Fond funciar

Sentinţă civilă 1045 din 21.12.2007


Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2007, când instanţa, în aceeaşi compunere, a dispus amânarea pronunţării cauzei.Dezbaterile ce au avut loc şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă amintită fac corp comun cu prezenta sentinţă civilă.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Filiaşi sub nr.41/230/2006 (nr.în format vechi 594/2006 din data de 19.04.2006), reclamantul C. Ş. I. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtele C.L.Argetoaia şi C. J. Dolj pentru aplicarea Legii nr.18/1991 ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 421-58827/07.10.1998 în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1300 m.p. extravilan din T 144 parcela 4/1 şi totodată, să se dispună eliberarea unui nou titlu în favoarea sa în care suprafaţa de 1300 m.p. să fie înscrisă în intravilan. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în titlul de proprietate ce i-a fost eliberat a fost înscrisă o suprafaţă de 1300 m.p. teren extravilan situat în T 144, p.4/1, care nu i-a aparţinut niciodată înainte de colectivizare.

A mai susţinut că, în schimb, un teren intravilan având aceeaşi întindere de 1300 m.p., pe care l-a deţinut anterior cooperativizării, nu a fost trecut în titlul de proprietate, deşi acesta este înscris în registrul agricol din perioada 1959-1963 în punctul "vatra satului" şi a fost avut în vedere cu ocazia validării reconstituirii.

Reclamantul şi-a completat cererea, înaintea primei zile de înfăţişare, solicitând instanţei ca,  în contradictoriu cu pârâtul N.M. să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1335/17.10.2003 eliberat pe numele pârâtului cu privire la o suprafaţă de 400 m.p. teren intravilan din T 17 P 6.

Motivându-şi cererea, reclamantul a susţinut că o parte din terenul intravilan în suprafaţă de 1300 m.p. în privinţa căruia solicită reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv suprafaţa de 400 m.p., este înscrisă în titlul eliberat pârâtului, deşi acesta nu era îndreptăţit la atribuirea terenului.

În dovedirea cererilor sale, reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în xerocopie T.P. nr. 421-58827/27.10.1998 eliberat pe numele său şi T.P. nr. 1335/17.10. 2003 emis în favoarea pârâtului, extras din registrul agricol din perioada 1959-1963 cu poziţia sa de rol, de proba cu interogatoriul pârâtului, administrată în şedinţa publică din 23.06.2006, precum şi de proba testimonială, propunând spre audiere martorii B.Ghe.şi N. P.

