Dreptul la apărare. Judecarea propunerii formulate de procuror privind prelungirea măsurii arestării preventive în lipsa apărătorului ales. Nulitate absolută a hotărârii

Prin încheierea penala nr. 325 din 10.02.2012 Judecatoria Baia Mare admis propunerea  formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Baia Mare, sub nr. 5219/P/2011 din 09.02.2012 si în consecinta :

În temeiul prevederilor art. 155 si urmatoarele  raportat la art. 148 lit. f Cod procedura penala, a prelungit pe o perioada de 15 zile, începând cu data de 14 februarie 2012 pâna la data de 28 februarie 2012 masura arestarii preventive dispusa fata de inculpatul B.S.A.

Prin aceeasi încheiere, în temeiul art. 155 si urmatoarele raportat la art. 148 lit. d si f Cod procedura penala, a prelungit pentru o perioada de 30 zile, începând cu data de 14 februarie 2012 pâna la data de 14 martie 2012, masura arestarii preventive dispusa si fata de inculpatul P.F

Pentru a dispune astfel instanta a retinut în fapt  ca inculpatul B.S.A.  în perioada octombrie 2011- 15 ianuarie 2012  împreuna cu înca o persoana, în baza unei rezolutii infractionale comune, a sustras contactori din cupru cu pastile argintate de la SC  Eaton Electroproductie SRL Farcasa, pe care le-a vândut inculpatului P.F. precum si altor persoane, valoarea prejudiciului estimat pâna la data propunerii  de arestare fiind de 523.000 lei.

În privinta ambilor inculpati s-a apreciat ca sunt întrunite dispozitiile art. 148 lit.f  Cod procedura penala, iar pentru inculpatul P.F.  s-a considerat ca sunt incidente si dispozitiile art. 148 lit. d Cod procedura penala.

Examinând propunerea  Ministerului Public în raport cu actele si lucrarile dosarului instanta a retinut ca temeiurile de fapt si de drept care au condus la luarea masurii preventive fata de cei doi inculpati subzista în continuare.

Luând în considerare stadiul anchetei penale, actele procesuale si procedurale ce urmeaza sa se efectueze pentru elucidarea întregii situatii de fapt, precum si pentru clarificarea participatiei si a altor persoane la savârsirea faptei, instanta a admis solicitarea Ministerului Public si sa fie mentinuta starea de detentie provizorie a inculpatilor pentru buna desfasurare în continuare a cercetarilor penale.

În raport de pozitia sincera adoptata de inculpatul B.S.A., de colaborarea sa în vederea derularii procedurii judiciare, instanta a apreciat ca în privinta acestui inculpat se impune ca masura arestarii preventive  sa fie prelungita pentru o perioada mai scurta de timp suficient pentru clarificarea participatiei sale  la comiterea faptei.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatii B.S.A. (solicitând în esenta admiterea acestuia, casarea încheierii si cercetarea sa în stare de libertate) si P.F.(solicitând casarea încheierii, constatându-se cazul de nulitate absoluta prevazut de art. 197 alin. 2 teza finala C.pr.pen, art. 6 pct. 3 lit. b si c din Conventia europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale privind exercitarea efectiva a dreptului la aparare si a se dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost casata, respectiv Judecatoria Baia Mare).

În motivarea memoriului depus la dosar inculpatul P.F. prin avocatul ales a criticat hotarârea primei instante apreciind ca dreptul sau la aparare a fost profund lezat întrucât instanta de fond a anumit un aparator din oficiu care sa-i acorde asistenta juridica, beneficiind practic de o aparare formala în conditiile în care aparatorul ales solicitase lasarea cauzei la a doua strigare.

Procedând la judecarea recursurilor, în baza motivelor invocate dar si din oficiu, tribunalul a retinut ca din actele dosarului de urmarire penala rezulta ca în cauza exista indicii  ca inculpatii ca ar fi comis infractiunile pentru care sunt cercetati, respectiv ca  în perioada octombrie 2011-15 ianuarie 2012 inculpatul B.S.A. împreuna cu înca o persoana a sustras contactori din cupru cu pastile argintate de la SC Eaton Electroproductie SRL Farcasa, pe care le-a vândut inculpatului P.F. precum si altor persoane, valoarea prejudiciului estimat pâna la data propunerii de arestare fiind de 523.000 lei.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar si din oficiu, s-a retinut ca dreptul la aparare al inculpatului P.F. a fost încalcat pentru urmatoarele considerente:

 Potrivit art. 171 alin.1 Cod procedura penala inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator în tot cursul urmaririi penale sau judecatii. Potrivit art. 171 alin.41 „când asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales nu  s-a prezentat nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmarire penala sau la termenul de judecata fixat si nici nu asigura substituirea, pleaca sau refuza sa efectueze apararea, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care sa îl înlocuiasca, acordându-i timpul necesar pentru pregatirea apararii. În cursul judecatii, dupa începerea dezbaterilor, când asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales lipseste, nejustificat, la termenul de judecata si nu asigura substituirea, instanta ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care sa-l înlocuiasca, acordând un termen de minim 3 zile, pentru pregatirea apararii”.

Desi  dreptul la aparare nu este un drept absolut care sa nu cunoasca anumite limitari, asa cum se arata si în jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului  tribunalul a constatat ca în cauza dedusa judecatii dreptul la aparare al inculpatului P.F. a fost lezat prin desemnarea unui avocat din oficiu în conditiile în care inculpatul avea aparator ales, situatie în care apararea inculpatului a fost formala, asa cum rezulta si din continutul încheierii atacate.

Tribunalul a mai retinut ca fiind nejustificata respingerea cererii de lasare a cauzei la a doua strigare si asigurarea astfel a prezentei avocatului ales al inculpatului, în conditiile în care ora la care se solicita a fi dezbatuta cauza era în programul normal al activitatii instantei. Faptul ca apararea inculpatului P.F. la termenul de judecata când s-a solutionat cererea de prelungire a arestarii preventive a fost o aparare formala, rezulta implicit din concluziile aparatorului desemnat din oficiu, care reitereaza doar concluziile aparatorului ales cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva, adica un interval de o luna de zile în urma, neavând în vedere situatia reala a lucrarilor de urmarire penala la momentul sesizarii instantei cu cererea de prelungire a arestarii preventive a celor doi inculpati si când în mod obiectiv stadiul cercetarilor putea fi diferit.

Mai mult, aparatorul desemnat din oficiu solicita chiar amânarea deliberarii pentru ca aparatorul ales al inculpatului sa depuna concluzii scrise. Or, în atare situatie, apare cu puterea evidentei ca apararea realizata de aparatorul desemnat din oficiu a fost inadecvata si lipsita de eficienta, cu consecinta încalcarii grave a drepturilor procesuale a inculpatului P.F.

În raport de circumstantele concrete ale cauzei, tribunalul a constatat ca  cercetarile pentru stabilirea completa a faptelor si a persoanelor vinovate pot continua si cu ambii inculpatii în stare de libertate cu atat mai mult cu cat acestia, în declaratiile date au recunoscut implicarea lor si au facut relatari si cu privire la participarea celorlalte persoane, astfel ca lasarea lor în libertat,. nu va impieta asupra bunei desfasurari a procesului penal,

Pentru aceste motive recursurile inculpatilor au fost admise, respingându-se propunerea de prelungire a arestarii preventive fata de acestia.

Domenii speta

Spete similare