Fara titlu

Dosar nr. 1576/257/2008

R O M Â N I A

JUDECATORIA MEDIAS

SECTIE GENERALA

SENTINTA PENALA Nr. 375

Sedinta publica de la 22 Decembrie 2008

Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Medias , din data de 19 mai 2008, a fost trimis în judecata inculpatul,

T. S. pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa în calificarea prev. de art.178 alin.2 C.penal , aratându-se ca : în data de 22.09.2007 în timp ce conducea autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare apartinând de SC S. N. SRL Seica-Mica, inculpatul a provocat un accident de circulatie determinat de viteza marita cu care circula, intrând în coliziune cu autoturismul Opel  Combo cu nr.de înmatriculare care circula regulamentar, impactul soldându-se cu decesul conducatorului auto , victima Poczo Iuliu.

Inculpatul prin declaratia data în fata instantei de judecata , aflata în dosar la fila 196, a sustinut ca nu se face vinovat de producerea accidentului si implicit nici de consecintele ce au urmat. A sustinut inculpatul ca viteza cu care a circulat s-a înscris în limite legale fiind de aproximativ 65-67 km/ora si nu de 97 km/ora cât este mentionat în rechizitoriu ; circulând în coloana a fost nevoit , fata de manevra intempestiva de frânare a autoturismelor ce rulau în fata lui, sa frâneze brusc fapt ce a condus la derapajul autoutilitarei conduse de el, intrarea pe contrasens si izbirea de autoturismul condus de victima ce venea din sens opus. A mai precizat inculpatul ca autoturismul din coloana aflat în fata sa, nu a semnalizat intentia de frânare si ca distanta dintre cele doua vehicule, cel condus de el si cel din fata, era de aproximativ 6 metri. În aparare, inculpatul prin aparatorul sau ales a solicitat încuviintarea probei testimoniale precizând ca îsi însuseste martorul acuzarii C. A. Totodata a mai mentionat ca are obiectiuni la expertiza tehnica efectuata în cursul urmaririi penale, solicitând în acest sens efectuarea unui supliment la expertiza , respectiv a unei lucrari de noua expertiza tehnica. A mai solicitat, în circumstantiere, încuviintarea probei testimoniale cu martorul P. D.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

În fapt 

În data de 22.09.2007 în jurul orelor 18,30 inculpatul T. S. conducea autoutilitara marca Dacia cu numarul de înmatriculare apartinând de SC S. N. SRL Seica-Mica  pe drumul national DN 14 din directia Sighisoara – Medias, fiind însotit în cabina de  colegul de sau de serviciu C. A. Inculpatul a facut deplasarea în interes de serviciu fiind angajatul firmei careia îi apartinea autoturismul condus, în ziua respectiva. Înainte de a ajunge în orasul Dumbraveni, la km 73+ 900, într-o zona în care soseaua este în panta si în curba, inculpatul a fost surprins de faptul ca masinile care circulau în coloana în fata sa, au redus brusc viteza , frânând . Datorita faptului ca viteza sa de circulatie era marita  a actionat violent  sistemul de frânare fapt ce a condus la derapajul autoutilitarei conduse de el si întrucât mai înainte de a efectua manevra de frânare violenta, a rulat foarte aproape de linia mediana ce desparte cele doua sensuri de mers ale soselei, a patruns cu partea din fata pe contrasens , moment în care a intrat în coliziune , izbindu-se  de autoturismul Opel Combo, condus de P. I., care circula regulamentar. În urma impactului autoturismul Opel Combo a fost proiectat , cu roata stânga fata blocata datorita vitezei cu care a fost lovit, pe o traiectorie curbilinie spre dreapta parcurgând pâna la oprire un spatiu de 18, 20 metri ,iar autoutilitara Dacia a comportat o rotire de 180 grade, urmata de o a doua rotire cu deplasare curbilinie de 5,50 metri pâna la oprire. În urma accidentului a rezultat decesul lui P. I., conducatorul autoturismului Opel Combo.

