Plângere contravenţională

Este adevarat ca obligatia completarii scrisorii de trasura apartine expeditorului marfii, însa aceasta împrejurare nu înlatura raspunderea petentei-transportator, obligatiile acesteia fiind de a desfasura activitatea de transport (fapt de comert conform art. 3 pct. 13 Cod comercial) în conditii de legalitate, de a verifica concordanta dintre înscrisurile din documentele de transport si marfurile transportate, de a solicita expeditorului date certe si suficiente pentru a executa transportul si de a detine la bordul vehiculului toate documentele ce însotesc transportul, completate corespunzator iar în conditiile în care nu exista un destinatar real, cunoscut, în mod corect marfa a fost confiscate de la cel care o detinea si care urma sa o introduca în circuitul comercial. Documentele prezentate cu ocazia controlului relevând cu suficient fundament ca transportul în discutie era unul fictiv, catre un destinatar inexistent, petenta-transportator nefacând dovada existentei documentelor justificative pentru marfa transportata completate corespunzator.

 (Tribunalul Arad  sectia contencios administrativ si fiscal, litigii de munca si asigurari sociale decizia civila  520/19.06.2012 în dosarul 9648/55/2011)

Prin procesul-verbal de contraventie seria G nr. 0089748/18.05.2011, petenta a fost sanctionata cu amenda în suma de 10.000 lei, pentru încalcarea dispozitiilor art. 1 lit. a) raportat la art. 2 lit. f) din Legea nr. 12/1990, republicata, întrucât la controlul ansamblului auto, condus de R L, s-a constatat ca CMR-ul prezentat nu avea consemnat numarul si data documentului, adresa si tara expeditorului, adresa destinatarului si locul prevazut pentru descarcarea marfii în tara, fiind consemnat doar România, si nici greutatea bruta a încarcaturii, iar la rubrica 22, unde este obligatorie înscrierea expeditorului, semnatura si stampila, în loc de expeditorul indicat la rubrica 1, este consemnat, rezultând astfel ca exista doi expeditori si niciun destinatar al marfii, fiind încalcate dispozitiile Conventiei de transport de marfa pe sosele (CMR). Totodata, ca sanctiune complementara si în baza art. 4 alin. 1 din Legea 12/1990, s-a dispus confiscarea cantitatii de 21.480 kg cartofi determinata prin cântarire.

Din analiza textului de lege incident prezentei pricini, respectiv art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, republicata, efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute în Codul comercial sau în alte legi, fara îndeplinirea conditiilor stabilite prin lege, constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala a celor în cauza, text de lege în temeiul caruia petenta a fost sanctionata, nu rezulta stabilirea unei conditii speciale în sensul ca subiectul activ al acestei contraventii sa aiba o anumita calitate pentru ca într-adevar sa se poata concluziona ca petenta nu îndeplineste conditia prevazuta de lege si ca atare nu poate fi subiect activ al acestei contraventii. Dimpotriva Tribunalul constata inexistenta unei asemenea conditii speciale cu privire la o anumita calitate a subiectului activ pe care petenta nu ar fi avut-o la momentul stabilirii faptei imputate si care sa fi fost prevazuta de lege si ca atare se impune a concluziona ca petenta are calitatea de subiect activ al contraventiei imputate prin procesul verbal de contraventie.

Din examinarea CMR-ului depus în copie rezulta ca acesta nu avea consemnat numarul si data documentului, adresa si tara expeditorului, adresa destinatarului si locul prevazut pentru descarcarea marfii în tara, fiind consemnat doar România, si nici greutatea bruta a încarcaturii, iar la rubrica 22, unde este obligatorie înscrierea expeditorului, semnatura si stampila, în loc de expeditorul Pommies Limited indicat la rubrica 1, este consemnat Agri-Betroz Belgia, rezultând astfel ca exista doi expeditori si niciun destinatar al marfii.

Potrivit dispozitiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, republicata, efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute în Codul comercial sau în alte legi, fara îndeplinirea conditiilor stabilite prin lege, constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savârsit. Iar conform art. 6 lit. a), d) si e) din Decretul nr. 451/1972, privind aderarea României la Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR), alaturi de alte mentiuni, scrisoarea de trasura trebuie sa contina data întocmirii sale, locul prevazut pentru eliberarea marfii, precum si numele si adresa destinatarului.

Dupa cum corect a retinut si prima instanta petenta este o societate comerciala care desfasoara activitate de transport cu titlu profesional, care la data controlului cunostea atât denumirea si sediul destinatarului cât si locul prevazut pentru descarcarea marfii putându-se astfel prezuma cu suficient fundament ca aceasta  cunostea prevederile  legislatiei în domeniul transportului public de marfuri precum si consecintele nerespectarii acestora.

Este adevarat ca obligatia completarii scrisorii de trasura apartine expeditorului marfii, însa aceasta împrejurare nu înlatura raspunderea petentei-transportator, obligatiile acesteia fiind de a desfasura activitatea de transport (fapt de comert conform art. 3 pct. 13 Cod comercial) în conditii de legalitate, de a verifica concordanta dintre înscrisurile din documentele de transport si marfurile transportate, de a solicita expeditorului date certe si suficiente pentru a executa transportul si de a detine la bordul vehiculului toate documentele ce însotesc transportul, completate corespunzator iar în conditiile în care nu exista un destinatar real, cunoscut, în mod corect marfa a fost confiscate de la cel care o detinea si care urma sa o introduca în circuitul comercial. Documentele prezentate cu ocazia controlului relevând cu suficient fundament ca transportul în discutie era unul fictiv, catre un destinatar inexistent, petenta-transportator nefacând dovada existentei documentelor justificative pentru marfa transportata completate corespunzator.

În aceasta situatie corect a concluzionat prima instanta ca procesul verbal de contraventie este temeinic si legal iar sanctiunile aplicate în mod legal.

Apararea  petentei din recurs în sensul ca soferului nu i s-au predat documentele necesare fiind în imposibilitate de a obtine documentul de transport cu toate rubricile necesare completate nu poate fi retinuta de catre Tribunal în conditiile în care dupa cum s-a specificat mai sus petenta este societate comerciala care desfasoara activitate de transport cu titlu profesional putându-se astfel prezuma cu suficient fundament ca aceasta  cunostea prevederile  legislatiei în domeniul transportului public de marfuri precum si consecintele nerespectarii acestora iar în ipoteza în care nu detinea documentele complete si corect completate trebuia sa refuze transportul, în caz contrar expunându-se consecintelor încalcarii dispozitiilor legale ceea ce s-a si întâmplat.

În acelasi sens va fi respinsa si apararea ca petenta nu cunostea destinatarul la momentul la care i-a parvenit comanda de transport dar trebuia sa-l cunoasca la momentul la care transportul a plecat de la expeditor, or destinatarul nu se cunostea nici la momentul controlului, CMR-ul prezentat organelor de control fiind incomplet în sensul în care s-a aratat mai sus.

În recurs petenta a depus mai multe înscrisuri pentru a dovedi legalitatea tranzactiei efectuate, înscrisuri care nu prezinta relevanta raportat la fapta retinuta în procesul verbal de contraventie, petenta tinzând la dovedirea legalitatii  raporturilor comerciale dintre aceasta, expeditor si destinatarul identificat ulterior or organul de control a sanctionat petenta pentru faptul ca nu justifica legalitatea transportului la momentul controlului, raportul juridic legându-se între petenta si organul de control raportat la acest fapt cu privire la care înscrisurile nu au nici o relevanta.

Domenii speta

Spete similare