Fond Funciar

Sentinţă civilă 2037 din 24.06.2009


Dosar nr. 4789/223/2008

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI

Sentinţa civilă nr. 2037

Şedinţa publică din 24 iunie 2009

Completul constituit din:

PREŞEDINTE : D-M C- judecător

GREFIER: D P

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii ŞL şi PT în contradictoriu cu pârâţii COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, pârât SI -PREŞEDINTE COMISIE, pârât CA, având ca obiect fond funciar, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta AE.

Procedura legal îndeplinită.

Despre mersul dezbaterilor şi susţinerile orale ale părţilor s-a făcut vorbire în încheierea de amânare a pronunţării din data de 17 iunie 2009 care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 4789/223/2008 reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâţii COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR , PREŞEDINTE COMISIE şi C.A. ca prin sentinţa ce se va pronunţa:

- să se constate nulitatea absolută parţială a procesului verbal de punere în posesie eliberat pe numele CI, în calitate de moştenitoare a soţului ei CV, pentru terenurile situate în intravilanul comunei Suteşti, jud. Vâlcea, punctul „Cutieri – acasă Suteşti, respectiv suprafaţa de 951 mp categoria de folosinţă curţi-construcţii şi 318 mp categoria de folosinţă teren arabil;

- să fie obligaţi pârâţii COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, PREŞEDINTE COMISIE să le elibereze lor, reclamanţilor proces verbal de punere în posesie cu privire la aceste terenuri în calitate de moştenitori ai autoarei lor OG;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată;

Motivându-şi cererea în fapt reclamanţii susţin că pentru terenurile în litigiu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate autoarea lor OG, care la rândul ei le-a moştenit de la autorul ei PC, care a figurat la rolul agricol la poziţia 188 în perioada 1948 - 1950 cu terenuri situate în intravilanul şi extravilanul comunei Suteşti, jud. Vâlcea.

Că, în favoarea autoarei OG a fost emisă HCJ 67/1991 care se referă inclusiv la terenurile în litigiu şi în aceste condiţii se impune a se constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie şi emiterea unui nou proces verbal de punere în posesie în favoarea, lor, a reclamanţilor.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1073-1077 c.civ.

În dovedirea susţinerilor lor reclamanţii au depus la dosar copii xerox ale cărţilor lor de identitate, adeverinţa 2162/03.04.2008, copie xerox a cererii 2139/22.03.1991 adresată Comisiei Locale de fond funciar, copie xerox a procesului verbal emis în favoarea pârâtei CA, schiţă care poartă ştampila Consiliului local al comunei şi nu ştampila Comisiei locale de fond funciar, proces verbal de constatare înregistrat la Primăria comunei cu nr. 7143/28.10.2008, certificat de deces privind pe autoarea  OG(filele 4-12).

De asemenea, reclamanta prin mandatarul ei avocat a solicitat efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie, pentru a se verifica situaţia juridică şi de fapt a celor două parcele de teren în litigiu precum şi interogatoriul pârâţilor, răspunsul data de pârâta Comisia locală de fond funciar prin preşedintele său fiind stat la filele 77-78 de la dosar.

Deşi nu i s-a solicitat de către judecătorul cauzei, reclamanta prin mandatarul avocat a depus la dosar mai multe declaraţii extrajudiciare date de mai multe persoane prin care acestea relatează în cuprinsul acestor înscrisuri că numita OG, autoarea reclamanţilor a avut o casă cu două camere din paiantă şi teren cu pomi fructiferi, în comuna …”(filele 58-70 de la dosar).

Legal citată, pârâta CA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanţi ca nefondată, motivând că autoarea  CI a figurat în evidenţe cu o casă de locuit din prefabricate şi nu din paiantă şi că aceasta le-a transmis în proprietate (ei şi soţului ei CD), prin contract de întreţinere, casa de locuit şi terenul aferent acesteia cu suprafaţa de 1000 mp printr-un contract încheiat la 13 august 1990, iar apoi soţul ei a şi fost instituit legatar universal printr-un testament autentificat la data de 22 aprilie 1998.