Din raportul de autopsie medico-legala nr.540/III/66 din 29.10.2007 a Cabinetului Medico-Legal Medias, fila 84-90 dosar,  rezulta ca moartea numitului P. I. a fost violenta si ea s-a datorat insuficientei respiratorii acute consecutive unei rupturi laringiene cominutive , în cadrul unui traumatism cervical complex. Mai este precizat  faptul  ca leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul, în conditiile unei deceleratii bruste, precum si sub actiunea unui corp dur (metalic) antrenat cu energie cinetica mare, ce a condus la crearea leziunilor tanatogeneratoare de la nivelul gâtului.

În cauza, la solicitarea inculpatului , s-a efectuat în cursul urmaririi penale o expertiza tehnica auto pentru determinarea dinamicii producerii accidentului. Din raportul de expertiza efectuat si care se gaseste în dosar la filele 107-119 , rezulta ca autoturismul Opel Combo condus de P. I. a avut, înainte de impact, o viteza de deplasare de 87 km/ora, iar cel condus de inculpatul T. S., o viteza de 97 km/ora, limita legala maxima admisa înafara localitatii , fiind de 90 km/ora, conform art. 50 alin.1 lit.a din OUG 195/2002. Potrivit declaratiei inculpatului de la fila 97 dosar, acesta si-a însusit concluziile expertului mai putin cele privitoare la viteza stabilita de 97 km/ora, sustinând ca nu a avut mai mult de 65-70 km/ora. Aceasta sustinere a inculpatului nu se confirma a fi reala , dovedindu-se a fi o ipoteza singulara în ansamblul materialului probator si fara nici un element de coroborare cu celelalte probe administrate în cauza. Astfel, martorul S. M., care s-a aflat în autoturismul Opel Combo, în declaratiile sale de la filele 135-139 si 201 dosar,  afirma ca autoturismul condus de inculpat avea o viteza foarte mare întrucât în momentul în care l-a vazut apropiindu-se de ei si-a dat seama ca acesta nu va putea opri , anticipând ceea ce de fapt s-a si întâmplat , ca va intra în ei. Viteza apreciata de martor , care este mecanic auto de profesie, aferenta unei urme de frânare de 10-15 metri este ca fiind între 80-90 km /ora. A mai declarat martorul faptul ca autoturismul Opel Combo a avut o viteza aproximativa de 80 km/ora.  Aceasta declaratie se coroboreaza cu cea a martorului C. M., care spune ca intensitatea lovirii autoturismului Opel Combo a fost mare , întrucât  partea din fata a autovehiculului condus de inculpat a fost aproape în totalitate avariata. Acelasi martor, spune ca în momentul frânarii masinii sale, el a avut o viteza de 80 km/ora. Aceste împrejurari de fapt care se coroboreaza între ele, dovedesc faptul ca inculpatul nu putea sa aiba  o viteza de numai 65-70 km/ora daca cel aflat în imediata lui apropiere a avut 80 km /ora în momentul frânarii, iar inculpatul nu l-a putut evita pe acesta fiind nevoit sa vireze usor spre linia mediana a soselei si apoi vazând ca din sens opus venea un alt autoturism , sa actioneze violent frâna. Martorul C. A. spune în declaratia de la fila 200 dosar ca inculpatul a frânat tocmai pentru a evita coliziunea cu autoturismul care circula în fata lor, neavând alta alternativa pentru a evita impactul cu acesta, împrejurare credibila pentru ca nu exista nici o alta explicatie asupra frânarii bruste. Nesemnalizarea invocata nu poate fi retinuta întrucât din momentul actionarii sistemului de frânare, lumina de frâna apare instantaneu.  Mai mult, urma de frânare a autoturismului condus de inculpat a fost de 19,40 metri ceea ce dupa aprecierile martorului S., conduce la o viteza superioara celei de 90 km/ora, fapt ce vine în sprijinul  valorii  vitezei determinate de expert , care înca o data se confirma a fi reala. Toate aceste aspecte converg spre aceeasi concluzie si sunt univoce în aprecierea ca fiind corecta viteza stabilita de expert si nicidecum a celei afirmate de catre inculpat, care în contextul dat se dovedeste neverosimila atât în raport cu urmele de frânare lasate , retinute si în procesul-verbal de cercetare la fata locului de la fila 8 dosar, dar si fata de  manevrele  pe care le-a efectuat  inculpatul , constând într-un viraj brusc si usor înspre linia mediana a soselei si apoi, actionarea violenta a frânei. Chiar si faptul ca  în raportul de autopsie a victimei se retine ca acel corp metalic care a creat leziunile tanatogeneratoare a fost antrenat cu energie cinetica mare, sustine lovirea autoturismului Opel Combo cu o viteza foarte mare.

