Fond funciar

fond funciar

Dosar nr. /223/2010

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI - JUDEŢUL VÂLCEA

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1456

Şedinţa publică de la 04 Mai 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol este  judecarea cauzei civile formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâţii…, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul, reprezentat prin procurator, pârâtul.., lipsă fiind pârâţii.., Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se prezintă procuratoarea reclamantului.

S-a luat interogatoriu din oficiu procuratoarei reclamantului, interogatoriu ce s-a ataşat la dosar. 

Instanţa, din oficiu,  pune în discuţia părţilor excepţia lipsei de obiect a acţiunii.

Procuratoarea reclamantului arată că este de acord cu admiterea excepţiei invocată din oficiu de instanţă.

Pârâtul lasă la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei invocate.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare asupra excepţiei invocate.

?

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani la data de ../223/2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâţii.., şi Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea, a solicitat instanţei să-i oblige pe pârâţii  Comisia locală de fond funciar să procedeze la punerea în posesie prin întocmirea procesului-verbal de punere în posesie şi înaintarea documentaţiei la Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea, să oblige pârâta Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea să-i elibereze titlul de proprietate pentru suprafaţa de 1000 m.p., teren situat în pct. „În Vâlcea-la Blejani”, cu vecinii: R - Drum exploatare, A - Ţuicu Dumitru, MZ - Moalcăşi Constantin, MN - Cucu Ion, să dispună modificarea titlului de proprietate nr. /42936/27.06.1997, eliberat pârâtului, pentru suprafaţa de 1000 m.p., şi să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul arată că este unicul moştenitor al autoarei, care a deţinut pe raza comunei Scundu mai multe suprafeţe de teren, inclusiv cea de 1,48 ha situată în pct. „Mărgărit”, „Zdriei” şi „Acasă”, preluată de fosta CAP şi pe care li s-a permis pârâtului şi altor persoane să construiască locuinţe şi anexe gospodăreşti.

Precizează reclamantul că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut autoarei sale, a fost validat, iar prin sentinţa civilă /28.09.2009, pronunţată în dosarul nr. /2004, Judecătoria Drăgăşani a obligat Comisia locală de fond funciar să-l pună în posesie; ulterior, prin decizia civilă /R/20.02.2007, Tribunalul Vâlcea a modificat sentinţa menţionată şi a respins acţiunea.

Arată că a solicitat, în contradictoriu cu Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea, anularea în parte a HCJ /27.05.2004, prin care a fost validat, fără a fi solicitat, cu despăgubiri, acţiune admisă de Judecătoria Drăgăşani prin sentinţa civilă nr. 904/16.05.2006, irevocabilă prin decizia civilă nr. /24.10.2006 a Tribunalului Vâlcea.

Menţionează că, în aceste condiţii, se poate dispune reconstituirea în natură a dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de 1000 m.p., pentru 990 m.p. acordaţi pârâtului de la autoarea, prin titlul de proprietate nr. /42936/27.06.1997.

Reclamantul susţine că, din raportul de expertiză tehnică ce a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. /2004, rezultă că pârâtul deţine în punctul „În Vâlcea-la Blejani”, suprafaţa de 1000 m.p. care i se poate reconstitui în natură, făcându-se astfel aplicarea corectă a prevederilor art. 24 alin.2 din Legea nr.18/1991 şi a art. 9 alin.3 din Regulamentul de aplicarea Legii nr.18/1991.

În drept, s-au invocat art. 5, 274, 277 C.pr.civ şi legile fondului funciar.

Spre dovadă, reclamantul a anexat la cerere, în copie xerox, înscrisuri: decizia civilă nr. /24.10.2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, sentinţa civilă nr.904/16.05.2006, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, decizia civilă nr.264/R/20.002.2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, sentinţa civilă nr.2180/28.09.2004, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani.

Pârâţii, legal citaţi, nu au formulat întâmpinare.

Pe baza probelor administrate, prin sentinţa civilă nr. /24.11.2008, Judecătoria Drăgăşani a respinsă acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, motivând că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Prin decizia civilă nr. /R/31.03.2009, Tribunalul Vâlcea a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentinţa în totalitate şi a trimis cauza la rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani la data de .2009, sub nr. 223/2009.

Prin sentinţa civilă nr. /21.10.2009, Judecătoria Drăgăşani a respinsă acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, considerând că este nelegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr. /R/17.12.2009, Tribunalul Vâlcea a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, Judecătoria Drăgăşani.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei judecătorii la data de 24.02.2010, sub nr. /223/2010.

