Divort cu copii

Dosar nr.4686/223/2008  divorţ cu copii

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI – JUDEŢUL VÂLCEA

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

Sentinţa civilă nr. 857

Şedinţa publică din 24 martie 2010

Instanţa constituită din :

Preşedinte : L.S.

Grefier : M.T.

Pe rol este soluţionarea cererii de desfacere prin divorţ a căsătoriei, formulată de reclamanta F.A., în contradictoriu cu pârâtul F.V. şi a cererii reconvenţionale formulată de pârât la fila 33 dosar.

Cererea este timbrată cu 9 lei taxă timbru conform chitanţei nr.1897143 din 03.12.2008 ( fila 2 dosar), cu 31 lei taxă timbru conform chitanţei nr.1907552 din 04.03.2009 (fila 21 dosar), cererea de repunere pe rol este timbrată cu 20 lei taxă timbru conform chitanţei nr.314-26-0012 din 26.01.2010 şi cu 1,50 lei timbru judiciar (fila 24 dosar), iar cererea reconvenţională este timbrată cu 9 lei taxă timbru conform chitanţei nr.314-83-0033 din 24.03.2010 (fila 47 dosar).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamanta asistată de avocat I.G. în baza împuternicirii avocaţiale nr.28 din 24.02.2010 emisă de Baroul Vâlcea,  pârâtul şi martorii Z.I. şi T.V.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, grefierul de şedinţă învederând că cererea de repunere pe rol este netimbrată cu 1,50 lei timbre judiciare şi cererea reconvenţională este netimbrată cu 39 lei taxă timbru şi 3 lei timbre judiciare, după care :

Preşedintele completului de judecată stăruie în împăcarea soţilor.

Reclamanta declară că stăruie în cererea pentru desfacerea căsătoriei prin divorţ, pentru motivele invocate în cuprinsul cererii.

Pârâtul declară că este de acord cu desfacerea căsătoriei prin divorţ, însă nu este de acord ca minorul să fie încredinţat reclamantei spre creştere şi educare. Solicită încredinţarea minorului M.C. spre creştere şi educare.

S-au audiat martorii, sub prestare de jurământ, conform dispoziţiilor art.193 alin.1 şi 2 Cod proc.civ., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Avocat I.G. pentru reclamantă depune la dosar înscrisuri : adeverinţa de venit pe anii 2007-2008-2009-2010 eliberată de Ministerul Finanţelor Publice – Administraţia Finanţelor Publice D., timbru judiciar în sumă de 1,50 lei şi copii după Certificatul de înregistrare emis de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi autorizaţie emisă de Primăria comunei S. 

Instanţa comunică pârâtului copii după înscrisurile depuse la dosar de reclamantă prin apărător.

Avocat I.G. solicită ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie şi anume acela de „F.”

Pârâtul nu este de acord ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie.

Avocat I.G. pentru reclamantă declară că nu mai are alte cereri de formulat şi probe de solicitat în cauză.

Pârâtul depune la dosar chitanţa nr.314-83-0033 din 24.03.2010 reprezentând taxă timbru în sumă de 9 lei şi declară că nu mai are alte cereri de formulat şi probe de solicitat în cauză.

Instanţa constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe de solicitat în cauză, declară dezbaterile închise şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat I.G. pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea cererii de desfacere prin divorţ a căsătoriei încheiată la data de 26 august 1995, înregistrată sub nr. 26, din aceeaşi dată, în Registrul de Stare Civilă al Consiliului Local al comunei I, judeţul Vâlcea, prin divorţ, din vina exclusivă a soţului pârât, încredinţarea minorului M.C. spre creştere şi educare reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în funcţie de venitul minim pe economia naţională.

Precizează că există motive întemeiate ca să se dispună desfacerea căsătoriei din vina soţului pârât, întrucât acesta este violent, lovind-o pe reclamantă,  i-a rupt mâna acesteia, dând dovadă că nu are un comportament corespunzător nici pentru a menţine relaţiile de familie şi nici pentru a-i fi încredinţat minorul spre creştere şi educare. Tot din cauza acestui comportament, minorul a evitat în ultima perioadă să mai locuiască la tată.

