Plângerea contravenţională

plângerea contravenţională

Dosar nr. ……/2011

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI - JUDEŢUL VÂLCEA

SENTINŢA Nr. 3895

Şedinţa publică de la  16.12.2011?

Completul compus din:

PREŞEDINTE  …

Grefier ….

Pe rol este soluţionarea plângerii contravenţionale, formulată de petentul FG, domiciliat în comuna Mădulari, judeţul Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul IPJ.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit disp.Legii nr.146/1997.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică  a răspuns petentul FG, reprezentat prin avocat …., în baza împuternicirii avocaţiale seria …../2011 aflată la dosar-fila 15, lipsind intimatul IPJ.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispoziţiilor art.242 alin 2 Cod procedură civilă, de către intimat.

Învederează de asemenea că s-au trimis la dosar, prin Serviciul Registratură al instanţei,la termenul de judecată anterior, următoarele înscrisuri: întâmpinare ce a fost comunicată apărătorului petentului, precum şi materialul probator care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenţie contestat, din partea intimatului.

Avocat ……. pentru petent  depune la dosar  un set de înscrisuri, de care petentul se prevalează în cauză şi având cuvântul, arată că nu mai are probe de solicitat în cauză.

Instanţa constată că nu mai sunt cereri noi de formulat, probe de solicitat şi excepţii de invocat,apreciază dosarul în stare de soluţionare şi acordă cuvântul părţilor pe fondul cauzei.

Avocat ….. pentru petent solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenţie ca fiind nelegal şi netemeinic, anularea sancţiunii principale şi a măsurii tehnico-administrative a reţinerii permisului de conducere. În subsidiar solicită înlocuirea  sancţiunii amenzii contravenţionale cu „avertisment” şi înlăturarea măsurii complementare a reţinerii permisului de conducere.

Instanţa, în temeiul art.150 C.Pr.Civilă, reţine cauza spre soluţionare, pe baza probelor aflate la dosar.

J U D E C Ă T O R I A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de …..2011 pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. de dosar …./2011, petentul FG a solicitat, anularea procesului verbal seria …nr. … încheiat la data de ……2011.

În motivarea plângerii, în esenţă petentul a invocat, în primul rând o cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei, respectiv starea de necesitate fondată pe faptul că este primarul unei comune, în care la data la care a săvârşit contravenţia izbucnise un incendiu. În al doilea rând, petentul a invocat motive de nelegalitate a procesului verbal, arătând faptul că acesta nu respectă exigenţele art. 16 din O.G. 2/2001. Petentul a mai susţinut faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 3.8.2. din Norma de Metrologie legală, aparatul radar fiind amplasat lângă un transformator de curent electric şi nici dispoziţiile art. 3.5.1 din acelaşi act normativ. Petentul a mai invocat incidenţa în speţă a marjelor de eroare ale aparatului radar.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 109, alin. 1 C. proc. civ., O.U.G. 195/2002, O.G. 2/2001 şi Norma de Metrologie Legală NML021-05.

La plângere, petentul a ataşat procesul verbal seria … nr. …. încheiat la data de 23.10.2011.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

La data de 09.11.2011 intimatul IPJ a formulat întâmpinare prin care a susţinut respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal contestat ca fiind legal şi temeinic întocmit.

În suţinerea întâmpinării intimata a depus în copie următoarele înscrisuri: raport de reţinere (f. 17), procesul verbal seria … nr. ….  planşe fotografice (f. 21, 22), dovada comunicării petentei a suspendării dreptului de a conduce (f. 19, 20), buletin de verificare metrologică nr. …. (f. 25), atestat de operator radar (f. 23), adresă emisă de Institutul Naţional de Metrologie Legală (f. 25).

În cauză s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin procesul – verbal Seria … Nr. … din data de ….2011 petentul a fost sancţionat contravenţional, 9 puncte – amendă în valoare de 603 lei amendă, şi reţinerea permisului de conducere pentru că în data de ….2011, ora 12,24 în localitatea Ioneşti a condus autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare …. din direcţia Ioneşti către Drăgăşani şi a fost înregistrat cu aparatul radar Seria Rom 524 montat pe auto …. circulând cu viteza de 109 km/h (+ 59 km/h)

Petentul a semnat procesul verbal cu menţiunea că se grăbea să ajungă în comuna Mădulari la stingerea unui incendiu.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu

Instanţa reţine, de asemenea că faptei i s-a dat o corectă încadrare legală. Astfel, potrivit art. 121, alin. 1 din HG 1391/2006 conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă, iar potrivit art. 103, alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 depăşirea cu mai mult de 50 km/h a viteze maxime admise pe sectorul de drum respectiv se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Sancţiunea complementară se aplică în baza art.111, alin. 1 lit. c din acelaşi act normativ. În aceste condiţii, susţinerile petentului privitoare la încadrarea eronată în textul de lege, pe lângă faptul că nu ar fi fost de apte să ducă la nulitatea procesului verbal în lipsa existenţei unei vătămări întrucât încadrarea juridică a faptei nefiind prevăzută de art. 17 din OG. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii exprese, sunt şi neîntemeiate, în speţă agentul constatator indicând în mod corect textele de lege pe care petentul le-a încălcat.