În dovedirea susţinerilor sale pârâta a depus în copie xerox certificat de căsătorie, certificat de deces, adeverinţa nr. 370/21.01.2009, contract de întreţinere autentificat sub nr. 134813 august 1990, testament autentificat la data de 22 aprilie 1998 (filele 26-33).

De asemenea a depus întâmpinare şi pârâta Comisia locală de fond funciar (fila 42 de la dosar) prin care a solicitat respingerea cererii reclamanţilor motivând că autorul CVşi soţia acestuia figurează în registrul agricol cu suprafaţa de 0,38 ha.

Că, din verificările efectuate nu s-a constatat că OG s-a înscris în CAP cu terenurile în litigiu şi că este inexplicabil motivul pentru care reclamanţii au rămas în pasivitate din 1991 şi până în 2008, când au promovat prezenta cerere de chemare în judecată.

În dovedirea susţinerilor sale pârâta Comisia locală de fond funciar a depus în copie xerox cererea de înscriere în CAP a autorului CV şi copia filei din registrul agricol ce se referă la acesta (filele 43-44).

Prin încheierea din data de 11 februarie 2009 a fost desemnat prin tragere la sorţi ca expert d-na ing...

În speţă a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor intervenienta  AE(filele 108-109 de la dosar).

În cuprinsul cererii intervenienta a arătat că este fiica lui OP şi că acesta din urmă a fost frate cu OG autoarea reclamantului dar şi cu CV şi că terenul în litigiu ar proveni de fapt de la părinţii celor trei fraţi.

În dovedirea susţinerilor sale intervenienta a depus copia xerox a cărţii sale de identitate.

Aceeaşi intervenientă a dat şi o „declaraţie”extrajudiciară, (deşi instanţa nu a solicitat aşa ceva) stată la fila 59, prin care a susţinut că autoarea celor doi reclamanţi în cauză ar fi avut o casă din paiantă cu două camere şi teren cu pomi fructiferi, în comuna Suteşti, punctul „Cutieri”.

Raportul de expertiză a fost depus la filele 92-97 de la dosar iar mandatarul avocat al reclamanţilor a formulat obiecţiuni care au fost înaintate expertului, răspunsul fiind stat la filele 123-126 de la dosar.

La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2009 mandatarul avocat al pârâtei CA a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active dar şi de interes a reclamanţilor în speţă motivat de împrejurarea că reclamanţii în raport de titlul de proprietate 375/46516 din 30.09.1998 nu sunt titulari ai dreptului de proprietate cu privire la cele două parcele de teren pentru care a fost emis proces verbal de punere în posesie pentru pârâta CA şi că în aceste condiţii nu-şi pot justifica nici interesul avut în promovarea acţiunii de faţă.

Reclamanţii, prin mandatarul lor avocat au solicitat respingerea celor două excepţii invocate ca neîntemeiate.

Ambele părţi, prin mandatarii lor avocaţi, au depus note scrise referitoare la cele două excepţii, conform obligaţiei stabilite de judecătorul cauzei în temeiul art. 146 c.pr. civ.

Excepţiile au fost unite cu fondul cauzei.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

ÎN FAPT

I. Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor ŞL şi PT

PC figurează potrivit concluziilor expertizei cu 0,15 ha vie, 0,02 ha cu teren curţi şi 0,23 ha teren arabil. Aceasta înseamnă că cele două parcele în litigiu nu s-a dovedit cu registrul agricol că au aparţinut autorului PC, la rândul său autorul lui OG, după cum susţin reclamanţii.

Pe de altă parte, autoarea OG a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Comisia locală de fond funciar sub nr. 2139/1991 pentru trei parcele de teren situate în punctul „Cutieri”, toate cu destinaţia de vie şi niciuna dintre acestea cu destinaţia de curţi-construcţii, aşa cum ar fi fost normal dacă susţinerile reclamanţilor ar fi fost adevărate.