Pârâtul N.M. a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepţie, a solicitat respingerea acţiunii ca lipsită de interes iar pe fond ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea întâmpinării, pârâtul a susţinut în cuprinsul întâmpinării că suprafaţa de 400 m.p. pentru care se solicită anularea titlului său i-a fost validată de către comisia judeţeană, avându-se în vedere menţiunile registrului agricol din anii 1959-1963, unde acest teren figurează la poziţia de rol a autorului său în punctul "vatra satului". A menţionat totodată pârâtul că a muncit cei 400 m.p. ca lot ajutător, dându-i destinaţia de grădină şi construind o fântână în anul 1972. A mai arătat că în urma unei înţelegeri verbale a convenit cu reclamantul ca în schimbul unei suprafeţe de teren în intravilan să-i dea 2500 m.p. în extravilan în T 144 P 4/1, dar a susţinut că el nu are nicio culpă că în titlul de proprietate eliberat reclamantului nu se regăsesc decât 1300 m.p. şi că aceasta nu corespunde cu cea deţinută anterior cooperativizării. În susţinerea întâmpinării, pârâtul a depus la dosar copia extrasului din registrul agricol din perioada 1959-1963 cu poziţia de rol a autorului N. C.I a solicitat audierea martorilor N. C. şi N. P. aceasta din urmă propusă şi de reclamant. La termenul de judecată din 09.06.2006, pârâtul N. M. a formulat o cererea prin care a solicitat introducerea în cauză şi a numitului P. A., susţinând că o parte din suprafaţa de 1300 m.p. pentru care reclamantul se consideră îndreptăţit la reconstituire este stăpânită de acesta. Instanţa a calificat cererea sa în raport de motivele de fapt invocate, drept o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 57 C.pr.civ., dispunând introducerea în cauză a numitului P.A. în calitate de intervenient.De asemenea, în şedinţa publică din 23.06.2006, instanţa, după punerea acesteia în discuţia părţilor, a unit excepţia lipsei de interes cu fondul, apreciind că pentru rezolvarea sa este necesară administrarea aceloraşi probatorii ca şi pe fondul cauzei. S-a solicitat C.L.Argetoaia să înainteze actele care au stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate contestate şi să comunice relaţii în legătură cu situaţia juridică actuală, precum şi de la data cooperativizării, a terenului intravilan de 400 m.p. din T 17 P 6 inclus în titlul pârâtului şi a suprafeţei de 1300 m.p., deţinută  de reclamant în extravilan, în T 144 P 4/1. Comisia pârâtă a răspuns solicitărilor instanţei prin adresele nr. 3204/07.07.2006, nr. 3319/19.07.2006 şi respectiv 4162/08.09.2006, înaintând în xerocopie la dosar cererile de reconstituire formulate de părţi la apariţia legii nr. 18/1991, anexele la HCJ Dolj prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora şi extrase din registrele agricole din anii 1959-1963. Pentru delimitarea terenurilor în litigiu în raport de actele de proprietate emise părţilor, instanţa a apreciat necesară şi efectuarea unei expertize de specialitate, obiectivele acesteia fiind stabilite prin încheierea de şedinţă din data de 06.10.2006 iar pentru efectuarea lucrării a fost desemnat expert D.V.Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 18.01.2007, instanţa respingând obiecţiunile formulate cu privire la concluziile acestuia de către pârâtul N. M. Prin sentinţa civilă nr.94/07.02.2007 instanţa a admis acţiunea aşa cum a fost completată ulterior, a anulat parţial titlul eliberat acestuia cu privire la amplasamentul terenului extravilan de 1300 m.p. din T 144 P 4/1 şi parţial titlul emis pârâtului cu privire la amplasamentul suprafeţei de teren arabil intravilan din T 17 P 6 şi a dispus eliberarea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamantului în care în locul terenului din extravilan să fie trecută suprafaţa de 1300 m.p. din intravilan, cu vecinătăţile menţionate în precizarea la cerere aflată la fila nr. 46 şi care să includă şi suprafaţa de 400 m.p. din T 17 P 6.

Privitor la cererea pârâtului de chemare în judecată a numitului P.A. instanţa a constatat că în susţinerea acesteia pârâtul nu a invocat faptul că intervenientul ar putea emite ca şi reclamantul pretenţii asupra proprietăţii terenului de 400 m.p. pentru care s-a solicitat anularea titlului său, ci a pretins că reclamantul ar trebui să formuleze o acţiune de aceeaşi natură şi împotriva numitului P. A. pentru ceea ce ar excede celor 400 m.p. S-a reţinut că pârâtul nu a urmărit introducerea în cauză a unei persoane care ar fi putut pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul ci a unei persoane care să dobândească alături de el calitatea de pârât.Totodată instanţa a constatat că această cerere este inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 57 C.pr.civ., motiv pentru care a şi respins-o. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Privitor la excepţia invocată de pârât, a reţinut că reclamantul şi-a justificat interesul în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate eliberat pârâtului pe necesitatea stabilirii dreptului său de proprietare pe vechiul amplasament pentru terenul intravilan.

Instanţa a apreciat că folosul practic urmărit de către reclamant este legitim, personal şi direct, mai ales că cererea sa de anulare a titlului pârâtului apare oarecum a fi subsidiară faţă de cea privind constatarea nulităţii propriului titlu şi în strânsă legătură cu acesta. Astfel, admiterea cererii principale, cu consecinţa necesităţii atribuirii suprafeţei validate de 1300 m.p. pe vechiul amplasament deţinut de reclamant impune cercetarea împrejurării dacă nu cumva acesta corespunde cu terenul inclus în titlul pârâtului, precum şi a îndreptăţirii sale la atribuirea respectivului teren.