În ceea ce priveşte susţinerile petentului referitoare la faptul că nu s-a menţionat în mod corespunzător sancţiunea complementară aplicată, instanţa le consideră neîntemeiate. În procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost trecută măsura reţinerii permisului de conducere, măsură care a fost luată tocmai în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru perioada prevăzută de lege. Mai mult decât atât acest aspect nu reprezintă o cauză de nulitate a procesului verbal de contravenţie.

Lipsa menţiunilor privind ocupaţia şi locul de muncă al petentului nu sunt de natură a conduce la anularea procesului-verbal, atâta timp cât nu s-a produs o vătămare petentului, în condiţiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001. Simpla invocare a acestor lipsuri nu este suficientă, nefiind vorba de menţiuni prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii exprese, iar această vătămare nu rezultă din probele administrate.

Privitor la criticile referitoare la descrierea faptei, instanţa reţine că numai lipsa completă a menţiunii atrage sancţiunea nulităţii absolute, nu şi atunci când este descrisă insuficient. Instanţa reţine că, în cauza de faţă, fapta a fost suficient descrisă de agentul constatator în procesul verbal de constatare a contravenţiei, prin faptul că la locul săvârşirii contravenţiei a fost trecută localitatea Ioneşti, data de 23.10.2011, ora 12,24, autoturismul condus de petent cu identificarea acestuia prin arătarea nr. de înmatriculare, viteza de deplasare a acestuia, respectiv 109 km / h, precum şi viteza cu care a fost depăşit maximul pe acel sector de drum (59 km/h). Astfel agentul constatator a descris în mod concret fapta săvârşită, motiv pentru care instanţa consideră aceste critici neîntemeiate.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei).

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private. 

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare …… s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip radar AUTOVISION iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video seria ROM 524, montat pe autoturismul …. Din buletinul de verificare metrologică (f.24) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice. Totodată agentul constatator ….. este atestat să opereze aparatura de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor conform înscrisului depus la fila 23.

De asemenea, între procesul-verbal şi probele depuse de intimat în susţinerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează în totalitate. În fotografiile de la filele 22, 22 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv ….., precum şi viteza de 109 km / h avută de acesta în data de ….2011, ora 12,24.

Susţinerile petentului referitoare la faptul că nu avea viteza de 109 km / h sunt contrazise de probele depuse la dosar de intimat şi singura modalitate legală de stabilire a vitezei cu care a circulat un autovehicul este înregistrarea acesteia de către aparatul radar verificat metrologic, neavând valoare probatorie „aprecierea” petentului.

În conformitate cu dispoziţiile pct. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală înregistrările efectuate trebuie să cuprindă: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate şi imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste dispoziţii legale sunt respectate în cauza de faţă, planşele foto depuse de intimat cuprind data şi ora la care înregistrarea a fost efectuată, respectiv 23.10.2011, ora 12,24, valoarea vitezei măsurate, respectiv 109 km/h şi imaginea autoturismului precum şi numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv …..

Astfel, aşa cum s-a reţinut anterior, cinemometrul tip radar AUTOVISION, prevăzut cu cameră video ROM 524 se afla în perioada de valabilitate metrologică, iar petentul nu a invocat motive tehnice obiective care să ridice un dubiu cu privire la caracteristicile tehnice ale aparatului, astfel că subzistă prezumţia de bună funcţionare.

În ceea ce priveşte susţinerile petentului privitoare la faptul că paragraful 3.2.6 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 prevede că înregistrarea trebuie să conţină menţiunea că a fost efectuată autotestarea aparatului, se reţine faptul că dispoziţia legală amintită prevede faptul că cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcţie de autotestare, care să poată pune în evidenţă orice defect sau dereglare funcţională. Potrivit Cărţii tehnice de exploatare a radarului Autovision, testarea şi verificarea funcţionării corecte a radarului se fac prin rutinele software interne, integrate în software-ul prezent în radar. Astfel, cinemometrul cu care a fost înregistrat petentul are incorporată funcţia de autotestare, motiv pentru care susţinerile sale sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art.3.8.2. din NML 021 – 05, privitoare la interdicţia amplasării aparatelor radar în apropierea surselor puternice de radiaţii electromagnetice, pe lângă faptul că nu a fost dovedită amplasarea aparatului lângă asemenea surse, aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009.

