Petenta a fost în măsură să răstoarne prezumţia temeiniciei actului constatator, în sprijinul acesteia stând şi probatoriul testimonial administrat în cauză, probatoriu aflat la dosar din care reiese că numitul m.d. a făcut demersuri pentru a ocupa un pos

PROCES –VERBAL DE CONSTATARE ŞI SANCŢIONARE A CONTRAVENŢIEI ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ EFECTIVĂ A UNUI SALARIAT SE POATE FACE NUMAI DUPĂ ÎNTOCMIREA ÎN FORMĂ SCRISĂ A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ ŞI DECLARAREA ACESTUIA ÎN REVISAL . 

Petenta a fost în măsură să răstoarne prezumţia temeiniciei actului constatator, în sprijinul acesteia stând şi probatoriul testimonial administrat în cauză, probatoriu aflat la dosar din care reiese că numitul M.D. a făcut demersuri pentru a ocupa un post în cadrul magazinului petentei, însă la data efectuării controlului era acolo doar în vizită şi discuta cu o angajată de la acel punct de lucru. Simpla semnare a înscrisului depus de către intimată în susţinerea cererii sale nu este suficientă atâta timp cât starea de fapt reţinută în actul sancţionator este contrazisă de persoane care se găseau la momentul efectuării controlului la faţa locului. De altfel, aceste declaraţii testimoniale se coroborează şi cu înscrisurile depuse la dosar de către petentă cu privire la documentaţia de angajare a numitului M.D..

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 6804/2012, pronunţată în dosarul nr. 237/190/2012

Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 11. 01. 2012 pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, petenta SC „ P.A.” SRL a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii aplicată prin procesul-verbal seria BN nr. 0002843 încheiat la data de 15. 12. 2011 de intimatul ITM Bistriţa – Năsăud, cu sancţiunea „avertisment”.

În motivare, petenta a arătat că, în fapt la pct. 1 din Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor Seria BN nr. 0002843, încheiat la data de 15. 12. 2011, la sediul ITM Bistriţa-Năsăud, s-a reţinut că „La controlul efectuat la data de 13. 12. 2011 ora 1440, la punctul de lucru al societăţii - FF - situat în Bistriţa, str. U, nr. 42, s-a constatat că angajatorul a primit la muncă pe numitul M.D. începând cu data de 13. 12. 2011 fără a întocmi contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activităţii conform art. 16 alin.(1) din Legea nr. 53/2003".

La pct. 2 s-a menţionat că „La controlul efectuat la data de 13. 12. 2011 ora 1440, la punctul de lucru al societăţii situat în Bistriţa, str. U, nr. 42 s-a constatat că angajatorul nu a completat documentele contractului de muncă de la punctul 1 conform art. 2 din HG nr. 500/2011 şi nu a transmis – REVISAL - ul la termenele prezentate la art. 4 din acelaşi act normativ". S-a mai reţinut că faptele de mai sus constituie contravenţii prevăzute de „art. 260 alin. 1 Ut. e din Legea nr. 53/2003 şi art. 9 alin. 1 iii c din HG nr. 500/2011, fără ca agentul constatator să precizeze în conţinutul procesului-verbal contestat sancţiunile aplicate. Astfel, petenta solicită instanţei ca, analizând procesul-verbal în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi ţinând cont de prevederile legii contravenţionale aplicate şi aplicabile în speţă, să constate nelegalitatea si netemeinicia acestuia, astfel:

Petenta, cu privire la motivele de nelegalitate, solicită a se constata nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, având în vedere că acesta s-a încheiat cu nerespectarea condiţiilor de formă impuse de art. 16 alin. (1) şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 actualizată. Menţiunea generic prezentată „a primit la muncă", face dovada transcrierii faptei din ipoteza prevăzută de legiuitor la art. 260 alin. (l) lit. „e".

Aşadar Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, nu descrie în concret munca pe care ar fi prestat-o persoana M.D.. Pentru a nu fi în sfera ipoteticului, doar o descriere reală a muncii efectuate de M.D., cu arătarea tuturor activităţilor prestate de acesta, era aptă să probeze contravenţia reţinută în sarcina subscrisei. In consecinţă, solicită a se constata că în cauză s-a realizat o descriere pur formală a contravenţiei, fără a se reda elemente de fapt de natură a o individualiza, astfel că organul constatator a întocmit un act care nu întruneşte cerinţele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, iar o prezentare generică, lipsită de elemente concrete a faptei, echivalează cu lipsa acesteia, ce atrage nulitatea procesului-verbal, conform dispoziţiilor art. 17, nulitate pe care solicită să o constate instanţa.

