Drepturi băneşti

Sentinţă civilă 2510 din 14.12.2010


Prin sentinta civila nr. 2510 din 14.12.2010 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 5681/108/2010, a fost admisa actiunea formulata de reclamant si s-a anulat hotarârea privind aprobarea acordarii suplimentelor salariale pentru functionarii publici din aparatul de specialitate al primarului, emisa de pârât.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, în conformitate cu prevederile art. 115 din Legea nr. 215/2001, pentru îndeplinirea atributiilor ce le revin consiliul local adopta hotarâri, hotarârile acestuia se comunica în mod obligatoriu cu primarul unitatii administrativ-teritoriale si prefectul judetului, comunicarea actelor între autoritatile administratiei publice locale si cu prefectul judetului se efectueaza prin intermediul secretarului unitatii administrativ-teritoriale, iar hotarârile consiliului local sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în conditiile legii care îi reglementeaza activitatea.

Este de observat, în acest context, ca actiunea în contencios administrativ de fata are în vedere sesizarea privind nelegalitatea hotarârii adoptata de catre pârât, depusa la dosarul cauzei în anexa la cererea introductiva de instanta, potrivit careia s-a evidentiat ca din cuprinsul hotarârii în discutie si respectiv din raportul compartimentului de specialitate nu rezulta faptul ca veniturile proprii ale bugetului local din trimestrul I al anului 2010 sunt mai mari sau egale cu cheltuielile de personal, apreciindu-se ca în mod gresit s-au avut în vedere de catre pârât veniturile proprii realizate în anul 2009, deoarece Legea nr. 330/2009 a intrat în vigoare la 01.01.2010 si ca atare prevederile acesteia nu pot fi aplicate retroactiv, asertiune care însa nu poate fi acceptata de catre instanta în conditiile în care adoptarea hotarârii atacate s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 11 din Anexa nr. III din Legea cadru nr. 330/2009, care statueaza ca la propunerea presedintelui consiliului judetean sau, dupa caz, a primarului, pentru functiile publice locale pot fi stabilite suplimente salariale, egale cu:

a) pâna la diferenta dintre salariul de baza prevazut pentru functiile publice teritoriale si salariul de baza prevazut pentru functiile publice locale, în cazul functionarilor publici care îsi desfasoara activitatea în cadrul aparatului de specialitate al primarilor municipiilor, oraselor si comunelor, precum si institutiilor si serviciilor publice înfiintate si organizate prin hotarâri ale autoritatilor administratiei publice locale respective;

b) pâna la diferenta dintre salariul de baza prevazut pentru functiile publice de stat si salariul de baza prevazut pentru functiile publice locale, în cazul functionarilor publici care îsi desfasoara activitatea în cadrul aparatelor de specialitate ale consiliilor judetene, primarului general al municipiului Bucuresti si ale primarilor sectoarelor municipiului Bucuresti, ale primarilor municipiilor resedinta de judet, precum si în cadrul institutiilor si serviciilor publice înfiintate si organizate prin hotarâri ale autoritatilor administratiei publice locale respective.

(2) Suplimentele salariale prevazute la alin. (1) nu sunt considerate drepturi câstigate si se acorda în limita fondurilor disponibile în bugetul local.

(3) Acordarea suplimentelor salariale stabilite potrivit alin. (1) se aproba prin hotarâre a consiliului judetean ori, dupa caz, hotarâre a consiliului local.

(4) Suplimentele salariale stabilite potrivit alin. (1) pot fi acordate numai daca veniturile proprii ale bugetului local respectiv, exclusiv cotele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale, în trimestrul/anul anterior de calcul sunt mai mari sau egale cu cheltuielile de personal alocate pentru autoritatile executive si deliberative si pentru aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judetean.

Astfel fiind, si avându-se în vedere faptul ca aprobarea acordarii suplimentelor salariale s-a realizat pentru anul 2010, se impune cu necesitate concluzia, contrar punctului de vedere exprimat de catre reclamant prin actiunea sa, ca evaluarea posibilitatii acordarii suplimentelor salariale stabilite potrivit alin. 1 al articolului mai sus mentionat, functie de veniturile proprii ale bugetului local, trebuia realizata în raport cu anul anterior de calcul respectiv în raport cu anul 2009, pentru ca aceasta a fost intentia legiuitorului, rezida expres si lipsit de echivoc din norma juridica enuntata la alin. 4 al aceluiasi text legal amintit deja si este în deplin acord cu principiul fundamental al aplicarii imediate a legii noi, în conformitate cu care legea noua se aplica tuturor faptelor pendente si celor viitoare, caci tot ce se petrece sub legea noua trebuie sa i se supuna, nepunându-se problema retroactivitatii acestei legi, câta vreme în aplicarea principiului neretroactivitatii legii se considera în mod firesc, ca o lege nu se poate aplica asupra faptelor prin care se constituie sau se sting situatii juridice, nici asupra efectelor acestor situatii, care s-au consumat înaintea intrarii în vigoare a legii noi, ceea ce evident ca nu este cazul în speta de fata.

Cu toate acestea, în pofida considerentelor cu valoare de principiu mai sus enuntate privitor la modul în care trebuie interpretate si aplicate dispozitiile legale enuntate, este de reamintit de catre tribunal ca în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 5 Cod procedura civila judecatorii au îndatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale. Daca probele propuse nu sunt îndestulatoare pentru lamurirea în întregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze probele. De asemenea, judecatorul poate, din oficiu, sa puna în discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se împotrivesc.

Astfel fiind, în virtutea rolului activ, în sedinta publica din 7.12.2010 instanta a dispus pârâtului sa depuna la dosar documentatia la care a facut referire în întâmpinare însotita de opis cu evidentierea actelor doveditoare si relevanta acestora, respectiv sa faca dovezi referitoare la apararile în fond formulate cu privire la existenta unor venituri ale pârâtului mai mari decât cheltuielile de personal cu referire expresa la anul 2009, în contextul în care sustinerile sub acest aspect ale pârâtului se regasesc si în referatul privind propunerea de acordare a suplimentelor salariale pentru functionarii publici din aparatul de specialitate al Primarului, depus la dosarul cauzei, obligatie pe care însa pârâtul nu a îndeplinit-o, pentru motivele evidentiate de catre reprezentantul acestuia si consemnate în practicaua prezentei hotarâri, evident superflue, în conditiile în care necesitatea dovedirii împrejurarilor de fapt privind situatia veniturilor si cheltuielilor de personal rezida din chiar prevederile legale în temeiul carora a fost emisa hotarârea atacata în contencios administrativ si neprocedându-se astfel se impune cu necesitate singura concluzie judicioasa, aceea ca în contextul dat se releva elemente de nelegalitate cu referire la hotarârea adoptata de catre pârât, ce nu a fost fundamentata în mod corespunzator în conditiile legii.