Prin urmare, instanţa a apreciat că reclamantul justifică interesul legitim în introducerea cererii sale, îndreptate împotriva pârâtului, motiv pentru care a respins excepţia invocată de acesta prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei amintite, instanţa a constatat că la data de 27.10.1998 pe numele reclamantului a fost eliberat titlul de proprietate nr. 421-58827 pentru suprafaţa totală de 1,49 ha situată pe raza satului Salcia, comuna Argetoaia, jud. Dolj.

La baza emiterii acestui titlu au stat cererea formulată de reclamant la apariţia Legii nr. 18/1991, prin care a solicitat retrocedarea unei suprafeţe de 1,49 ha (fila 49) şi HCJ Dolj prin care s-a validat reconstituirea  în favoarea sa pe suprafaţa solicitată (fila nr.70)

În titlul de proprietate emis reclamantului la finalizarea procedurii de reconstituire figurează la categoria "extravilan" în T 144 P 4/1 un teren în suprafaţă de 1400 m.p., care potrivit datelor comunicate de C.L.A.este situat în punctul cunoscut anterior sub denumirea de "S.".

Din copia filei registrului agricol din perioada anilor 1959-1963 instanţa a constatată că reclamantul nu a deţinut teren în acest punct anterior cooperativizării, fapt confirmat şi de martora B.E.. În schimb, a constatat că în registrul agricol din aceeaşi perioadă, la poziţia de rol a reclamantului figurează în punctul "vatra satului" pe lângă terenul "curţi construcţii" şi o suprafaţă de 0,13 ha teren arabil, această suprafaţă nefiind înscrisă în titlul de proprietate eliberat reclamantului, singurul teren din intravilan fiind cel categoria de folosinţă "curţi-construcţii" cu întinderea de 0,07 ha.

De asemenea se reţine că martorii audiaţi în cauza amintită, în marea lor majoritate, au declarat că terenul arabil deţinut anterior de reclamant în "vatra satului" se afla situat pe actualul amplasament al parcelei 6 din tarlaua 17, parcelă stăpânită de pârât şi parţial ocupată de grădina acestuia, astfel că, din probele administrate a rezultat că reclamantului în locul suprafeţei din intravilan înscrisă în registrul agricol i-a fost atribuit un teren în extravilan pe care nu l-a  deţinut înainte de colectivizare.

Cu privire la acest aspect, instanţa a reţinut că spre deosebire de situaţia terenurilor din extravilan când legea fondului funciar permite punerea în posesie pe alt amplasament decât cel anterior, în cazul suprafeţelor din intravilan o astfel de posibilitate este exclusă.

În aceste condiţii, comisia locală nepunându-l în posesie pe reclamant cu terenul din intravilan pe vechiul amplasament şi atribuindu-i în schimbul acestuia o suprafaţă în extravilan, instanţa a reţinut că s-a încălcat dispoziţiile imperative ale Legii nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare. În consecinţă, instanţa a apreciat că se impune anularea parţială a T.P. nr. 421-58827/27.10.1998 emis reclamantului ,cu privire la amplasamentul terenului extravilan în suprafaţă de 1300 m.p. din T 144 P 4/1, urmând ca în favoarea acestuia să fie eliberat un nou titlu în care în locul parcelei menţionate să fie trecut terenul din intravilan cu vechiul său amplasament. Din adresele nr. 3319 din 19.07.2006 şi 4162/08.09.2006, precum şi din expertiza efectuată în cauză instanţa a constatat că în prezent suprafaţa cuvenită reclamantului este stăpânită de către pârât şi pentru o parte din aceasta, respectiv pentru 400 m.p., lui i-a fost eliberat titlu de proprietate.

