Înşelăciune

Sentinţă penală 110 din 04.04.2011


 Pe rol se află judecarea cauzei penale privind inculpatul B.C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, art. 292 C.penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 C.penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.penal.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă  inculpatul asistat de avocat Z.G. (delegaţie la fila 9 din dosarul nr. 1700/227/2010), lipsă fiind părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată depus la dosar note de susţinere şi anchetă socială.

Instanţa, din oficiu, pune în discuţie - competenţa sa generală, materială şi teritorială pentru judecarea pricinii.

Având în vedere dispoziţiile art.1591 alin.4 Cod procedură civilă, raportat la obiectul dedus judecăţii şi locul situării acestuia, instanţa se consideră competentă să soluţioneze cauza din punct de vedere material şi teritorial.

Instanţa atrage  atenţia inculpatului că tot ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, şi că potrivit  Legii nr.202/2010 modificată poate beneficia de 1/3 din  cuantumul pedepsei  ce i se va aplica.

În conformitate cu art.332 Cod procedură penală, instanţa a procedat la audierea inculpatului  ,depoziţia acestuia fiind consemnată într-un proces verbal ataşat la dosar.

Avocat Z.G. pentru inculpat arată că nu mai are alte cereri de probe de formulat.

Procurorul arată de asemenea că nu mai are alte cereri de probe de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat,probe de administrat şi excepţii de invocat, instanţa constată procesul în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul parchetului expune faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată iar faptele au fost probate punând concluzii de condamnare a inculpatului, cu aplicarea prevederilor art.3201 Cod procedură penală,prejudiciul a fost recuperat, cu cheltuieli de judecată.

Avocat Z.G. pentru inculpat solicită  a se face aplicare prevederilor art.3201 Cod procedură penală,  în sensul de a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.

Menţionează că fila C.E.C. a fost pierdută şi nu a avut intenţia de a prejudicia  partea vătămată, prejudiciul a fost recuperat, motiv pentru care solicită a se aprecia că faptele prevăzute de art.84 alin.1 pct.3 din Legea 59/1939 şi art.292 Cod penal,nu prezintă un grad de pericol social al unei infracţiuni şi că pot fi aplicabile prevederile art.181 Cod penal.

Dat fiind faptul că prejudiciul a fost recuperat,consideră că poate aplica o sancţiune administrativă.

După deliberare,

J U D E C Ă T O R I A

Asupra cauzei penale, constată.

Prin plangerea adresată acestei instante şi înregistrată sub nr. 1700/227/2010, petenta SC R. SA B.în contradictoriu cu intimatul B.C.,împotriva rezolutiei din data de 26 martie 2010 emisă de Parchetul de pe langă Judecatoria F. , apreciind aceasta solutie ca fiind nelegală şi netemeinică.

In motivarea plangerii a arătat că in temeiul relaţiilor contractuale, contract de vanzare-cumparare de produse petroliere 1882/31.10.2007, avute cu societatea făptuitorului a livrat carburanţi către acesta, pentru care s-au emis facturile fiscale:

-factura fiscala nr. 3960 din 02.09.2008, in valoare de 1056,46 lei(achitata parţial);

-factura fiscala nr. 001001124 din 10.09.2008, in valoare de 20067,68 lei;

-factura fiscala nr. 001001128 din 26.09.2008, in valoare de 19487,44 lei;

- factura fiscala nr. 3982 din 26.09.2008, in valoare de 8987,34 lei;

 - factura fiscala nr. 3987 din 30.09.2008, in valoare de 3526,43 lei.

Inculpatul  a inteles sa achite o parte din aceste facturi prin remiterea in favoarea subscrisei a unei file CEC, urmând ca diferenţa sa fie achitată ulterior cu un ordin de plata: BG 340 nr. 00010220 din data de 02.12.2008 în sumă de 32000 lei;

In momentul introducerii acestei file CEC, a avut parte de o surpriză neplăcută, in sensul că paratul B.C. declarase această filă CEC pierdută si drept urmare nu a reuşit să o mai incaseze, partea din datorie pe care stabilise de comun acord ca acesta să o achite, eşalonat, mai întai prin decontarea acestei file CEC.

Fata de aceste aspecte consideră că domnul B.C. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de inselaciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod Penal, deoarece este vădită intenţia sa de a îi prejudicia prin "declararea unor lucruri neadevarate ca fiind adevărate".

Menţionează ca numitul B.C. nu a făcut vorbire de faptul ca ar avea dificultăţi financiare in momentul emiterii instrumentelor si achiziţionării carburantului, iar in aceste condiţii consideră că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de inselăciune prevăzuta de art. 215 alin. 4 C. pen. si nu de cea prevăzuta la art. 84 alin. 1 pct. 2 si 3 din Legea nr. 59/1934, cum a reţinut Parchetul de pe langa Judecătoria F., deoarece referitor la incadrarea juridică a faptei, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a R. a statuat următoarele : "în consecinţă, pentru legala încadrare juridică a faptei de emitere a unui cec fără asigurarea anticipată a disponibilului în cont, necesar pentru acoperirea acestuia, urmează a se stabili, în raport cu probatoriul administrat, dacă neîndeplinirea acestei condiţii a fost cunoscută de beneficiarul efectului de comerţ menţionat, caz în care fapta comisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pericol prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea cecului, sau dacă neîndeplinirea acestei condiţii este rezultatul inducerii intenţionate în eroare a beneficiarului cecului, în scopul particularizat de art. 215 alin. (1) C. pen., de esenţa infracţiunii de înşelăciune dacă s-a produs o pagubă, caz în care fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii împotriva patrimoniului prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen I.C.CJ., Completul de 9 judecători, decizia nr. 338/13.12.2004.