Însă chiar şi aşa să fi fost, OG nu putea să ceară ce nu avusese autorul ei PC, iar dacă totuşi a cerut, înţelegând să dovedească cu martori existenţa acestor terenuri ce nu au figurat în registrul agricol, conform cu dispoziţiile art. 11 alin. 1 din Legea 18/1991, aceştia trebuiau să fie vecinii de pe toate laturile cu cele două parcele în litigiu, declaraţiile trebuiau depuse la Comisia locală de fond funciar în termenul prevăzut de lege în acord cu dispoziţiile art. 6 alin. 1 3 din Legea 1/2000, potrivit cărora: „în situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.”

În schimb, aceste declaraţii nu respectă dispoziţiile legale precizate şi în plus sunt extrajudiciare cauzei, deci fără valoare în soluţionarea acesteia.

Aşadar, pe de o parte, reclamanţii nu au produs probe certe prin care să demonstreze că cele două parcele în litigiu se regăsesc în cele trei solicitate prin cererea despre care am făcut vorbire în cele de mai sus, iar pe de altă parte, nici nu au demonstrat în mod cert că validarea ce a avut loc prin HCJ 67/1991 se referă explicit şi la cele două parcele în litigiu, neexistând nici măcar o schiţă emisă de Comisia locală de fond funciar în care să se configureze cele două parcele ca fiind propuse spre validare.

De asemenea, nu există nici proces verbal de punere în posesie a reclamanţilor cu privire la cele două parcele în litigiu.

Autoarea reclamanţilor a fost validată, însă ca moştenitoare a lui ON, prin HCJ 67/1991, de altfel singura hotărâre de validare care se referă la OG şi nici decum ca moştenitoare a lui PC, aşa cum susţin reclamanţii din prezenta cauză.

Mai mult, în considerarea acestei hotărâri de validare a şi fost emis titlul de proprietate nr. 374/46516 din 30.09.1998, care include parcela 23 curţi-construcţii cu suprafaţa de 508 mp.

Nici HCJ 67/1991 şi nici titlul de proprietate nr. 374/46516 din 30.09.1998 nu au fost contestate în timpul vieţii sale de către OG, deşi aceasta s-ar fi putut întâmpla, dat fiind că decesul ei a survenit la 23 decembrie 1995, ceea ce înseamnă că cele consemnate în aceste înscrisuri corespund adevărului.

În raport de situaţia de fapt expusă în cele de mai sus convingerea instanţei este că reclamanţii nu pot pretinde că au „vreun drept” în patrimoniul moştenit de la autoarea lor OG cu privire la cele două parcele în litigiu, în sensul precizat de art. 109 c.pr.civ, potrivit căruia „oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere în faţa instanţei competente.” 

Pentru considerentele expuse instanţa fondului va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active în promovarea prezentei acţiuni.

II. Asupra excepţiei lipsei interesului reclamanţilor ŞL şi PT

Pentru că nu-şi pot justifica dreptul asupra parcelelor în cauză, din această împrejurare decurge în mod evident că nici interesul în promovarea acţiunii nu poate fi dovedit de către reclamanţi ca fiind legitim, născut şi actual.

Astfel reclamanţii nu ar avea nici un folos practic ca urmare a declarării nulităţii procesului verbal emis în favoarea pârâtei CA, pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea lor cât timp nu există o hotărâre de validare care să vizeze cele două parcele în litigiu.

III. Asupra fondului cauzei

CI a transmis în proprietate soţilor CD şi A, prin contract de întreţinere, casa de locuit şi terenul aferent acesteia cu suprafaţa de 1000 mp, potrivit convenţiei din 13 august 1990, iar apoi soţul pârâtei în speţă a fost instituit şi legatar universal printr-un testament autentificat la data de 22 aprilie 1998.

De altfel, potrivit adeverinţei 370/21.01.2009 aceasta a figurat cu o singură casă de locuit din prefabricate şi nu din paiantă. Această casă nu a aparţinut deci Autoarei OG, aşa cum susţin reclamanţii şi nu dovedesc cu probe legale.

Aşadar, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren ce face obiectul contractului de întreţinere autentificat sub nr. 1348/13.08.1990, nici nu este nevoie măcar de vreun proces verbal de punere în posesie, titlul constituindu-l chiar contractul autentic precizat anterior.