În opinia petentei un alt motiv de nulitate constă în aceea că, la situaţia de fapt reţinută, s petentă a fost sancţionată succesiv, de două ori, pentru aceleaşi fapte constatate în acelaşi moment şi loc, iar pentru ambele contravenţii reţinute la locul şi momentul reţinerii săvârşirii lor, adică la data de 13. 12. 2011 ora 1440, s-a aplicat sancţiunea principală a avertismentului verbal .

Neîntocmirea, în temeiul art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 şi art. 16 din H.G. nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, precum şi pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric, a unui proces-verbal la momentul şi locul constatării contravenţiei, în care să se reţină amenda contravenţională, probează aplicarea sancţiunii contravenţionale dispuse de art. 5 alin. (2) lit. „a", coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001 actualizată, potrivit căruia: „(1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune".

Mai arată petenta că, la aplicarea pentru ambele contravenţii reţinute, a sancţiunii principale a avertismentului verbal, agentul constatator a avut în vedere dispoziţiile art. 260 alin.(3) Legea nr. 53/2003, Republicată, care prevede „Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) ii se aplică dispoziţiile legislaţiei în vigoare" şi art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 actualizată, potrivit cărora: „Sancţiunea ... trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal."

Prin urmare, petenta solicită a se reţine că, atâta timp cât la locul controlat s-a aplicat sancţiunea principală a avertismentului verbal rezultă că însuşi organul constatator dovedeşte nelegalitatea întocmirii la Sediul ITM BN, în data de 15. 12. 2011, a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor Seria BN nr. 0002843/15. 12. 2011, întrucât s-a încălcat principiul ne bis in idem, astfel încât procesul - verbal a fost întocmit prin înfrângerea dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, deoarece: „Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare".

În ceea ce priveşte netemeinicia procesului-verbal, petenta solicită instanţei să constate că acesta a fost întocmit cu nerespectarea condiţiilor de formă ad validitatem instituite de lege, pentru a proba veridicitatea faptelor reţinute în cuprinsul său. Astfel, nereţinerea în Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, a unor date reale, concrete, a muncii desfăşurate de către persoana aflată de faţă, M.D., nu poate proba că la momentul reţinerii faptei, acesta presta o anume muncă, iar în consecinţă nu se demonstrează în afara oricărui dubiu că acesta era primit la muncă de subscrisa, răsturnând astfel prezumţia de veridicitate a procesului-verbal, motiv pentru care solicită constatarea nulităţii acestuia.

Precizează petenta faptul că, date fiind nelegalităţile procesului-verbal, care îl fac nul absolut sau anulabil, în ipoteza în care, nu vor fi veţi reţine motivele de nelegalitate şi nulitate invocate, ori instanţa, în temeiul art. 16 alin. (1) şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nu va constata din oficiu nulitatea solicită ca în baza art. 34 alin. (1), raportat la dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. „a" şi alin. (5-7), art. 6 alin. 1, art. 7 şi art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere circumstanţele personale ale petentei, în sensul că nu a mai fost sancţionată contravenţional, solicită a se dispune aplicarea sancţiunii „avertisment", pentru faptele reţinute în procesul-verbal, având în vedere că aceasta este prima dintre sancţiunile principale dispuse de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 260 alin. 1 lit. V din Legea nr. 53/2003, republicată, - Codul Muncii, art. 9 alin. (1) lit. „c" din H.G. nr. 500/2011, art. 16 din HG nr. 1377/2009, art. 112, art. 129 alin. (5), art. 167 Cod procedură civilă, art. 6 prgf. 1 şi 2 CEDO, O.G. nr. 2/2001.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulată de petentă ca netemeinică, respectiv menţinerea sancţiunii aplicate.