La rejudecare, s-au solicitat pârâtelor, comisii de fond funciar, relaţii cu privire la înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu, iar reclamantul a învederat că, prin titlul de proprietate nr. /19.11.2009 (f. 9 dosar), i s-a reconstituit dreptul de proprietate în echivalent, pe un amplasament situat în extravilan.

Prin sentinţa civilă nr. /18 iunie 2010, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. /223/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, reţinându-se că:

- astfel cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. /R/20.02.2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea (f. 10 dosar nr. 223/2008), reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru suprafaţa ce ar fi aparţinut autoarei sale şi care la momentul respectiv era ocupată de mai multe case, printre care şi cea a pârâtului; la data de 27.05. 2004, prin Hotărârea nr. , Comisia judeţeană de fond funciar Vâlcea a validat reclamantul pe anexa de despăgubiri pentru echivalentul suprafeţei de teren de 1,48 ha, pentru care nu i s-a putut reconstitui dreptul de proprietate pe vechiul amplasament;

- ulterior, reclamantul a solicitat anularea în parte a hotărârii menţionate anterior, susţinând că nu a solicitat acordarea de despăgubiri, susţinere însă nereală, astfel cum rezultă din chiar cererea sa; prin sentinţa civilă nr. /16.05.2006 (f. 6 dosar nr. /223/2008), pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, irevocabilă prin decizia civilă /24.10.2006 (f. 3 dosar nr. /223/2008) a Tribunalului Vâlcea, plângerea reclamantului a fost admisă, reţinându-se, în esenţă, că se poate reconstitui dreptul de proprietate în natură, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. /28.09.2004 a Judecătoriei Drăgăşani;

- astfel cum recunoaşte şi reclamantul în cererea introductivă, sentinţa civilă nr. /2004 (f. 11 din dosarul nr. /223/2008) a fost modificată de Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr. /R/20.02.2007 (f. 8-10 din dosarul nr. /223/2008), instanţa de control judiciar respingând acţiunea; pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că nu există rezervă a comisiei locale sau teren în proprietatea privată a comunei (în intravilan sau extravilan) şi, aplicând prevederile art. 9 din Regulament, se înscrie fostul proprietar pe anexa 39 pentru despăgubiri;

- pretenţia reclamantului de a i se reconstitui în natură dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1000 mp, pentru care pârâtului i-a fost emis titlul de proprietate nr. /42936/27.06.1997, este rămasă fără obiect;

- în ceea ce priveşte petitul vizând modificarea titlului de proprietate emis pârâtului-persoană fizică, din expertiza extrajudiciară efectuată în dosarul /2004 al Judecătoriei Drăgăşani (f. 42 dosar nr. /223/2008), instanţa reţine că pârâtul ocupă suprafaţa de 990 mp teren intravilan, curţi-construcţii, cu lungimea de 50 m şi lăţimea de 19,8 m, situat în punctul „Acasă la Ţuicu”, fiind evidenţiat în planul topografic a fi situat în tarlaua 35 parcela 659, cu vecinii: E - pârâul Scundu, V - teren proprietatea reclamantului Călin Gheorghe, N - teren proprietatea (din cumpărătură), S - drum de acces şi proprietatea Ţuicu Savu; pe acest teren pârâtul a edificat mai multe construcţii, respectiv o casă cu trei camere din lemn acoperită cu ţiglă, un pătul cu furci din lemn, coteţe de păsări şi animale, alte anexe gospodăreşti; constituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 23 si 24 din Legea nr.18/1991, nefiind incidentă situaţia prevăzută de art. III lit. a) din Legea 169/1997, acesta neputând fi considerat că este o persoană neîndreptăţită la constituirea dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, care a solicitat admiterea acestuia, apreciind că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului se arată că pârâţii nu au depus la dosar actele de atribuire a terenurilor de către CAP şi de plată a valorii terenului, astfel că nu au dovedit atribuirea terenului pe care în mod abuziv şi-au construit case şi anexe, care a aparţinut autoarei sale, Ana Şarpe.

Atât expertul numit în cauză, cât şi Primăria comunei, în adresa din 26.04.2010, au concluzionat că în evidenţele primăriei nu există acte justificative pe baza cărora pârâţii au intrat în posesia şi stăpânirea terenurilor care anterior cooperativizării au aparţinut defunctei sale bunici,.