Este evident ca asa dupa cum s-a mentionat, inculpatul a circulat cu viteza excesiva;  fiind pe o portiune de sosea în panta si în curba a fost surprins de coloana de masini si manevra lor neasteptata de frânare, împrejurari în care inculpatul a încercat sa evite lovirea masinii din fata,  orientând usor autovehiculul spre linia mediana a soselei, moment în care a sesizat ca din sens opus se apropia autoturismul Opel Combo, si vazând ca exista posibilitatea coliziunii , a frânat brusc, manevra din care a intrat în derapaj lovindu-se de acesta. Manevra efectuata a fost una nepotrivita, stiut fiind ca pe un carosabil umed aceasta provoaca rotirea vehiculului, datorita deceleratiei bruste , iar  forta centrifuga ce actioneaza  în curbele  la dreapta, tinde la aruncarea  autovehiculelor pe contrasens.

Asadar, inculpatul se face vinovat de producerea accidentului de circulatie o data pentru ca nu a respectat viteza legala de circulatie, asa dupa cum am mentionat; ca nu a adaptat viteza la conditiile de drum asa încât conform art.48 din OUG 195/2002 sa poata efectua orice manevra în conditii de siguranta ;  apoi pentru ca a încalcat dispozitiile art. 51 din OUG 195/2002 care prevede faptul ca, soferul unui vehicul care circula în spatele altuia are obligatia de a pastra o distanta suficienta fata de acesta pentru evitarea coliziunii precum si prevederile art. 47 din OUG 195/2001, care instituie obligatia pentru conducatorii auto ca pe sensul lor de mers sa circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii respective si nicidecum catre interiorul drumului asa dupa cum a facut inculpatul, care înainte de frânare si derapaj a calcat linia mediana a drumului.

Cum din acest accident de circulatie, provocat de inculpat prin nesocotirea regulilor de trafic rutier, a rezultat decesul victimei P. I., inculpatul se face vinovat de savârsirea infractiunii de ucidere din culpa în calificarea data de art. 178 alin.2 C.penal.

În legatura cu decesul victimei, în cauza, apararea a emis asertiunea potrivit careia starea tehnica necorespunzatoare a airbag-ului  de la autoturismul Opel Combo, din dreptul victimei, ar fi determinat aceste consecinte letale. Aceasta ipoteza a fost vehiculata si de martorul  S. M. care în declaratia sa de la fila 201 dosar, sustine ca punga de aer a airbag - ului din dreptul victimei a împrastiat un nor de praf, în interior, aceasta  fiind gasita pe bancheta din spate a autoturismului spre deosebire de cel din fata lui, care s-a deschis si a ramas intact. Aceasta împrejurare este neesentiala pentru ca airbag-ul este un sistem de protectie si nu toate autoturismele sunt dotate cu astfel de accesorii. Provocarea accidentului este factorul care a condus la coliziunea autovehiculelor si cauza impactului din care a rezultat  decesul victimei.  În rationamentul asertiunii apararii ar însemna, spre pilda, ca daca un sofer decedeaza pentru ca s-a lovit cu capul de bordul masinii în momentul când i-a fost lovita  masina de un alt autovehicul care avea viteza, cauza rezultatului letal ar fi existenta acelei dotari . Cauza este viteza si nicidecum faptul ca în interiorul masinii exista accesorii care în momentul când li se imprima energia cinetica provenita dintr-un  impact , creeaza anumite leziuni ce pot conduce chiar si la decesul celui lovit. Asa si în cazul de fata, cauza a fost producerea accidentului în sine,  intensitatea mare de lovire în impactul dintre cele doua autoturisme determinata de viteza mare cu care a condus inculpatul, peste limita legala , fapt ce a transmis o energie cinetica mare acelui corp metalic ce a lovit victima , leziunile respective provocându-i moartea în contextul unui traumatism cervical complex generat de deceleratia brusca a autoturismului , fenomen rezultat de pe urma blocarii rotii care s-a datorat tot intensitatii de lovire a masinii victimei.