Conform art. 215 alin. (4) C. pen. pedepseşte o formă calificată a infracţiunii de înşelăciune, şi anume emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau a unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în total sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, şi se sancţionează cu pedeapsă prevăzută în alin. (2).

Pe de altă parte, conform art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 modificată prin Legea nr. 83/1994, se va pedepsi cu amendă şi închisoare de la 6 luni până la un an oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.

Analiza comparativă a dispoziţiilor art. 215 alin. (4) şi art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 relevă că elementele materiale ale celor două infracţiuni sunt identice. Ceea ce le deosebeşte este doar faptul că, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune prin cecuri se cere ca acţiunile constitutive ale elementului material să fie săvârşite în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, un folos injust şi ca, prin săvârşirea lor, să se creeze o pagubă beneficiarului cecului.

In drept: art 278' C. proc. Pen.

Împotriva  sentinţei penală nr. 216 din 14 iulie 2010 a Judecătoriei F. a formulat recurs petenta  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul S., prin decizia penală nr.446 din 01 octombrie 2010 a admis recursul declarat de petenta SC R. S.A. a casat în totalitate sentinţa penală mai sus menţionată şi a trimis cauza spre la Judecătoria F. în vederea soluţionării pe fond a infracţiunilor prevăzute de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934, art.292 Cod penal şi art.215 alin.1,2,3,4 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei F. sub nr. 3523/227 la data de 18.11.2010, iar prin încheierea camerei de consiliu din  18 noiembrie 2010 s-a  formulat cerere de abţine a completului investit, cauza fiind înaintată spre  repartizare aleatorie .

La data de 19.11.2010 cauza a fost rereînregistrată sub nr.3534/227 /2010.

Legal citată, partea vătămată nu a formulat întâmpinare şi nici nu şi-a delegat vreun reprezentant în instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria F. dată în dosarul nr. 101/P/2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul B.C. menţinută prin  rezoluţia prim procurorului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii, înşelăciune şi infracţiunea prevăzută de art. 84 din Legea 59/1934, motivat de faptul că acesta nu ar prezenta gradul de pericol social al unor infracţiuni.

Prin decizia penală nr. 446/01.10.2010 a Tribunalului S. s-a admis plângerea împotriva sentinţei penale nr. 216/14.07.2010 a Judecătoriei F. şi s-a dispus trimiterea în judecată a învinuitului sub aspectul comiterii infracţiunilor menţionate.

Instanţa apreciază că soluţia adoptată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria F. şi de către Judecătoria F. prin sentinţa menţionată este întemeiată în dosarul menţionat este întemeiată pentru următoarele motive :

 - referitor la infracţiunea de înşelăciune, instanţa constată că între părţi au existat relaţii comerciale în baza cărora învinuitul a emis o filă cec care nu a putut fi plătită din lipsă de disponibil. Ulterior, în cursul urmăririi penale, prejudiciul cauzat părţii vătămate a fost acoperit în totalitate de către inculpat, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 741 alin. 2 Cod penal care impun aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

 -  referitor la infracţiunea de fals în declaraţii, instanţa apreciază că aceasta prezintă un grad redus de pericol social care nu aduce o atingere importantă relaţiilor sociale ocrotite de legea penală, astfel încât aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ este necesară şi suficientă pentru îndreptarea acestuia şi crearea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale ocrotite.

-  în ceea ce priveşte emiterea instrumentului de plată cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la condiţiile de formă ale acestuia, instanţa apreciază că inculpatul a avut o atitudine corectă faţă de faptă şi urmările acesteia invocând dificultăţi financiare care l-ar fi împiedicat temporar să îşi achite în întregime şi în termenul convenit obligaţiile asumate faţă de partea vătămată.

Prin urmare, nu sunt întrunite condiţiile necesare pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului existând o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prin aplicarea art. 181, 91 Cod penal raportat la art. 10 lit. b1  Cod procedură penală, fapt care este de natură să atragă achitarea acestuia pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

În baza art. 189 şi următoarele Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata către stat  a cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală achită inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal şi, conform art. 181 raportat la art. 91 Cod penal, îi aplică o amendă cu caracter administrativ de 500 lei.

În baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală achită acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 292 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal şi, conform art. 181 raportat la art. 91 Cod penal, îi aplică o amendă cu caracter administrativ de 500 lei.

În baza art. 11 alin. 1 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală achită acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 - 4  cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 74 1 alin. 2 teza a II-a Cod Penal şi, conform art. 181 raportat la art. 91 Cod penal,  îi aplică o amendă cu caracter administrativ de 500 lei.

În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d Cod procedură penală obligă inculpatul  la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în sarcina statului, din care 300 lei pentru urmărire penală şi 100 lei pentru judecată.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru părţile lipsă şi de la pronunţare pentru părţile prezente.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 04.04.2011.

Domenii speta