Ansamblul probelor administrate în cauză conduce însă la concluzia că pârâtul nu era îndreptăţit la stabilirea dreptului de proprietate pe suprafaţa de 400 m.p. teren arabil din T17 P 6.  Relevantă este în acest sens în special recunoaşterea pârâtului, în sensul că în perioada ulterioară cooperativizării a muncit acest teren ca lot ajutător, recunoaştere făcută atât cu ocazia interogatoriului administrat la propunerea reclamantului, cât şi în cuprinsul întâmpinării aflate la fila nr. 21 dosar şi chiar al obiecţiunilor ridicate la raportul de expertiză. S-a reţinut că potrivit art. 25 din legea nr. 18/1991, republicată, " în cazul în care cooperativa agricolă de producţie a atribuit loturi în folosinţă unor cooperatori în grădinile din intravilan ale foştilor proprietari, asemenea terenuri revin, de drept, în proprietatea deţinătorilor  iniţiali sau a moştenitorilor acestora.  Instanţa a apreciat, având în vedere dispoziţiile legale enunţate, că acţiunea reclamantului de constatare a nulităţii parţiale a titlului pârâtului cu privire la suprafaţa de 400 m.p. este întemeiată, în speţă fiind incidentă cauza de nulitate prevăzută de art. III lit.c din Legea nr. 169/1997.

Impotriva sentinţei civile nr.94/07.02.2007 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în cauza civilă amintită, cu nr.594/19.04.2006 (nr.în format nou – 41/230/2007), a formulat recurs pârâtul N. M., înregistrându-se pe rolul Tribunalului Dolj dosarul nr.41/230/2006 din data de 08.03.2007.

Prin decizia nr.1095/01.06.2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, a fost admis recursul declarat de pârâtul N. M. fiind casată sentinţa civilă arătată şi trimisă cauza spre rejudecare, la instanţa de fond.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut că expertul nu a răspuns tuturor obiectivelor fixate de instanţă  şi nu a lămurit chestiuni esenţiale pentru dezlegarea pricinii.

In rejudecare, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi cauza sub nr.41.3/230/2006 şi potrivit disp.art.315 alin.1 c.p.civ., potrivit cărora: "în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", instanţa a pus în discuţie la termenul din 2.10.2007 necesitatea efectuării în cauză a unei noi expertize, sens în care proba a fost admisă, pe cheltuiala reclamantului, fixându-se ca obiective, obiectivele stabilite de către instanţă în primul ciclu procesual, cât şi cele indicate de instanţa de recurs, acestea fiind:

- să se identifice suprafaţa de 1300 m.p., teren intravilan, cu privire la care reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate, prin suprafeţe, dimensiuni şi întocmirea unei schiţe;

- să se precizeze dacă acesta corespunde ca amplasament cu terenul menţionat în registrul agricol la poziţia de rol a reclamantului;

- să se precizeze dacă terenul solicitat de reclamant sau o parte a acestuia se regăseşte în titlul de proprietate eliberat pârâtului N. M. sau în cel al intervenientului P. A., iar în caz afirmativ, să se redea această suprafaţă pe schiţă şi să se individualizeze;

- să se menţioneze dacă suprafaţa de 400 m.p. teren arabil intravilan inclus în titlul de proprietate al pârâtului N. M. corespunde ca amplasament cu terenul menţionat în registrul agricol la poziţia de rol a autorului acestuia, în punctul "Vatra satului".

Expertiza susmenţionată a fost efectuată în cauză de către expertul C. A., ce la data de 11.12.2007 a depus la dosar raportul de expertiză.

In scop probatoriu, instanţa a încuviinţat şi proba cu înscrisuri, solicitând Comisiei Locale de Fond Funciar A. să comunice dacă terenul în suprafaţă de 1300 m.p. intravilan, situat în T.144, p.4/1, a fost solicitată de către reclamant, este, în privinţa situaţiei de fapt, conformă raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual de către expertul D. V., dacă mai există fizic suprafaţa de 1300 m.p. şi dacă în prezent aceasta este ocupată de un ogaş, sens în care C.L.de F.F A.a răspuns prin adresa nr.8146/12.11.2007.