S-a mai invocat de catre aparare si existenta cazului fortuit, motivat de imprevizibilitatea faptului frânarii autoturismelor care rulau în coloana în fata autoturismului condus de inculpat precum si al efectului de derapaj al acestuia din urma. Cazul fortuit presupune cu necesitate interventia unei împrejurari straine de prevederea si vointa faptuitorului, exclusiva de orice culpa,  fara de care actiunea lui nu ar fi produs rezultatul socialmente periculos, iar imprevizibilitatea  sa fie una obiectiva si nu subiectiva. De genul acestor evenimente  au fost socotite ca fiind de exemplu : fenomenele  naturii ; unele cauze tehnice de  genul unui scurtcircuit, blocarea unui motor ;  stari maladive ale persoanei, o criza de epilepsie, lesin ; sau comportarea imprudenta a victimei.

În cazul inculpatului nu s-a relevat interventia unei astfel de împrejurari ,iar frânarea autoturismelor din coloana nu este un factor imprevizibil pentru ca în trafic, în mod obiectiv, aceasta manevra se utilizeaza în mod obisnuit. Derapajul invocat nu se constituie într-o împrejurare distincta ce tine de fortuit , nefiind  o împrejurare distincta ci efectul mai multor factori :  viteza mare  de circulatie , decelerarea acesteia în mod brusc ,  în conditii  de  carosabil umed, fata de care culpa inculpatului subzista prin tot ceea ce s-a retinut mai sus.

Prin urmare, inculpatul T. S. se face vinovat de savârsirea infractiunii de ucidere din culpa prev.de art.178 alin.2 C.penal, împrejurarea ca inculpatul a avut calitatea de conducator a unui vehicul cu tractiune mecanica atragând retinerea formei agravate a aliniatului 2, fapt pentru care va fi condamnat la pedeapsa de

 - 2 ani si 6 luni închisoare  ,  a carei executare va fi suspendata conditionat conform art. 81, 82 alin.1 C. penal pe o durata de 4 ani si 6 luni.

În temeiul art. 71 C.penal, se va aplica inculpatului si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev.de art. 64 lit.a teza a II a ; lit.b si c C.penal, fapta savârsita fiind într-o evidenta incompatibilitate cu exercitiul acestor drepturi ce implica functii de autoritate publica si dreptul de a conduce autovehicule, pedeapsa  a carei executare va fi , de asemenea ,  suspendata conditionat potrivit dispozitiilor  art. 71 alin.5 C.penal.

La încadrarea în drept a faptei, stabilirea si individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere :

-continutul faptei care prezinta gravitate si pericol social concret ridicat întrucât a produs o urmare ireparabila – pierderea unei vieti omenesti ;

-împrejurarea ca inculpatul nu poseda antecedente penale , are loc de munca si este integrat în societate , dar si ca a avut o atitudine numai partiala de sinceritate ;

-limitele legale ale pedepsei ;

-celelalte criterii prev.la art. 72 C.penal.

Asupra modului de executare, instanta a apreciat ca fata de lipsa antecedentelor penale si conduita buna avuta anterior de inculpat, scopul educativ al pedepsei poate fi atins si fara privarea acestuia de libertate, sens în care, s-a facut aplicatiunea art. 81 si 82 alin.1 C.penal, dispunându-se suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C.penal, referitoare la revocarea acestui beneficiu al suspendarii în cazul în care va mai comite alte infractiuni pe durata termenului de încercare stabilit.

