Litigiu funciar

Prin actiunea civilă  promovată la această instanţă şi înregistrată cu număr dosar 253/230/2006) reclamanta P. F. i-a chemat în judecată pe pârâţii P. I., Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 A.şi Comisia Judeţeană D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.332-48650 emis pe numele lui P.I. la data de 30.07.1998 cu privire la suprafaţa de teren extravilan de 2300 m.p. situat în T.134 P.22, să fie obligat pârâtul să-i lase  în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 3700 m.p. ce face parte din totalul de 5 ha şi 1000 m.p. situat în T.134 P.21 precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

In motivare, reclamanta a arătat că la data de 26.10.1998 i-a fost eliberat titlul de proprietate  nr.455-58827 prin care i s-a reconstituit  dreptul de proprietate după autorul M. G. I. pentru suprafaţa de 10 ha teren, act în care este menţionată în T.134 P.21 suprafaţa de 51.000 m.p. extravilan, iar în titlul emis pârâtului figurează înscrisă în T.134 P.21 suprafaţa de 2300 m.p. extravilan ce face parte de fapt din întinderea de 51.000 m.p. care i-a fost atribuită ei.

A menţionat că a semnalat comisiei locale suprapunerea de teren,  iar prin adresa nr.6163/03.11.2006 se precizează de către Primăria A. că P. I. nu figurează cu suprafaţă arabilă în punctul „Georgotin”, T.134. Reclamanta a motivat că deşi i-a solicitat pârâtului în nenumărate rânduri să-i lase proprietatea liberă, nu a găsit la acesta înţelegerea necesară, determinând-o să promoveze prezenta acţiune.In drept, au fost invocate prevederile art.III lit.a din Legea nr.169/1997 şi cele ale art.480 din Codul civil, iar în dovedire, a depus la dosar titlul de proprietate , adresa primăriei A., titlul de proprietate al pârâtului, a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii  a probei cu expertiza tehnică şi a probei cu interogatoriul.Intrucât titlul a cărui nulitate parţială a fost invocată s-a emis pe numele mai multor titulari dintre care P. F. este decedat, s-a pus în discuţie lărgirea cadrului procesual sub aspectul părţilor, fiind astfel introduşi în cauză pârâţii P.C. şi P.F.I, aceştia dovedindu-şi corespunzător calitatea procesuală.Pârâtul P. I. a fost interogat din oficiu la termenul din 15.01.2007 şi a negat  ocuparea vreunei porţiuni din terenul reclamantei, menţionând că prin înţelegere cu ceilalţi titulari, foloseşte numai suprafaţa cu care figurează în titlu.In acelaşi sens, a fost şi răspunsul la interogatoriu al pârâtului P. C., iar cu prilejul interogatoriului luat pârâţilor la propunerea reclamantei ( la termenul din 06.06.2007), ei şi-au manifestat disponibilitatea de a-i lăsa acesteia liberă suprafaţa ce excede celor 2300 m.p. din titlu.

Pârâţii au propus în apărare audierea în calitate de martori  a numiţilor E.C. şi I. C.La solicitarea instanţei, prin adresa din data de 25.01.2007 , Primăria comunei A.a comunicat şi a înaintat la dosar actele care  au stat la baza emiterii celor două titluri , respectiv:certificat eliberat de Filiala Arhivelor Statului Dolj, dovezi ale dreptului de proprietate, cereri de reconstituire , copii din evidenţele agricole de la nivelul Primăriei, anexe validate.

Apreciindu-se necesare  şi utile cauzei probele testimonială şi cu expertiza tehnică, instanţa a procedat la administrarea acestora.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine că reclamantei, în calitate de moştenitoare a fostului proprietar deposedat M. G.I. i-a fost eliberat titlul de proprietate  nr.455-58827/26.10.1998 prin care,  i s-a reconstituit dreptul asupra suprafeţei de 51.000 m.p. teren în T.134 P.21 extravilan.In parcela imediat învecinată, respectiv în T.134 P.22, dreptul de proprietate asupra  celor 2300 m.p. le-a fost reconstituit pârâţilor, prin titlul nr.332-48650/30.07.1998 .Intrucât întinderea totală de teren din cele două parcele (P.21 şi P.22) nu coincide în fapt cu suprafaţa totală ce rezultă din actele de proprietate emise în baza Legii nr.18/1991, s-a născut  prezentul litigiu în cadrul căruia fiecare dintre părţi îşi  dispută dreptul de a fi proprietar pe respectivul amplasament, în limitele cuprinse în titlu.

Trebuie precizat pentru început, faptul că ambele titluri supuse confruntării au fost elaborate după  procedura şi normele de drept substanţial prevăzute de Legea nr.18/1991, astfel că valabilitatea lor urmează a fi analizată şi apreciată în raport de dispoziţiile  respectivei legi, dar şi de cele ale legii nr.247 referitoare la condiţiile declarării nulităţii actelor comisiilor de fond funciar.Astfel, se constată că atât reclamanta  cât şi pârâţii au obţinut titluri prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care autorii lor M. G.I.şi respectiv P. M. le-au avut anterior colectivizării.Art.14 din legea nr.18/1991, stabilind că terenurile situate în extravilanul localităţilor, se atribuie , de regulă, în zona colinară,  pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale fostilor proprietari, a acordat o libertate mare comisiilor locale în ceea ce priveşte atribuirea terenurilor, care nu putea fi îngrădită decât de menţiunile exprese şi detaliile din cuprinsul cererilor formulate de către solicitanţi, căci atât norma legală cât şi etica impuneau ca primă regulă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.Reclamanta şi-a susţinut cererea de reconstituire a dreptului de proprietate „ actul de trecere în proprietatea statului” din 17.02.1953 în care la litera  „a” se face referire la suprafaţa de 14,50 ha teren din punctul „ Giorcotin” ,  cel în care se află terenurile din litigiu.