Pârâtul F.V., având cuvântul, declară că este de acord cu desfacerea căsătoriei prin divorţ, însă nu este de acord ca minorul să fie încredinţat reclamantei spre creştere şi educare. Nu este de acord ca reclamanta să păstreze numele de familie dobândit prin căsătorie. Solicită încredinţarea minorului M.C. spre creştere şi educare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2008 sub nr.4686/223/2008 reclamanta a chemat în judecată pe soţul său, pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr.26 din 26 august 1995 din vina exclusivă a pârâtului; - să-i fie încredinţat reclamantei spre creştere şi educare minorul rezultat din căsătorie; - reclamanta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei şi anume pe acela de”M.”;- să fie obligat pârâtul să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare a minorului.

În motivarea în fapt a cererii reclamanta precizează că la data de 26 august 1995 s-a căsătorit cu pârâtul iar din relaţia lor de căsătorie a rezultat copilul minor.

Relaţiile de căsătorie bazate la început pe afecţiune s-au deteriorat în timp din vina exclusivă a pârâtului care în nenumărate rânduri provoca scandaluri, o bătea şi o ameninţa că o omoară, comportament incompatibil cu continuarea căsătoriei.

Începând din luna iulie 2008 pârâtul a început să întreţină relaţii extraconjugale cu o altă femeie, nu contribuia la cheltuielile de creştere şi educare iar banii pe care soţii îi câştigau erau cheltuiţi de acesta la diferite jocuri de noroc.

Apreciază reclamanta în aceste condiţii, că relaţiile de căsătorie sunt grav şi iremediabil vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru ea.

Întrucât copilul minor este ataşat de reclamantă, este bine crescut şi educat solicită să-i fie încredinţat spre creştere şi educare, cu obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare, cuantumul pensiei de întreţinere urmând a fi stabilit în raport de venitul minim pe economie.

În drept reclamanta invocă dispoziţiile art.37, art.38, art.40 alin.3, art.42, art.86 şi art.94 alin.3 Codul familiei.

Spre dovadă reclamanta a ataşat înscrisuri.

Prin cererea de la fila 33 dosar pârâtul solicită încredinţarea minorului spre creştere şi educare solicitând efectuarea unei anchete-sociale la domiciliul său din comuna I., judeţul Vâlcea.

Prin încheierea din 25 martie 2009 dosarul s-a suspendat pentru lipsa părţilor.

Prin cererea de la fila 23 dosar reclamanta solicită repunerea pe rol a cauzei care primeşte un prim termen de continuare a judecăţii la 24 februarie 2010.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri, s-au audiat martorii M.V.( fila 16 dosar), M.A.( fila 17 dosar), Z.I.( fila 42 dosar), T.V.( fila 43 dosar), s-au întocmit anchete sociale la domiciliile celor doi soţi ( filele 39 – 41 dosar), a fost ascultat minorul în camera de consiliu( fila 9 dosar).

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de 26 august 1995, căsătoria lor fiind înregistrată sub nr. 26, din aceeaşi dată, în Registrul de Stare Civilă al Primăriei comunei I., conform certificatului de căsătorie aflat la fila 3 în dosar. Din căsătoria părţilor s-a născut la 19 iulie 1996 minorul F. M-C..

Potrivit martorilor audiaţi în cauză, încă din primii cinci ani ai căsătoriei, între părţi au apărut motive de natură să conducă la desfacerea căsătoriei: reclamanta a fost lovită de pârât ocazie cu care a fost nevoită ca împreună cu copilul în vârstă de doi ani să se stabilească în domiciliul părinţilor ei; - pârâtul consumă alcool şi în stare de ebrietate poartă cuţit asupra lui, tatăl reclamantei personal asistând la o scenă în care acesta în stare de ebrietate fiind a scos pe mâneca hainei un cuţit proferând ameninţări la adresa celor din jur; - agresarea fizică a reclamantei de către soţ s-a repetat de-a lungul timpului iar din anul 2004 pârâtul practică jocuri de noroc ocazie cu care cheltuieşte sume mari de bani, relatând familiei reclamantei că este o reală plăcere pentru el această ocupaţie; - având nevoie de bani pentru a-şi satisface plăcerea de a practica jocuri de noroc - poker, barbut – pârâtul o agresa pe reclamantă pentru a-i da sume de bani şi chiar a vândut bunuri din gospodărie pentru a procura bani la jocurile de noroc.

Mama reclamantei confirmă că pârâtul personal i-a relatat că nu se mai potriveşte cu fiica ei în caracter, proferând la adresa acesteia cuvinte jignitoare.