În ceea ce priveste latura civila a actiunii, instanta în baza art. 346 rap.la art.14 C.pr.penala, art.999 C.civil, apreciaza întrunite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului. Întrucât inculpatul a savârsit fapta în îndeplinirea atributiilor de serviciu încredintate în fapt de conducerea firmei la care a fost angajat SC S. SRL Seica-Mica, sunt întrunite si conditiile art. 1000 alin.3 C.civil pentru angajarea raspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului, urmând ca inculpatul sa fie obligat la despagubiri civile în solidar cu partea responsabila civilmente mentionata.

Instanta retine  ca fapta ilicita a inculpatului , savârsita din culpa sa exclusiva, a provocat , partilor civile P. M., sotia victimei ; P. P., Poczo  I., M. M. si Z. A., care sunt fiii respectiv fiicele victimei, un prejudiciu moral cert  constând în pierderea ireparabila a sotului respectiv tatalui lor, astfel ca sunt în drept sa primeasca daune morale de la inculpat.

 Având în vedere însa  faptul ca , înainte de producerea acestui eveniment nefericit, numai sotia locuia împreuna cu victima, iar copiii au propriile lor familii, instanta apreciaza ca desi suferinta este aceeasi, partea civila P. M. este îndreptatita  la despagubiri morale într-un cuantum mult mai important , în compensarea a ceea ce a însemnat victima pentru partea civila,  în viata de zi cu zi, o prezenta si un sprijin permanent nu numai material ci si moral, sentimental.

Asadar, instanta va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabila civilmente sa plateasca partii civile P. M., suma de 50.000 lei daune morale , iar celorlalte parti civile P. P., P. I., M. M. si Z. A., suma de câte 20.000 lei, cu acelasi titlu.

Partile civile au mai pretins despagubiri civile si pentru daunele materiale pricinuite, estimate conform înscrisului de la fila 175 dosar, la suma de 40.000 lei , cheltuieli ocazionate de funeraliile victimei si suma de 7250 euro, contravaloarea autoturismului distrus.

Din dovezile, constând în chitantele de la filele 56- 65 dosar, coroborate cu declaratiile martorilor  D. L. si B.  L. filele 219, 221 dosar, rezulta ca  partile civile au efectuat cheltuieli  directe în suma de  10.711,38 lei pentru organizarea a tot ceea ce înseamna funeralii de înmormântare si alte obiceiuri locale (cina, pomana, parastas). Aceasta suma se compune din suma de 493,33 lei – achizitii de alimente conform bonului de la fila 56 dosar ; 25 lei - taxa eliberare act deces conf. chitantei de la fila 58 dosar; suma de 3.345,52 lei - masa servita la pomana, conf. chitantei si facturii fiscale de la filele 58,63 dosar ; sumele de 2.700 lei ; 42,13 lei ; 62 lei; 26 lei; 20 lei ; 48 lei ;67, 40 lei;  432 lei ; 1500 lei, reprezentând contravaloare alimente achizitionate – filele 59- 65  dosar ; si suma de 1950 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor funerare conf. chitantei de la fila 61 dosar. Alimentele achizitionate si pentru care s-au prezentat chitante se prezuma ca au fost folosite la organizarea meselor de pomenire a victimei , martora D. confirmând ca s-au servit atât diferite feluri de mâncare cât si bauturi, sucuri, dar si prajituri.