Recurentul mai arată că are un dosar înregistrat pe rolul Curţii Europene sub nr./2006 care a durat până la data de 6.07.2009, când a fost chemat de Comisia locală de fond funciar şi i s-a înmânat un proces-verbal de punere în posesie cu teren în echivalent pentru 9 persoane, cu care a fost de acord şi că atât Comisia locală, cât şi Comisia judeţeană Vâlcea au avut în vedere comunicatul primit de la reprezentantul Guvernului pentru Drepturile Omului de la Strasburg.

Se mai arată că trebuia să ţină cont de articolul 24 alin.2 din Legea 18/1991 şi de articolul 9 din Regulament, în conformitate cu care punerea în posesie trebuie să se facă pe terenurile ce aparţin deţinătorilor actuali sau pe terenuri ce aparţin ascendenţilor acestora, că are punere în posesie şi titlu de proprietate cu teren echivalent pentru 9 cazuri din 14, că 4 persoane s-au conformat şi i-au lăsat în posesie terenul pentru care deţin acte eliberate de cele două comisii şi că 5 persoane nu vor să-i respecte posesia.

În fine, recurentul mai arată că legile restituirii proprietăţii trebuie respectate de toată lumea şi că i s-a făcut dreptate numai în parte, fiind din nou purtat pe drumuri.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât el a primit titlu de proprietate pe terenul primit de la CAP, pe care şi-a construit casa şi anexele gospodăreşti, iar comisia locală nu l-a pus în posesie pe reclamant, pe terenul pe care el l-a dat în schimb.

Prin dec. civ. nr. /R/03.02.2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dos. nr. /223/2010, a fost admis recursul declarat de reclamantul, casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond. S-a reţinut de către instanţa de recurs că instanţa de fond a respins cererea reclamantului ca rămasă fără obiect, motivat de aspectul că, prin decizia civilă nr. /R/20.02.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. /223/2008, prin care a fost modificată sentinţa civilă nr./2004, s-a reţinut că nu există rezervă a comisiei locale sau teren în proprietatea privată a comunei şi că aplicând prevederile art.9 din Regulament, fostul proprietar trebuie înscris pe anexa 39 pentru despăgubiri, fără a-şi respecta obligaţia, conform principiului contradictorialităţii, principiului oralităţii şi principiului dreptului la apărare, de a pune în discuţia părţilor excepţia invocată din oficiu.

În al doilea rând, s-a reţinut că statuările  unei instanţe sesizate anterior referitoare la aspectele deduse judecăţii nu atrag rămânerea cererii fără obiect, ci se impun cu autoritate de lucru judecat fie sub aspectul negativ, fie sub aspectul pozitiv al acesteia, iar inexistenţa la dispoziţia comisiei locale a unei suprafeţe de teren cu privire la care să se dispună reconstituirea în natură a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului atrage netemeinicia cererii de chemare în judecată, iar nu rămânerea acesteia fără obiect.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. /223/2010.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Reclamantul, în calitate de moştenitor al autoarei sale şi în acord cu legislaţia adoptată în materie funciară, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut autoarei sale, situate pe raza com., jud. Vâlcea. Urmare a procedurii iniţiate de către reclamant, prin Hotărârea nr.din 27.05.2004 a Comisiei Judeţene de fond funciar Vâlcea s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, pentru suprafaţa de 1,48 ha, prin acordare de despăgubiri, fiind validat în anexa 39.

În condiţiile în care vechiul amplasament deţinut de către autoare nu era liber, fiind ocupat de către gospodăriile unor diverse persoane, reclamantul s-a adresat Judecătoriei Drăgăşani cu o acţiune prin care a solicitat punerea sa în posesie în conformitate cu prevederile art.24 al.2 din Legea nr.18/1991, respectiv ale art.9 al.3 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor…

Prin sentinţa civilă nr. /28.09.2004 pronunţată în cadrul dosarului nr. /2004, a fost admisă acţiunea, în parte, dispunându-se obligarea Comisiei locale de fond funciar Scundu la punerea în posesie a reclamantului cu mai multe suprafeţe de teren, pe alte amplasamente, în compensare pentru o parte din suprafaţa de 1,48 ha ce nu mai putea fi restituită pe vechiul amplasament. Între terenurile pentru care reclamantul urma a fi pus în posesie se regăsea şi cel în suprafaţă de 1000 m.p., situat în extravilanul com. Scundu, în punctul „În Vâlcea, la Blejani”, teren acordat în compensare de la pârâtul din prezenta cauză, , pentru terenul în suprafaţă de 990 m.p. ocupată de gospodăria acestuia în punctul „Acasă la Ţuicu” din fosta proprietate a autoarei reclamantului,.

