Somaţie de plată - soluţie de admitere

Sentinţă comercială 9 din 09.01.2008


somaţie de plată

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între S.C. Mobifon S.A. ( în prezent SC Vodafone SA), şi debitoarea Giura Adriana s-a încheiat contractul de prestări servicii telefonie mobilă seria POS nr. 03088889 prin care reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtei servicii de telefonie mobilă, iar pârâtul să achite în termen contravaloarea acestora potrivit clauzelor contractuale stipulate la art. 4.1, 4.2, 5.1, 5.2, 5.3 din condiţiile generale anexă la contract. Pentru efectuarea respectivelor servicii au fost emise facturile fiscale nr. CNX84830385,CNX 888883157693,CNX 81246459, CNX 79682130 ataşate la dosarul cauzei, care probează îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamantă.

Potrivit dispoziţiilor art.1 din OG nr.5/2001,  procedura somaţiei de plată se desfăşoară  la cererea creditorului, în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printru-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori prin alt mod admis  de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. În lumina acestor dispoziţii legale, procedura somaţiei de plată presupune, pe lângă condiţiile generale pentru exercitarea oricărei acţiuni în justiţie, îndeplinirea anumitor cerinţe speciale. Astfel, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, iar dovada acesteia se poate face numai cu înscrisuri.

Instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite parţial cerinţele prevăzute de lege.

Astfel, în ceea ce priveşte suma restantă de 222,68 lei, creanţa creditoarei este certă, conform prevederilor art.379 alin.3 cod de procedură civilă, întrucât rezultă cu certitudine din contractul pentru servicii Connex, depus la dosar şi acceptat expres, prin semnătură,  de către debitor, care se coroborează cu facturile fiscale emise de creditoare. De altfel debitoarea recunoaşte debitul de 222,68 lei,astfel că nu se mai impune analizare şi a celorlalte cerinţa pentru realizarea unei creanţe.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere calculate şi solicitate de către creditoarea S.C. Vodafone S.A, instanţa reţine că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei creanţe certe şi lichide. Astfel, creditoarea solicită suma de 71,59 lei- penalităţi  de întârziere calculate conform facturilor emise şi neachitate, precum şi suma de 307,3 lei penalităţi  de întârziere datorate ulterior acestei date până la data de 24.01.2006, în temeiul art. 6.1. din convenţia părţilor, conform căruia „totalul penalităţilor de întârziere în decontare şi a daunelor pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate”.

Instanţa apreciază că dispoziţia convenţională privind penalităţile, de la care cel care contractează cu  S.C. Mobifon S.A. nu poate deroga,  este una abuzivă, în înţelesul Anexei I, litera i din Legea nr. 193/2000 ( „ sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care  obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant „).

Pentru considerentele expuse,cât şi având în vedere recunoaşterea de către debitoare a debitului , instanţa va admite în parte cererea formulată de creditoarea S.C. Vodafone S.A prin mandatar SC EOS KSI România SRL, în contradictoriu cu pârâta–debitoare Giura Adriana,şi va soma debitoarea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea sentinţei să achite creditoarei suma de 222,68 lei, reprezentând contravaloare servicii de  telefonie mobilă prestate. Instanţa va respinge cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata penalităţilor de întârziere, ca inadmisibilă.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod de procedură civilă, instanţa va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 39,3 lei RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.