Vătămare corporală. Stare de provocare.

Decizie 259/R/2009 din 03.08.2010


Loviri şi alte vătămări

Decizie penală

Vătămare corporală. Stare de provocare.

Tribunalul apreciază că în favoarea inculpaţilor MC şi MF nu se poate reţine aplicarea circumstanţei atenuante a provocării prev.de art. 73 lit.”b” Cod penal, deoarece incidentul a fost practic declanşat de atitudinea acestora, prin  depozitarea lemnelor pe gardul inculpatului FEC cu care se aflau în conflict încă din anul 2001, având numeroase alte procese. Aşadar, tribunalul apreciază că un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracţiunii.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. penală, dec. nr. 259/R/2009, nepublicată)

Prin sentinţa penală nr. 827 din 10 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost condamnat inculpatul FEG, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a şi b Cod penal.

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat graţierea condiţionată acordată inculpatului în ceea ce priveşte pedepsele de 7.000.000 lei vechi (700 lei ron), de 8.000.000 lei vechi (800 lei ron) şi de 5.000.000 lei vechi (500 lei ron) aplicate prin sentinţa penală nr. 874/2003 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 206/2003 a Tribunalului Bistriţa - Năsăud şi respectiv, de 5.000.000 lei vechi (500 lei ron) aplicată prin sentinţa penală nr. 735/2003 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr. 192/2003 a Tribunalului Bistriţa – Năsăud.

În baza art. 33 lit. a Cod penal s-a constatat concursul de infracţiuni, iar în temeiul art. 34 lit. c Cod penal s-au contopit pedepsele cu amenda stabilite pentru infracţiunile concurente reţinute în sarcina inculpatului FEC şi graţiate condiţionat, în pedeapsa cea mai grea de 8.000.000 lei vechi (800 lei ron), dispunându-se totodată executarea acestei pedepse cu amenda alăturat pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de vătămare corporală.

Conform art. 81 şi 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare mai sus menţionată şi implicit a pedepselor accesorii sens în care s-a stabilit pentru inculpatul FEC un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, atrăgându-i-se totodată atenţia asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal, referitor la pedeapsa închisorii suspendată condiţionat  şi respectiv ale art. 631 din Codul penal în ceea ce priveşte pedeapsa amenzii penale de 800 lei ce urmează a fi achitată de inculpat.

Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat inculpatul MC, pentru comiterea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63/1 din Codul penal.

De asemenea, a fost condamnată inculpata MF pentru comiterea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplic.art. 75 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală. S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 631 din Codul penal.

S-au respins, ca neîntemeiate, pretenţiile civile formulate de inculpatul - parte vătămată FEC şi s-a respins, ca tardiv formulată, cererea de constituire de parte civilă aparţinând inculpatului - parte vătămată MC.

S-a constatat că inculpatul - parte vătămată MC nu a cerut obligarea inculpatului FEC la plata cheltuielilor judiciare.

S-au compensat cheltuielile judiciare făcute de inculpaţi FEC şi MC, şi a fost obligat inculpata MF să plătească inculpatului - parte vătămată FEC suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Fiecare dintre inculpaţii FEC, MC şi MF a fost obligat  să plătească statului câte 150 lei  cu titlul de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs  inculpaţii-părţi vătămate.

Recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.”b” Cod procedură penală.

Examinând actele şi lucrările dosarului penal nr. 1928/190/2007 al Judecătoriei Bistriţa în care s-a pronunţat sentinţa atacată se constată că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia recurenţilor inculpaţi pe baza unor probe legale, concludente şi temeinic apreciate în ansamblul lor.

Faptelor săvârşite de inculpaţi li s-a dat o legală încadrare juridică, iar pedepsele aplicate au fost judicios individualizate în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.

Susţinerea inculpatului FEC că nu este autorul infracţiunii de vătămare corporală prev.de art.181 Cod penal pentru care este trimis în judecată, respectiv că nu a aplicat lovituri cu pumnul în zona feţei părţii vătămate MC, în urma cărora acesta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 22-24 zile de îngrijiri medicale, este infirmată de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Deşi martorii audiaţi în cauză au surprins doar fragmente ale incidentului şi au avut o poziţie oarecum subiectivă în redarea evenimentelor la care au asistat, din coroborarea tuturor depoziţiilor rezultă fără echivoc reciprocitatea loviturilor aplicate de inculpaţii FEC şi MC. Din ansamblul materialului probator rezultă că în violenţele exercitate asupra inculpatului FEC a fost implicată  activ recurenta MF însă nu dintr-o postură de legitimă apărare.

Riposta acestei inculpate (alături de inculpatul MC şi SV) a fost conştientă şi voită în sensul de a aplica o corecţie inculpatului FEC cu care familia sa se află în conflict de mai mulţi ani.

Tribunalul apreciază că în favoarea inculpaţilor MC şi MF nu se poate reţine aplicarea circumstanţei atenuante a provocării prev.de art. 73 lit.”b” Cod penal, deoarece incidentul a fost practic declanşat de atitudinea acestora, prin  depozitarea lemnelor pe gardul inculpatului FEC cu care se aflau în conflict încă din anul 2001, având numeroase alte procese. Aşadar, tribunalul apreciază că un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracţiunii.

În ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei se constată că a aceasta a fost soluţionată conform probelor existente la dosar. Respingerea  ca tardivă a acţiunii civile exercitate de partea vătămată MC este corectă având în vedere că, constituirea de parte civilă a fost formulată cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin.2 Cod procedură penală.

În afara motivelor de recurs invocate, tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin.3 Cod procedură penală, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea acesteia.

Aşa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii – părţi vătămate FEC, MC şi MF împotriva sentinţei penale nr. 827 din 10.06.2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul penal nr. 1928/190/2007.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenţii vor fi obligaţi să plătească fiecare în favoarea statului câte 40 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în recurs.

3