Prin dec.nr. /R/20.02.2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. /90/2005, a fost modificată în totalitate sentinţa menţionată şi, pe fond, respinsă acţiunea reclamantului.

S-a reţinut de către instanţa de recurs că, în condiţiile în care nu există rezervă de teren la dispoziţia comisiei locale sau teren în proprietate privată a comunei, reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri, prin înscrierea în anexa 39. În motivare, instanţa de recurs a avut în vedere şi aspectul că petentul nu a contestat hotărârea de validare în anexa 39.

Urmare a unei noi proceduri judiciare declanşată de reclamant, prin sentinţa civilă nr. /16.05.2006 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosar nr. /R/2006, irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor formulate prin dec.civ.nr. /24.10.2006 a Tribunalului Vâlcea, a fost anulată, în parte, Hotărârea nr. din 27.05.2004 a Comisiei Judeţene de fond funciar Vâlcea, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului, în natură, pentru suprafaţa de 1,48 ha teren situat pe raza com., jud. Vâlcea. Instanţele au reţinut, în baza unei expertize tehnice administrate în cadrul dosarului nr. /2004 al Judecătoriei Drăgăşani, existenţa posibilităţii punerii în posesie, în natură, a reclamantului asupra terenului în suprafaţă de 1,48 ha.

Prin cererea formulată în prezenta cauză, petentul solicită obligarea Comisiei locale de fond funciar, prin primar, şi a Comisiei Judeţene de fond funciar Vâlcea, la punere în posesie, întocmire documentaţie premergătoare şi eliberare titlu de proprietate pentru suprafaţa de 1000 m.p. teren situat în pct.”În Vâlcea, la Blejani”, în compensare pentru terenul în suprafaţă de 990 m.p. ocupată de gospodăria pârâtului din fosta proprietate a autoarei reclamantului, şi pentru care i-a fost emis titlul de proprietate nr. 42936/26.06.1997.

Potrivit prevederilor art.24 din Legea nr.18/1991, terenurile situate în intravilanul localităţilor atribuite de cooperativele agricole de producţie pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, şi care au fost edificate, rămân şi se înscriu în proprietate actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari, cei din urmă urmând a fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei. De asemenea, art.9 al.3 din HG nr. /04.08.2005 menţionează că, în astfel de situaţii, foştii proprietari sau moştenitorii acestora vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă valoric din terenurile intravilane sau, în lipsă, extravilane, ce au aparţinut deţinătorilor prevăzuţi la al.1, din rezerva comisiei locale sau, după caz, din terenul proprietate privată a comunei, acceptată de foştii proprietari sau moştenitorii acestora.

Expertiza întocmită în cadrul dosarului nr. /2004, sus menţionat, a relevat că terenul deţinut în prezent de către pârâtul– 990 m.p., pentru care i-a fost emis titlul de proprietate nr. /42936/26.06.1997, face parte din fosta proprietate a autoarei reclamantului, precum şi faptul că există teren liber, pentru care nu a fost emis titlu de proprietate (pârâtul persoană fizică recunoscând la termenul de azi acest aspect) şi care, în acord cu prevederile legale arătate, poate fi atribuit reclamantului în compensare. În aceste împrejurări, solicitarea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui din urmă teren, prin punere în posesie, întocmire documentaţie premergătoare şi emitere titlu de proprietate, apare ca fiind întemeiată.

Temeinicia susţinerilor petentului se verifică cu atât mai mult cu cât acesta este beneficiarul unor hotărâri care-i recunosc dreptul la stabilirea în natură a dreptului de proprietate,  iar o statuare în sens contrar ar fi de natură a ridica probleme prin prisma prevederilor art.6 din Convenţie, respectiv art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

Sub acest aspect, instanţa constată că plângerea petentului este determinată de refuzul autorităţilor competente de a-l pune în posesie pe un teren şi de a-i elibera titlul de proprietate, în concordanţă cu dispoziţiile sentinţei civile nr. /16.05.2006, irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani.

Or, Curtea EDO a decis în numeroase decizii de speţă că, dreptul de acces la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează, de asemenea, şi executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii care, într-un stat ce respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în detrimentul unei părţi şi, prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv ( cu titlu exemplificativ, Abăluţă vs. România, Sabin Popescu vs. România).