Emiterea unui proces verbal de punere în posesie nu determină sub acest aspect ineficienţa titlului menţionat, care rămâne perfect valabil şi nu este nevoie de a fi acoperit cu acte premergătoare titlului de proprietate ori cu titlu de proprietate.

Diferenţa de 269 mp peste suprafaţa de 1000 mp nu s-a dovedit că a fost validată autoarei reclamanţilor, astfel încât, chiar fără a justifica deţinerea anterioară de către autoarea CI, cea care l-a instituit legatar universal pe CD, soţul pârâtei CA, nu s-a putea proceda la desfiinţarea procesului verbal.

De altfel, limitele gospodăriei pârâtei CA nu au fost niciodată modificate după încheierea convenţiei autentice la notarul public, încât diferenţa de 269 mp este ceea ce deja se afla în curtea locuinţei lui CI, însă nu a fost corect evidenţiat în scriptele ce au stat la baza încheierii convenţiei, respectiv certificatul de moştenitor nr. 485/1990 (paragraful al treilea din contract).

În raport de aceste considerente va fi respinsă acţiunea reclamanţilor sub ambele capete de cerere, respectiv atât în ce priveşte constarea nulităţii absolute parţiale a procesului verbal de punere în posesie eliberat pe numele CI, în calitate de moştenitoare a soţului ei CV, pentru terenurile situate în punctul „Cutieri – acasă Suteşti, respectiv suprafaţa de 951 mp categoria de folosinţă curţi-construcţii şi 318 mp categoria de folosinţă teren arabil, cât şi în ce priveşte obligarea pârâţilor COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, SI -PREŞEDINTE COMISIE să elibereze reclamanţilor proces verbal de punere în posesie cu privire la aceste terenuri în calitate de moştenitori ai autoarei OG.

IV. Asupra cererii de intervenţie accesorie formulată de intervenienta AE

În principiu nici intervenienta nu justifică interesul necesar în promovarea cererii de intervenţie în folosul reclamanţilor şi nici pe fond nu aduce argumente credibile şi convingătoare în favoarea acestora în raport de cele două parcele aflate în litigiu în cauză.

Mai mult, chiar intervenienta în speţă a susţinut că cele două parcele în litigiu au aparţinut bunicilor săi, respectiv părinţii autoarei reclamanţilor OG şi ai tatălui ei ON, care au fost deci fraţi, - a se observa susţinerile notate cu „1” şi „2” de judecătorul cauzei de la fila 108 verso -  ori reclamanţii au susţinut că acestea provin de la PC, autor al lui OG( a se observa paragrafele 1-3 din „motivele acţiunii”- fila 2 de la dosar).

În raport de cele mai sus arătate judecătorul cauzei are convingerea că susţinerile reclamanţilor sunt nefondate, aceştia „determinând” cumva intervenţia în proces a intervenientei AE, fără ca în prealabil să se pună de acord asupra susţinerilor lor în procesul de faţă, numai aşa explicându-se diferenţa de opinie a celor două părţi aflate cumva de „aceeaşi parte” în speţa de faţă.

Aşa fiind va fi respinsă atât în principiu cât şi pe fond cererea de intervenţie accesorie.

ÎN DREPT

Art. 109 c.pr.civ,: „oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere în faţa instanţei competente.” 

Art. 6 alin. 1 3 din Legea 1/2000 : „în situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.”

Art. 11 alin. 1  din Legea 18/1991: „Suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.”

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi interesului reclamanţilor în promovarea acţiunii civile de faţă.

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanţii ŞL şi PT în contradictoriu cu pârâta CA şi cu pârâţii COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, şi  SI -PREŞEDINTE COMISIE, în ce priveşte constarea nulităţii absolute parţiale a procesului verbal de punere în posesie eliberat pe numele CI, cât şi în ce priveşte obligarea pârâţilor COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR,  SI -PREŞEDINTE COMISIE să elibereze reclamanţilor proces verbal de punere în posesie cu privire la aceste terenuri .

Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta AE domiciliată în comuna...

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare cu părţile în cauză.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2009.

PREŞEDINTE GREFIER

1