Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 484 din 22.01.2010


Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul N O G în contradictoriu cu CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE BACĂU, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.07.2009, s-a solicitat instanţei anularea formelor de executare privind suma de 2172 lei, reprezentând contribuţii la asigurări sociale.

În motivarea contestaţiei la executare s-a arătat faptul că a plătit suma de 532.000 lei vechi prin chitanţa nr 0780934/20.03.2001 reprezentând asigurări de sănătate pentru perioada ianuarie-iunie 2001, având la bază declaraţia-contract nr 919/20.03.2001, plătit asigurările din 2001 până în 2004. Contestatorul a precizat faptul că la paragraful 3 din declaraţie se prevede faptul că în cazul în care nu se vor achita sumele de bani la termen se va pierde calitatea de asigurat. S-a mai precizat faptul că nu realizează venituri.

În susţinerea contestaţiei a depus înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, arătând faptul că debitul în sumă de 2172 lei reprezintă contribuţii la fondul de asigurări sociale şi majorări de întârziere. Intimata a arătat faptul că reclamantul contestator a încheiat la data de 20.03.2001 contractul de asigurare nr 919, achitând contribuţiile până în anul 2004, legislaţia aplicabilă în materia contribuţiei de asigurări sociale neprevăzând scutiri de la plata debitelor pentru lipsa veniturilor.

Intimata a depus actele de executare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Bacău a emis somaţia nr 12997/3.07.2009 debitorului N G O pentru recuperarea obligaţiilor fiscale în cuantum de 2172 lei, reprezentând contribuţii pentru asigurări sociale de sănătate şi majorări de întârziere, sume individualizate prin titlul executoriu nr 186/3.07.2009. Contribuţiile la fondul asigurărilor sociale pentru sănătate au fost calculate de către intimată prin raportare la contractul încheiat între părţi la data de 20.03.2001

Prin contractul nr 919/20.03.2001 încheiat între N O şi Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Bacău (depus la fila 3) contestatorul, în calitate de asigurat, şi-a asumat obligaţia de plată a contribuţiilor la fondul asigurărilor sociale de sănătate, obligaţii pe care le-a îndeplinit până în iulie 2004, aspect confirmat de ambele părţi.

Susţinerile contestatorului în sensul că prin lipsa veniturilor impozabile nu are obligaţia de a plăti contribuţiile la sistemul de asigurări de sănătate nu sunt întemeiate, având în vedere raporturile juridice stabilite, prin acordul părţilor, între el şi Casa de Asigurări de Sănătate, contribuţiile fiind stabilite potrivit dispoziţiilor articolului 259 alineat 9 din Legea 95/2006. Instanţa înlătură şi apărările referitoare la incidenţa paragrafului 3 din contractul nr 919 referitoare la pierderea calităţii de asigurat prin neîndeplinirea obligaţiilor de plată, având în vedere faptul că desfiinţarea contractului pentru neexecutarea culpabilă a îndatoririlor asumate poate fi invocată doar de creditor, în cauză asiguratul, având calitatea de debitor, neputând invoca propria culpă. Singurul în drept a aprecia dacă este cazul să aplice rezilierea contractului este creditorul care şi-a executat obligaţiile, debitorul neavând dreptul de a pretinde rezilierea actului. Contractul de asigurare de sănătate este un contract sinalagmatic, desfiinţarea actului urmând regulile de drept comun. În cazul de faţă instanţa apreciază faptul că acest contract îşi produce efecte juridice, părţile nedispunând de comun acord încetarea acestuia, denunţarea unilaterală a debitorului nefiind valabilă.

În drept , potrivit dispoziţiilor articolului 259 din Legea 95/2006:

„(4) Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligaţia să îşi asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6,5% .

(7) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:

a) să achite contribuţia legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii, calculându-se majorări de întârziere;

 (8) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (7) termenele de prescripţie privind obligaţiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calităţii de asigurat, după caz.

(9) Persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute la alin. (7) şi art. 257 şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei, plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 6,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.”

Potrivit dispoziţiilor articolului 32 din Ordinul nr 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate

„ (4) Persoanele fizice asigurate pe bază de contract de asigurare de sănătate, altele decât cele pentru care colectarea contribuţiei se realizează de ANAF, declară obligaţiile către fond, potrivit declaraţiilor-model prevăzute în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice. Declaraţiile privind obligaţiile la fond se depun la casele de asigurări de sănătate cu care persoana fizică asigurată a încheiat contractul de asigurare. ”, iar potrivit dispoziţiilor articolului 34:

„(1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege şi art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligaţiile de plată faţă de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanţă îl constituie, după caz, declaraţia prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum şi hotărârile judecătoreşti privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS şi pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

(2) Titlul de creanţă prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.”

Având în vedere aceste aspecte instanţa apreciază faptul că actele de executare au fost întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, contestatorul şi-a a sumat calitatea de asigurat prin încheierea contractului nr 919/20.03.2001, având obligaţia legală de a plăti contribuţiile aferente. Faptul că a apelat la servicii medicale private nu înlătură calitatea de asigurat, fiind o opţiune a acestuia cu privire la modul în care îşi exercită drepturile.

În ceea ce priveşte majorările de întârziere având în vedere faptul că obligaţiile datorate în condiţiile Legii 95/2006 constituie pentru creditor creanţe bugetare, fiind venituri la fondul de asigurări sociale de sănătate, penalităţile pentru neexecutarea îndatoririi de plată a contribuţiei fiind reglementate de dispoziţiile codului de procedură fiscală, art 119,120.

Pentru aceste motive, în baza art 172 Cod pr fiscală instanţa urmează a respinge contestaţia la executare.

Având în vedere faptul că în cauză s-a dispus numirea unui apărător din oficiu, onorariul acestuia, stabilit potrivit Protocolului privind onorariile în ajutorul public (art 2, punct 2 litera e) urmează a fi avansat din fondurile Mj.

1