În acelaşi sens, instanţa reţine că hotărârile de care se prevalează reclamantul au creat în beneficiul acestuia "speranţa legitimă" de a se vedea pus efectiv în posesia terenului indicat în sentinţa civilă nr. /16.05.2006 şi de a obţine astfel titlul administrativ de proprietate. În aceste condiţii, creanţa sa este suficient stabilită pentru a constitui o "valoare patrimonială" care implică aplicarea garanţiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1.

În acelaşi timp, fără a nega temeinicia susţinerilor reclamantului, instanţa reţine că dreptul pretins a fost recunoscut în mod concret, fiindu-i atribuit acestuia, în compensarea terenului deţinut de către pârâtul, suprafaţa de 1103 m.p., în punctul „Blejani - Vâlcea”, suprafaţă cu care petentul a fost de acord. În acest sens sunt chiar susţinerile sale efectuate prin cererile depuse la fila 13 – dosar 1804/223/2009, fila 32 - dosar 1017/223/2010, fila 21 - dosar 1017/R/2010, fila 20 din prezenta cauză, precum şi procesul verbal de punere în posesie emis la data de 06.07.2009 şi titlul de proprietate nr.14645/19.11.2009 (filele 22 – 24 dosar 1017/223/2010), ambele emise pe numele său, în care se regăseşte suprafaţa menţionată.

Prin urmare, în condiţiile în care pe parcursul derulării prezentei proceduri dreptul de proprietate pretins de către reclamant a fost efectiv recunoscut şi având în vedere că acesta a acceptat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1103 m.p. individualizat în documentele emise, primul capăt de cerere al acţiunii introductive rămâne fără obiect, excepţia invocată urmând a fi admisă.

Soluţia se impune independent de împrejurarea că pârâtul refuză să-i lase liberă această suprafaţă de teren, situaţie în care, pentru a intra în posesie, reclamantul are la îndemână posibilitatea promovării unei acţiunii în revendicare şi, eventual, a solicita despăgubiri cauzate prin fapta acestuia.

Cererea privitoare la modificarea titlului de proprietate nr.184/42936/27.06.1997 emis pârâtului, urmează a fi respinsă.

Capătul de cerere subsecvent promovat de către petent a fost motivat în fapt, pe aspectul că modificarea titlului emis pârâtului se impune, în condiţiile în care cererea privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1000 m.p.,  situată în pct. „În Vâlcea-la Blejani”, va fi admisă. Or, nici suprafaţa de teren la care face petentul referire în cererea introductivă şi nici cea pentru care i s-a stabilit dreptul de proprietate prin înscrisurile menţionate, nu se regăsesc în titlul deţinut de către pârât, împrejurare ce ar fi de natură a pune în discuţie o soluţie de anulare, parţială, a titlului acestuia. De altfel, chiar mandatara reclamantului a declarat la ultimul termen de judecată că reclamantul nu are nici o pretenţie în privinţa terenului înscris în titlul deţinut de către pârât, reclamantul neintenţionând a obţine o modificare/anulare a acestui titlu, pretenţiile acestuia limitându-se strict la terenul situat în pct. „Vâlcea - Blejani”. Prin urmare, în acord cu principiul disponibilităţii, instanţa constată că nu se impune a analiza îndreptăţirea pârâtului la întreaga suprafaţă stabilită în proprietate – 990 m.p. prin titlul de proprietate nr. /42936/27.06.1997.

Deşi reclamantul nu se află în culpă procesuală, promovarea acţiunii fiind determinată prin rămânerea în pasivitate a comisiilor de fond funciar care, o perioadă îndelungată de timp, au refuzat întocmirea documentaţiei şi punerea petentului în posesie conform hotărârilor obţinute, solicitarea acestuia privitoare la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă, având în vedere că nu a fost făcută dovada acestora în condiţiile art.1169 C.civil.

Pentru aceste motive

În numele legii

Hotărăşte:

Admite excepţia lipsei de obiect.

Respinge cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâţii…, privitoare la întocmire proces verbal, punere în posesie şi eliberare titlul de proprietate asupra suprafeţei de 1000 m.p. situată pe raza com., jud. Vâlcea, pct. „Blejani - Vâlcea”, ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea privitoare la modificarea titlului de proprietate nr. /42936/27.06.1997, emis pe numele pârâtului.

Respinge cererea privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04.05.2011.

Preşedinte, Grefier,

Red.O.S./13 Mai 2011

Tehnored.AE/7 ex.

1

Domenii speta

Spete similare