Analizând probatoriul cauzei, instanţa constată următoarele:

Privitor la excepţia lipsei de interes invocată de către pârâtul N. M., instanţa constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece însuşi din cuprinsul cererii de chemare în judecată  reclamantul îşi justifică interesul practic în promovare a acţiunii în constatare a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate emis pârâtului, întrucât arată că este proprietarul acestui teren şi a solicitat comisiei locale reconstituirea pe vechiul amplasament.

In consecinţă, având în vedere definiţia interesului pe care acţiunea civilă trebuie să îl îndeplinească, definiţie ce are în centru folosul practic pe care titularul dreptului la acţiune l-ar avea prin promovarea acţiunii sale, iar acest folos practic ar fi - în cauza de faţă – reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, instanţa va respinge această excepţie.

Referitor la chemarea în judecată a intervenientului P. A. de către pârât, întrucât acesta ar deţine terenul pe care reclamantul îl cere de la pârâtul însuşi, instanţa constată că această cerere este inadmisibilă, având în vedere disp.art.49 şi urm.din c.p.civ., care reglementează intervenţia voluntară şi forţată în procesul civil, iar privitor la intervenţia forţată, de care pârâtul aj uzat în speţa de faţă, având în vedere disp.art.57 c.p.civ., potrivit cărora oricare dintre părţi poate introduce în cauză în mod forţat o altă persoană ce ar putea invoca aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, ceea ce nu est situaţia din speţa de faţă, instanţa va urma să respingă cererea de chemare în judecată a intervenientului P. A. ca inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada că acesta s-ar pretinde în faţa instanţei sau ar fi pretins în faţa comisiilor locale proprietar al terenului de 400 m.p. pe care reclamantul "îl cere" prin procedura anulării titlului de proprietate, de la pârât. Pe fondul cauzei, având în vedere cele două expertize efectuate atât în primul ciclu procesual cât şi în ciclul de faţă, instanţa constată acţiunea reclamantului, aşa cum a fost formulată şi precizată ulterior, ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Reţinând în principal noua expertiză efectuată de către expertul C.A. ce este mult mai completă şi mai lămuritoare, instanţa constată că prin concluziile raportului, s-a stabilit că nu o suprafaţă de 400 de m.p. , ci o suprafaţă de 578 m.p. este ocupată de către pârâtul N. M. din suprafaţa de 1300 m.p. cerută de reclamantul C. S.I. iar pentru suprafaţa ocupată,  pârâtul N. M.deţine titlul de proprietate nr. 1335/17.10.2003 , doar pentru 400 m.p. situaţi în T.17, p.6, ceea ce ar presupune, la prima vedere, o posesie legitimă a pârâtului, însă, având în vedere că reclamantul pune în discuţie însuşi dreptul de proprietate al pârâtului cu privire la această suprafaţă de 400 m.p, mai precis, legalitatea titlului emis acestuia pentru această suprafaţă, instanţa constată, în urma probelor administrate în vederea dezlegării acestui aspect, că pârâtul nu era îndreptăţit la reconstituirea suprafeţei de 400 m.p. pe amplasamentul situat în T.17, p.6, , întrucât se face dovada deplină, prin probatoriile administrate şi mai lămuritor, prin ultima expertiză, că acest teren de 400 m.p. a fost anterior colectivizării în Registrul Agricol al reclamantului C. St.I.(fila 144 , vol.I, poz.4, pentru perioada 1959-1963 în pct."Vatra satului")  şi astfel, dat fiind că ambele părţi au cerut reconstituirea terenului pe vechile amplasamente iar dispoziţiile legii fondului funciar nr.18/1991 sunt foarte clare în acest sens, instanţa constatând cu mai multă putere că reclamantul este cel care a cerut primul terenul său, titlul datând din anul 1998, în timp ce al pârâtului este eliberat în anul 2003, Comisai Locală de Fond Funciar în mod nelegal şi eronat, i-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate pentru terenul cu care figura în pct."Vatra satului" în Registrul Agricol 1959-1963, în suprafaţă de 1300 m.p., pe un alt amplasament, şi anume în T.144, p.4/1, deşi terenul cerut de reclamant era liber, pentru ca ulterior, tot în mod nelegal şi eronat, acelaşi teren să fie reconstituit ca drept de proprietate pârâtului, ce nu era îndreptăţit la terenul din acest amplasament, va urma să admită dispună anularea parţială a celor două titluri de proprietate, reţinând că reclamantul are dreptul la terenul situat în T.17, p.6, nu pârâtul, iar pentru a se îndeplini practic acest lucru, se va dispune anularea parţială a titlului de proprietate al reclamantului, cu privire la terenul de 1300 m.p. situat în T.144, p.4/1, eliberarea în favoarea acestuia a unui nou titlu de proprietate în care aceeaşi suprafaţă de 1300 m.p. teren extravilan să fie înscrisă o suprafaţă de 1300 m.p. în intravilan, incluzând şi suprafaţa de 1400 m.p. din T.17, p.6 înscrisă în T.P.nr.1335/17.10.2003 eliberat pârâtului N. M., sens în care instanţa va dispune anularea parţială a acestui titlu.