La suma totala mentionata se cuvine a fi incluse si cheltuielile efectuate cu deplasarea din Spania , la înmormântarea victimei,  a partilor civile Z. A. si  P. M., conform dovezilor de la filele 66 si 69 dosar, biletele de avion însumând 962,88 euro , ceea ce în echivalent în lei la cursul oficial mediu de la data platii,  facut public de Banca Nationala a României înseamna 3222,37 lei ( cursul mediu pentru luna septembrie 2007 , fiind de 3,3466 lei ). În privinta celorlalte cheltuieli efectuate cu transportul cu avionul, se constata ca acestea privesc alte persoane decât mostenitorii legali ai victimei sau privesc deplasari diferite la o  data pentru care nu se poate stabili conexiunea cu ceea ce sotia victimei a organizat în pomenirea victimei ori chiar deplasari ale sotiei victimei în Spania, care au fost  apreciate de instanta ca exced drepturilor ce li se cuvin partilor civile,  motiv pentru care vor fi respinse. Nu s-au dovedit cheltuielile de 2800 lei pretins efectuate de partile civile cu transportul de la aeroportul Baneasa în localitatea Dumbraveni , nici faptul ca materialele de constructie evidentiate la fila 72 dosar au fost folosite pentru ridicarea monumentului funerar si nici faptul ca autoturismul avariat ar fi fost distrus complet nemaiputând fi utilizat. Asa dupa cum rezulta din procesul-verbal de cercetare la fata locului , fila 12 dosar, avariile înregistrate au constat în deteriorarea elementelor de constructie din fata ale autoturismului, iar plansele fotografice de la filele 20-26 dosar, confirma aceasta stare a autovehiculului. Partile civile nu au facut dovada cheltuielilor efectuate cu aceste reparatii si nici ca autoturismul nu mai poate fi pus în functiune determinat de producerea acestor avarii, asa încât solicitarea lor de a fi despagubite cu suma echivalenta pretului cu care a fost cumparat  initial autoturism este lipsita de  orice temei si ca atare, aceste pretentii banesti vor fi respinse.

Hotarârea este opozabila si asiguratorului SC A. SA. Dupa cum rezulta din mentiunea existenta pe verso-ul înscrisului de la fila 34 dosar, autoturismul  SB … apartinând partii responsabile civilmente SC S. SRL

Seica-Mica este asigurat  pentru raspundere civila auto RCA la societatea Astra SA, având contract încheiat sub nr.000706318, polita de asigurare fiind valabila pâna la data de 14.02.2008. Aceste împrejurari nu au fost contestate de niciuna dintre parti si nici asiguratorul, citat în cauza, nu a facut vreo opozitie în acest sens.

Potrivit art.49 din Legea 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile în România, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil. Rezulta deci ca raspunderea asiguratorului este o raspundere contractuala, angajata în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul si nu o forma a raspunderii civile delictuale. În cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenite în anul 2007, limitele despagubirii sunt cele prev .de art. 12 alin.3 din normele aprobate prin Ordinul nr.113133/28.11.2006 publicat în Monitorul Oficial nr. 977/2006. Potrivit art. 55 alin.1 din Legea 136/1995, despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite. În consecinta, fata de aceste dispozitii legale, nu se mai poate sustine ca raspunderea asiguratorului  are un caracter subsidiar fata de cea a asiguratului, cel dintâi putând fi obligat direct la repararea prejudiciului, ca urmare a producerii riscului asigurat. De altfel, atunci când Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin decizia nr. I din 28 martie 2005 asupra calitatii de asigurator a societatii de asigurare a retinut în considerentele deciziei , la ultimul paragraf , ca în cazul producerii unui accident de circulatie având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de raspundere civila, coexista raspunderea civila delictuala, bazata pe art. 998 C. civil , a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele pagubitoare, cu raspunderea contractuala a asiguratorului , întemeiata pe contractul de asigurare încheiat în conditiile reglementate prin Legea 136/1995.

Mai mult, finalitatea asigurarii în conditiile în care ea este si obligatorie nu poate fi alta decât aceea de a asigura cu precadere si prisosinta plata despagubirilor mai înainte de urmarirea oricarei alte persoane. Mecanismul asigurarilor presupune ca la producerea riscului asigurat , asiguratorul sa plateasca despagubirile aferente.

Pentru aceste considerente, instanta va obliga  si pe asiguratorul SC Astra SA, în limita riscului asigurat , la plata despagubirilor retinute în prezenta hotarâre.

În baza art. 191 C.pr.penala, inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabila civilmente  sa plateasca statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, iar în baza art. 193 alin.1 si 4 C.pr.penala, aceleasi parti vor fi obligate sa plateasca partii civile P. M., suma de 3500 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitantele de la filele 214, 215 dosar.

Domenii speta

Spete similare