Referitor la susţinerile privitoare la neaplicarea marjei de eroare de către agentul constatator, instanţa le consideră, de asemenea, neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 3.1.1 lit. c din Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, in condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar cât şi în regim de deplasare, este de +/- 4 km/h pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Instanţa constată însă că, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obţinute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu menţiunea „admis". Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 şi funcţionează corect. Prin urmare, măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale şi nu se mai poate interveni asupra lor în sensul în care agentul constatator va scădea sau adăuga valoarea de 4 km/h, acesta neavând decât obligaţia de a constata valoarea indicată de cinemometru.

De altfel, Biroul Român de Metrologie Legală – Institutul Naţional de Metrologie a avut a se pronunţa în speţe similare cu privire la acest aspect arătând că, norma citată prevede şi cerinţele de utilizare ale cinemometrelor, cerinţe ce nu cuprind şi eventuale modalităţi de corecţie ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferenţiată de către agenţii constatatori. Această instituţie abilitată arată că atât timp cât aceste măsurători sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic şi admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o valoare de 4 km/h. Verificarea cerinţelor cuprinse în NML 021 – 05 (printre care se numără şi erorile tolerate ), se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model şi cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică, fiind legale, asupra lor neputându-se interveni.

În aceste împrejurări instanţa reţine că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condiţiile legii, respectiv cu un mijloc certificat şi verificat metrologic (cinemometru), astfel că forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumţia de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci şi din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susţine că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenţiei şi de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 109 km/h.

În ceea ce priveşte susţinerile petentului referitoare la starea de necesitate în care s-a aflat datorită incendiului care izbucnise în localitatea Mădulari, localitate al cărui primar era, instanţa reţine că acest aspect nu întruneşte condiţiile stării de necesitate ca şi cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei. Astfel, chiar real, acest aspect nu îi conferea dreptul de a rula pe un drum public cu autoturismul proprietate persoanlă cu viteza de 109 km/h. Astfel, pe lângă faptul că stingerea unui incendiu este atributul exclusiv al pompierilor, în cazul în care petentul dorea să fie în timp real în comuna al cărui primar era, ar fi trebuit să se deplaseze cu o autospecială care să aibă în funcţiune semnale sonore şi vizuale şi nu să se deplaseze cu autoturismul proprietate personală cu o viteză care să pună în pericol integritatea corporală, sănătatea sau chiar viaţa celorlalţi participanţi la trafic.

În consecinţă, starea de urgenţă invocată de petent nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001, conducătorul auto asumându-şi riscul comiterii şi sancţionării unei contravenţii în momentul în care a ales să circule pe drumul public, cu autoturismul proprietate personală, cu viteza de 109 km/h.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanţa reţine că acţiunea petentului, constând în depăşirea vitezei maxime admise cu peste 50 km/h, constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni, în limitele prevăzute de art. 98, alin. 4 din OUG 195 / 2002 (9 – 20 puncte amendă) şi cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile potrivit 102, alin. 3 lit e din acelaşi act normativ. 

Prin urmare, în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale instanţa constată că petentul a fost sancţionat în mod corect cu 9 puncte amendă  în cuantum de 603 lei alături de care i s-a aplicat pedeapsa complementară a reţinerii permisului de conducere pentru depăşirea vitezei cu mai mult de 50 km / h.

Astfel, instanţa reţine că aceste sancţiuni au fost corect individualizate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, faţă de pericolul ridicat de a se produce un accident de circulaţie ca urmare a faptei săvârşite de către petent, acesta circulând în localitate cu o viteză cu mult peste cea legală. Petentul ar trebui să fie conştientă că atunci când circulă cu viteza de 109 km/h, într-o comună, la apariţia unui obstacol nu va putea evita producerea unui accident ce poate avea consecinţe foarte grave atât pentru el şi pentru pasagerii din autovehiculul său, cât şi pentru alţi participanţi la trafic.

Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept şi reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumţie de vinovăţie a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenţiei ce face obiectul procesului în faţa instanţei. Prin urmare această sancţiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât priveşte protecţia interesului public faţă de riscul potenţial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulaţie rutieră şi îndeosebi faţă de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispoziţiilor legale pentru participanţii la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franţei, 7 decembrie 1999).

Faţă de aceste aspecte instanţa apreciază că sancţiunile au fost în mod corect individualizate prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, şi faţă de natura contravenţiei săvârşite (depăşirea cu mai mult de 50 km / h a limitei maxime de viteză), sancţiunea avertismentului ar fi neîndestulătoare, motiv pentru care va respinge şi capătul de cerere privitor la înlocuirea sancţiunii aplicate.

Pentru toate aceste considerente, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

ÎN  NUMELE  LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul FG cu domiciliul în ….. în contradictoriu cu intimatul IPJ, cu sediul în…. împotriva procesului verbal de contravenţie Seria ….. nr. …. încheiat la data de …...2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi …...2011.

 21 Decembrie 2011

Domenii speta

Spete similare