Prin adresa nr.6163/03.11.2006 Primăria A. arată că în acest loc pârâţii nu au figurat cu teren în evidenţele agricole din perioada 1959-1963, informaţie care se verifică cu fila registrului agricol depusă la dosar ( fila nr.28) din care se observă că nu se regăseşte menţionat amplasamentul „Giorcotin” între punctele unde se află proprietatea funciară a fostului proprietar deposedat.

Dar declaraţiile martorilor , raportul de expertiză şi chiar actul din 1953 al reclamantei conturează o altă realitate decât cea susţinută de către aceasta, după cum urmează a fi explicat în continuare.

Conform schiţei anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul C. A., care a identificat în P.21 a reclamantei suprafaţa totală de 47.954 m.p. teren ( din care suprafaţa de 1437 m.p. era ocupată de către pârâtul P. I), proprietatea reclamantei , care are o formă destul de regulată, se învecinează cu parcelele altor titulari, iar nu cu pârâul 2396 care nu apare menţionat nici în actul din 1953.Nu este vorba numai de P.22 a pârâţilor, ci şi de alte suprafeţe de teren situate de-o parte şi de alta a acestei parcele, toate descriind linia de vecinătate pe  latura respectivă a terenului reclamantei care în nici un caz nu este pârâul .Reclamanta nu a explicat de ce numai terenul pârâţilor face parte din suprafaţa sa de 51.000 m.p.(suprafaţă care nu poate fi totalizată nici cu reunirea celor 2300 m.p. din P.22) iar nu şi terenurile celorlalţi proprietari aflaţi la nordul parcelei sale, dacă pârâul trebuia să constituie hotar natural.Concluzia expusă anterior este întărită şi de declaraţiile martorilor  care au arătat că proprietatea fostului moşier M. G.I. nu s-a întins până la pârâu, ci între aceasta şi pârâu se mai interpuneau şi proprietăţile altor ţărani din localitate.Depoziţiile martorilor propuşi de către reclamantă rămân în aceste condiţii izolate şi, necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă, urmează a fi înlăturate.Aşadar, instanţa reţine că titlul de proprietate al pârâţilor emis pentru suprafaţa totală de 2,19 ha teren cu care au figurat în registrul agricol a respectat cerinţele de fond prevăzute de lege, suprafaţa de 2300 m.p. din T.134 P.22 fiindu-le atribuită pe vechiul amplasament, astfel că, nefiind incidente dispoziţiile art.III din legea nr.169/1997, instanţa urmează a respinge capătul de acţiune având ca obiect nulitatea actului.Reclamanta se află în situaţia de a nu stăpâni în fapt suprafaţa de 51.000 m.p. teren fie ca urmare a unei deficitare activităţi a comisiei locale care a efectuat o măsurătoare eronată la punerea în posesie, fie ca urmare a unei menţiuni greşite pe titlu, dar în orice caz, problema trebuie să şi-o rezolve numai în contradictoriu cu comisiile de fond funciar iar nu cu proprietarii limitrofi ale căror titluri sunt valabil emise.Apare ca întemeiată însă acţiunea în revendicare cel puţin pentru suprafaţa de 1437 m.p. pe care pârâtul P. I. a recunoscut că este posibil să o fi ocupat peste cei 2300 m.p. la care ar fi avut dreptul şi care a fost individualizată de către expertul topo.Din acest punct de vedere este fără echivoc aspectul că pârâtul a folosit teren excedentar în detrimentul reclamantei şi, în temeiul art.480 Cod civil, instanţa urmează să îl oblige pe acesta să-i lase proprietarei în liniştită  proprietate şi posesie suprafaţa de 1437 m.p.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor şi la plata cheltuielilor de judecată, însă această cerere urmează a fi admisă numai în parte, proporţional cu cererile principale admise.Intrucât reclamanta a provocat costurile procesului care s-au dovedit justificate numai în parte şi numai în ceea ce îl priveşte pe pârâtul P. I., astfel că acesta urmează a fi obligat numai la plata a jumătate din taxa judiciară de timbru aferentă acţiunii în revendicare şi din onorariu de expertiză, restul cheltuielilor rămânând în sarcina reclamantei, aflată în culpă procesuală.Respinge capătul de acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr.332-48650/30.07.1998 promovată de către reclamanta P. I.F.,  în contradictoriu cu pârâţii P. I., P. F.I.,  P. C., Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 A. şi Comisia Judeţeană D..

Admite în parte acţiunea în revendicare promovată de către reclamanta P. I.F. în contradictoriu cu pârâtul P. I.Obligă pârâtul să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 1437 m.p. teren situată în T.134 P.21 extravilan pe raza localităţii A., judeţul D., teren care excede suprafeţei de 2300 m.p. situată în T.134 P.22, conform schiţei anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul C. A.Admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

- 1 -

Domenii speta

Spete similare