Greşeala comisiei locale este cu atât mai gravă cu cât nu doar că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, dar i s-a dat şi teren în extravilan, în timp ce terenul său intravilan a fost dat în parte pârâtului.Instanţa constată două probleme de drept cu care nu a fost investită şi pe care le aduce la cunoştinţă părţilor:

Prima este faptul că pârâtul este posibil să fie îndreptă+ţit la suprafaţa de 400 m.p. pentru care i s-a anulat titlul de proprietate de vreme  ce a şi fost validat cu această suprafaţă, dar nu pe amplasamentul ce i se cuvenea reclamantului şi, având în vedere că la dosarul cauzei niciuna dintre părţi şi mai ales pârâtul, care era interesat, nu a cerut ca cele două comisii să fie obligate, în cazul în care s-ar admite acţiunea reclamantului, să-i lămurească şi acestuia situaţia cu cei 400 de m.p. la care nu este îndreptăţit, instanţa nu se poate pronunţa din oficiu, urmând ca pârâtul să facă demersurile necesare, după rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe. A doua problemă o reprezintă situaţia rezultată din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C.A., conform căreia pârâtul ocupă o suprafaţă mai mare din terenul ce i se cuvine reclamantului, respectiv 578 m.p. şi nu doar 400, însă instanţa nu este investită şi cu un capăt de cerere privind o revendicare imobiliară, urmând ca reclamantul, în aceleaşi condiţii menţionate pentru pârât anterior, respectiv după rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe să lămurească acest aspect, întrucât nefiind investită, instanţa nu se poate pronunţa din oficiu. Având în vedere disp.art.274  c.p.civ., constatând culpa procesuală a pârâtului N. M. şi a celor două comisii, instanţa va obliga în solidar aceste părţi la plata sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant, constând în onorariu apărător şi onorariu expert, în cele două cicluri procesuale.

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul N. M., prin întâmpinare. Admite acţiunea principală, cu completarea ulterioară, formulată de reclamantul C. St.I. domiciliat în comuna Argetoaia, sat Salcia, judeţul Dolj, în contradictoriu cu pârâtele C.L.de F. F.A.şi C.L. de F.F. D. şi pârâtul N. M. domiciliat în aceeaşi localitate.

Dispune anularea parţială a T.P.nr.421-58827/27.10.1998 eliberat reclamantului, în ceea ce priveşte suprafaţa de 1300 m.p., teren extravilan din T.144, p.4/1.

Dispune anularea parţială a T.P.nr.1335/17.10.2003 eliberat pârâtului N. I.M., în ceea ce priveşte amplasamentul terenului intravilan arabil în suprafaţă de 400 m.p. din T.17, p.6.Dispune eliberarea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamantului în care în locul suprafeţei de 1300 m.p., terne extravilan din T.149, p.4/1 să fie înscrisă o suprafaţă de 1300 m.p., în intravilan, incluzând şi suprafaţa de 400 m.p. din T.17, p.6.

Respinge cererea de chemare în judecată a intervenientului P. A., domiciliat în aceeaşi localitate, ca inadmisibilă.

Obligă pârâţii N. M.şi cele două comisii de fond funciar la plata sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.