Pe acest fond, în toamna anului 2009 a intervenit despărţirea în fapt a soţilor, reclamanta fiind cea care a părăsit domiciliul conjugal şi s-a stabilit împreună cu minorul în domiciliul părinţilor săi din comuna S.

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile art.38 alin.1 din Codul familiei, iar în baza acestui text de lege coroborat şi cu art.37 alin.2 din acelaşi act normativ, se va admite capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei prin divorţ, urmând a se reţine culpa ambilor soţi în deteriorarea relaţiilor de familie.

În ceea ce priveşte numele de familie pe care soţii îl vor purta, se vor aplica dispoziţiile art.40 alin. 3 din codul familiei, în sensul că părţile vor reveni la numele de familie purtat anterior încheierii căsătoriei reclamanta la acela de”M”.

Potrivit art.100 din codul familiei, copilul minor locuieşte la părinţii săi, iar atunci când părinţii nu locuiesc împreună aceştia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. Atunci când nu există înţelegere între părinţi, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, cât şi pe copil, va decide ţinând seama de interesele copilului.

În acelaşi sens se pronunţă şi Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care consacră obligaţia autorităţilor publice, organismelor private autorizate, precum şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice responsabile de protecţia copilului, de a respecta, promova şi garanta drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte.

Orice act juridic emis, sau după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează  cu prioritate principiului interesului superior al copilului .

Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului .

În cauza de faţă minorul rezultat din relaţia de căsătorie a soţilor F. a crescut alături de părinţi şi bunicii paterni, în condiţiile în care domiciliul comun al soţilor se afla la locuinţa acestora, iar în perioada în care soţii au trăit separat a urmat-o pe mamă în gospodăria părinţilor săi.

În aceste împrejurări este firesc ca minorul să manifeste afecţiune faţă de familia extinsă, dar având în vedere opţiunea sa de a fi încredinţat mamei spre creştere şi educare, urmează a se lua act de voinţa sa.

Pe de altă parte, la luarea acestei decizii se are în vedere situaţia materială şi statutul moral al mamei în comunitate, aşa cum este relatată în ancheta-socială întocmită la domiciliul acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus interesul superior al minorului impune ca acesta, să rămână în îngrijirea mamei spre creştere şi educare.

De asemenea minorul are posibilitatea legală de a păstra legătura cu tatăl său prin stabilirea pe cale judecătorească a unui program de vizitare, în condiţiile art.42 din Legea nr. 272/2004.

Potrivit art.107 din codul familiei, copilul minor este întreţinut de părinţii săi, care au obligaţia să asigure condiţiile necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datorată de părinţi minorului, felul şi modalităţile executării precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi, se vor stabili de instanţa judecătorească cu ascultarea autorităţii tutelare.

Ambii părinţi au obligaţia de întreţinere faţă de copiii lor, cât timp aceştia sunt în nevoie, potrivit art.86 codul familiei copiii fiind prezumaţi a se afla în nevoie până la vârsta majoratului.

Pentru considerentele expuse mai sus instanţa apreciază că minorul M.C. se află în starea de nevoie prevăzută drept criteriu în stabilirea obligaţiei de întreţinere.

În privinţa celui de al doilea criteriu stabilit de art.94 din codul familiei, instanţa reţine că mijloacele celui care dă întreţinerea se rezumă la venitul minim pe economia naţională de 600 lei, sumă la care aplicându-se proporţia de 1/4 rezultă maximul pe care pârâtul îl poate suporta lunar pentru îngrijirea şi întreţinerea copilului său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite cererea formulată de reclamanta F.A., în contradictoriu cu pârâtul F.V.( fila 1 dosar).

Respinge cererea reconvenţională de la fila 33 dosar.

Desface căsătoria încheiată la data de  26 august 1995, înregistrată sub nr. 26 din aceeaşi dată,în Registrul Stării Civile al Primăriei comunei I., prin divorţ, din vina ambilor soţi.

Părţile vor purta numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei reclamanta pe acela de”M.”.

Încredinţează minorul F M-C, născut la 19 iulie 1996, spre creştere şi educare, mamei.

Obligă pârâtul să achite lunar pensie de întreţinere în favoarea minorului câte 150 lei, începând cu luna septembrie 2009 până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 24 martie 2010 la sediul Judecătoriei Drăgăşani, judeţul Vâlcea.

PREŞEDINTE,GREFIER,

L.D. M.T.

19 aprilie 2010

Red./Tehnored.S.L.

4 ex.

5

Domenii speta

Spete similare