În motivare, intimatul a arătat faptul că, datorită declaraţiilor numitului M.D., de  la data de 13. 12. 2011, prin care acesta a arătat că prestează ca bucătar pentru SC P.A. SRL, din data de 13. 12. 2012, program 6 ore /zi, cu salariu negociat, şi neavând semnat contract individual de muncă, înregistrat la ITM, poziţia sa nu poate fi decât de respingere a plângerii şi de menţinere ca legal şi temeinic a procesului - verbal atacat.

În drept, intimatul a invocat prevederile art. 260 alin. 1 lit. e coroborat cu art. 16 alin.1, 2, 3 şi 4, art. 17, art. 31 şi art. 34 din Legea nr. 53/2003, modificată şi republicată, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În probaţiune, au fost anexate la dosar înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma textelor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 0002843 încheiat la data de 15. 12. 2011 de intimatul ITM Bistriţa Năsăud, petenta a fost sancţionată contravenţional cu 10.000 lei amendă, pentru încălcarea prevederilor art. 260 alin.1 lit. e din Codul muncii, constând în aceea că: „Angajatorul SC P.A. SRL nu a întocmit contractul individual de muncă pentru M.D. conform art. 16 alin.1 din Codul muncii, persoană care desfăşura activitate pentru angajator începând cu data de 13. 12. 2011 aşa cum reiese din fişa de identificare completată de M.D.”.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenţie fapta ilicită săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de lege în mod expres ca şi contravenţie.

Din analiza prevederilor textului mai sus menţionat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenţie, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiţii cumulative, printre care şi aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenţie.

Această cerinţă cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenţie, ci o faptă cu caracter mai puţin periculos ce poate da naştere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenţionale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.

Prin urmare, o primă sarcină a instanţei de judecată care este sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale este aceea de a determina dacă fapta reţinută în sarcina petentei este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenţie, demers care presupune realizarea a două obiective.

Astfel, în primul rând, instanţa trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reţinut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancţionării faptei şi, în al doilea rând, dacă aceasta stabileşte sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenţii.

În consecinţă, instanţa, cercetând conţinutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reţinut de către agenţii constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancţionarea faptei constatate ca fiind contravenţie, este în vigoare.

Sub aspectul temeiniciei acestuia, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 din ordonanţă, instanţa reţine că procesul – verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei C.E.D.O., dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de C.E.D.O., în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă  şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta principiul proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată de agentul aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, instanţa apreciază că faptele constatate de acesta dau naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

Aşadar, inversarea prezumţiei nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispoziţiile art. 1170 Cod civil.

În speţa pendinte, contestatoarea a fost în măsură să răstoarne prezumţia temeiniciei actului constatator, în sprijinul acesteia stând şi probatoriul testimonial administrat în cauză, probatoriu aflat la dosar din care reiese că numitul M.D. a făcut demersuri pentru a ocupa un post în cadrul magazinului petentei, însă la data efectuării controlului era acolo doar în vizită şi discuta cu o angajată de la acel punct de lucru. Simpla semnare a înscrisului depus de către intimată în susţinerea cererii sale nu este suficientă atâta timp cât starea de fapt reţinută în actul sancţionator este contrazisă de persoane care se găseau la momentul efectuării controlului la faţa locului. De altfel, aceste declaraţii testimoniale se coroborează şi cu înscrisurile depuse la dosar de către petentă cu privire la documentaţia de angajare a numitului M.D..

Rezultă, aşadar, că starea de fapt reţinută de către organul constatator a fost răsturnată în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa a admis ca fiind fondată plângerea contravenţională, sens în care a anulat procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 0002843 încheiat la data de 15. 12. 2011 de intimatul ITM Bistriţa Năsăud şi sancţiunile aplicate în temeiul său ca fiind neîntemeiat.

În considerarea dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, precum şi în respectul principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul I.T.M. Bistriţa-Năsăud solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurată în sensul respingerii plângerii formulate de petenta SC P.A. SRL.

În motivare s-a arătat, în esenţă, că în ce priveşte individualizarea sancţiunii pentru "primirea la muncă fără forme legale", este greşită poziţia primei instanţe, fiind vorba de prejudicii certe, reale pe care la provoacă această faptă, persoanelor primite la muncă, fiindu-le îngrădită libertatea de a contracta legal;

Modul acesta de a folosi personal are un accentuat grad de pericol social prin afectarea drepturilor privind raporturile de munca, evaziune fiscală, neachitarea fondurilor de asigurări sociale de stat.

