procesuala activa în cauza.

Apoi, fata de argumente expuse în contestatie si în aparare, a retinut ca nu este relevanta nici împrejurarea  ca nu a desfasurat contestatoarea vreo activitate ilicita, de natura sa atraga raspunderea sa, si, în mod simetric, nici ca ar fi desfasurat o asemenea activitate, de coniventa cu „societati de tip fantoma”. Aceasta deoarece simpla efectuare a unui control în acest sens de catre intimata o îndreptateste procedural sa ia masuri asiguratorii daca se prefigureaza o raspundere, nefiind necesar ca aceasta sa fie clar si definitiv stabilita, asa cum cu claritate prescrie art. 129 alin. 3 cod procedura fiscala.

Pe de alta parte însa, acelasi text de lege, la alin. 5, impune motivarea necesitati luarii acestor masuri. În speta, la rubrica destinata, intimata a facut consideratii referitoare la indiciile raspunderii ce o are în vedere, solidare, fara a arata însa în ce ar consta pericolul concret ca debitorul „sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”, fapte ce constituie ratiunea reglementarii masurilor asiguratorii, ratiune enuntata expres de art. 129 alin. 2 cod procedura fiscala.

În considerarea disp. art. 129 alin. 11 coroborat cu art. 172 Cod procedura fiscala a admis contestatia la executare  conform dispozitivului.

 Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs recurenta Garda Financiara Arad, solicitând instantei de control judiciar, ca urmare a admiterii caii de atac, modificarea hotarârii instantei de fond, respingerea contestatiei si mentinerea ca temeinica si legala a Deciziei de Instituire a Masurilor Asiguratorii emise de  recurenta.

În motivare, recurenta sustine ca hotarârea instantei de fond este pronuntata cu încalcarea dispozitiilor legale aplicabile în speta.

 Recurenta arata ca în urma unui control efectuat la SC S. G. C. SRL a constatat ca societatea nu si-a îndeplinit toate obligatiile datorate bugetului de stat, estimând un prejudiciu de 34.980 lei. În urma celor constatate în temeiul art. 129 al. 2 si 3 cod procedura fiscala a fost emisa Decizia de instituire a masurilor asiguratorii din 25 iulie 2011. Potrivit aliniat 3, aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul efectuarii unor controale sau al antrenarii raspunderii solidare.

Instanta de fond în mod gresit a anulat decizia pe motivul ca nu cuprinde motivarea necesitatii luarii acestor masuri, deoarece dintr-o simpla lecturare  a deciziei se observa ca aceasta este motivata, fiind mentionat ca exista pericolul sustragerii de la urmarire, îngreunându-se astfel executarea silita.

Intimata SC S. G.C. SRL Arad a depus la data de 13 decembrie 2011, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, fara cheltuieli de judecata.

În motivare arata ca prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii emisa la data de 25.07.2011 de catre Garda Financiara Arad, s-a dispus poprirea asiguratorie asupra contului detinut de contestatoare la Banca Româna de Dezvoltare Sucursala Arad  si poprirea tertului SC T.P.  SRL, pentru suma de 34.980 de lei.

Contestatoarea arata ca la emiterii respectivei decizii, si-a îndeplinit toate obligatiile de plata catre bugetul de stat, astfel încât nu exista nici un temei juridic pentru a se dispune luarea unor asemenea masuri, motiv pentru care apreciaza decizia mai sus aratata, ca fiind nelegala si netemeinica.

Contestatoarea învedereaza ca sumele de bani care i se imputa sunt, de fapt, datorii ale unor firme cu care aceasta are încheiate contracte de antrepriza, societati comerciale care nu si-au platit contributiile catre bugetul de stat.

Se sustine de contestatoare ca decizia mai sus mentionata arata ca masurile asiguratorii se vor lua „în cazul emiterii deciziei de atragere a raspunderii solidare", însa o astfel de decizie de atragere a raspunderii solidare nu exista. Pe de alta parte, în decizia atacata nu se arata în solidar cu ce societati este raspunzatoare contestatoarea.

Art. 27 din O.G nr. 92/2003 reglementeaza raspunderea solidara în dreptul fiscal, iar contestatoarea nu se încadreaza în nici unul dintre cazurile prevazute de lege de atragere a raspunderii solidare, astfel ca obligatia de plata a sumelor datorate bugetului de stat, revine acelor societati comerciale.

La momentul încheierii contractelor de antrepriza, nici una dintre societatile comerciale nu era în insolventa. Intrarea lor ulterioara în insolventa, nefiindu-i imputabila în nici un fel contestatoarei, nu poate atrage raspunderea solidara a acesteia. Legea este cea care determina în concret cazurile de atrage a raspunderii solidare.

Concluzionând intimata apreciaza ca în conditiile în care obligatiile de plata mentionate nu îi incumba în nici un fel, nu poate fi obligata la plata acestora.

 Examinând recursul formulat prin prisma art. art.3041 C.proc.civ. tribunalul a  retinut ca  hotarârea primei instante este temeinica si legala.

Art.129 alin.1-5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede ca:

,, (1) Masurile asiguratorii prevazute în prezentul capitol se dispun si se duc la îndeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.

(2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(3) Aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate în conditiile legii, ramân valabile pe toata perioada executarii silite, fara îndeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, în cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma în masuri executorii.

(4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.

(5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.”

Din textul legal mentionat reiese neechivoc împrejurarea ca masura asiguratorie se poate institui doar când exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea si ca masura trebuie motivata. Motivatia recurentei în sensul ca aceste masuri pot fi luate si înainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv în cazul unui control sau al antrenarii raspunderii solidare, respectiv motivul înscris în decizia de sechestru vizând aspecte ce tin de nereguli contabile ale intimatei si vizând raporturi contractuale cu societati aflate în lichidare sau în insolventa, nu reprezinta împrejurari care sa descrie si sa explice în concret pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Nu se motiveaza prin decizia de sechestru ratiunea instituirii ei în raport cu cerintele legale, ci se fac practic referiri la fapte de natura a atrage eventual raspunderea intimatei.

Pentru considerentele expuse,tribunalul  a  respins recursul.

Domenii speta

Spete similare