Contravenţia/fenomenul social , despre care vorbim, se defineşte drept "munca netaxată", nefiscalizată, necontabilizată, nedeclarată, conform reglementarilor legale.

Se mai arată că prima instanţa a fost mărinimoasă, nu rece şi pragmatică, lăsându-se impresionată. În cercetarea amănunţita a împrejurărilor în care s-a săvârşit fapta, instanţa nu a valorificat faptul că erau în concurs trei încălcări ale legislaţiei muncii: neîntocmirea în formă scrisă a contractului individual de muncă. Neînregistrarea acestuia şi  nedeclararea pe serverul recurentului a contractului individual de muncă cu o zi inamic de începerea muncii, cel târziu, iar acesta a fost depuse pro causa si post festum.

Recurentul mai face trimitere şi la proba cu noile înscrisuri depuse în recurs, şi care susţin netemeinicia sentinţei pronunţate de instanţa fondului, respectiv extras REVISAL SC P.A. SRL, cu evidenţierea poziţiei M.D..

În drept, s-au invocat prevederile art. 302, art. 302 indice 1, art. 304 pct. 7 si 9, art. 304 indice 1, art. 312 al.1 din Cpc, teza a l-a, respectiv prevederile OG 2/2001 si Legea 53/2003.

Intimata SC P.A. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru nemotivarea lui, în termen de 15 zile de la comunicarea sentinţei atacate şi nesusţinut oral în faţa instanţei la termenul din 12.11.2012, când prin memoriul depus de acesta s-a solicitat judecarea şi în lipsă, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Asupra acestei excepţii tribunalul s-a pronunţat , motivat, în şedinţa publică din 14.03.2013, în sensul că a  respins excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termen, considerentele fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

Pe fondul recursului, intimata solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, susţinând că hotărârea recurată este legală şi temeinică, instanţa de fond apreciind în mod corect că intimata a fost în măsură să răstoarne prezumţia temeiniciei actului constatator prin probatoriul testimonial administrat în cauză de unde rezultă în mod clar că „ (...) numitul M.D. a făcut demersuri pentru a ocupa un post în cadrul magazinului petentei, însă la data efectuării controlului era acolo doar în vizită şi discuta cu o angajată de la acel punct de lucru."

Declaraţiile testimoniale coroborate cu înscrisurile privind documentaţia de angajare a numitului M.D., depuse la dosarul cauzei de petentă, au condus instanţa de fond la concluzia admiterii ca fiind fondată plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Fără a relua motivele plângerii contravenţionale, arată că agentul constatator nu a constatat cu propriile simţuri, ca numitul M.D. să fi muncit efectiv „La controlul efectuat la data de 13.12.2011 ora 14,40, la punctul de lucru al societăţii – F.F. - situat în Bistriţa, str. U, nr.42...", fapta menţionată fiind doar presupusă, nicidecum constatată direct.

Prin înscrisul depus la dosar, organul constatator precizează că depune în probaţiune „Fişa de identificare pentru M.D. (...) care face obiectul Pvcsc 0002843/15.12.2011 (...)". În continuare se menţionează că „Scriptul conţine declaraţia persoanei în cauză, privitor la raportul ei de muncă, declaraţie dată de bună voie, nefiind silit sau intimidat'.

Plecând de la acest aspect, raportat la probele administrate, intimata subliniază că pretinsa contravenţie nu a fost percepută senzorial de către agentul constatator, ci pe baza unei „Fişe de identificare", fără valoare juridică, fără semnătura agentului constatator, în scris pe care, sub prestare de jurământ în faţa instanţei de judecată, semnatarul M.D. nu l-a recunoscut ca fiind dat din proprie iniţiativă.

Având în vedere cele două ipoteze invocate mai sus, se apreciază că între acestea există o corelare logică ce poate stabili realitatea situaţie de fapt.

În drept s-au invocat disp. art. 103 alin.(1), art.115-118, art. 301, art. 303 alin.(1) şi (2), art. 308 alin.(2), art.306 alin.(1) şi art. 312 alin.(1) teza II C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001 şi Legea nr.53/2003.

Tribunalul, examinând în baza  prevederilor  art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, instanţa de fond  făcând o corectă interpretare a probelor administrate şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.

Domenii speta

Spete similare