Constatare nulitate

ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ NR.939/2012

Şedinţa publică din 30 aprilie 2012

Preşedinte :

Grefier:

S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul CI, împotriva pârâtei Asociaţia CB, pentru constatare nulitate.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul registratură al instanţei s-a depus la data de 30 aprilie 2012 un răspuns la întâmpinarea pârâtei, fiind ataşată fila buletinului de identitate al reclamantului.

Raportat la apărările pârâtei, respectiv răspunsul la întâmpinare depus de către reclamantul,  instanţa dispune acvirarea dosarului nr../2001 al Judecătoriei Ineu.

Constatând că nu s-au formulat alte cereri, iar reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa declară încheiată faza probatorie şi rămâne în pronunţare, pe marginea probelor la dosar.

Cererea  este legal timbrată cu 19 lei taxă judiciară de timbru conform art.3 alin.1 din Legea nr.146/1997 republicată şi 0,3 lei timbru judiciar, conform art.3 din O.G.nr.32/1995. 

J U D E C A T A,

Constată că prin cererea înregistrată la această instanţă la data de .. 2012, legal timbrată, reclamantul CI, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociaţia CB, ca prin sentinţă judecătorească să se constate nulitatea absolută a înscrisului intitulat ,, Declaraţie” autentificat sub nr../13.10.2009 de către BNP ,, BE” din Ineu şi a se dispune repunerea reclamantului în situaţia anterioară perfectării înscrisului.

Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În fapt, a motivat prin aceea că a fost membru fondator al CB din anul 2001,anul reînfiinţării, iar în anul 2009, în urma unor discuţii cu conducerea CB a înţeles să cedeze dreptul său composesoral cu privire la păşune, în favoarea asociaţiei.

De asemenea, a arătat că la momentul perfectării înscrisului intitulat ,,Declaraţie” i-a precizat expres notarului public că nu înţelege să-şi înstrăineze dreptul composesoral cu privire la porţiunea constând în pădure şi stufăriş, dar cu toate acestea s-a încheiat menţiunea că ar ceda ,,întreg dreptul” ceea ce nu a corespuns voinţei sale reale, fiind în vârstă de 82 de ani, nu a cunoscut termenii folosiţi în cuprinsul actului şi nici nu a înţeles explicaţiile  date de notar, întrucât nu are pregătire, motiv pentru care a semnat fără obiecţiuni.

Totodată, a susţinut că  ulterior  din discuţiile purtate cu persoanele care deţin cunoştinţe juridice a  înţeles că  în cuprinsul actului nu s-a explicat ce anume cedează şi faptul că, cesiunea drepturilor trebuia să se facă în baza unui contract consensual încheiat între el şi reprezentantul pârâtei, întrucât înscrisul ,,Declaraţie” nu avea valoare juridică cât timp nu există acordul voinţei privind acceptarea.

Astfel, consideră că voinţa sa a fost viciată, iar actul încheiat nu poate produce efecte juridice, întrucât părţile se află şi în prezent în situaţie juridică anterioară încheierii actului.

În drept şi-a întemeiat cererea pe prevederile art.948, 953, art.954(1), art.961, art.1391-1398 din codul civil 1864, art.2 din Decretul nr.167/1958, art.2502 pct. 3 din Noul Cod civil.

Pârâta CB, prin întâmpinarea depusă la filele 21-22 dosar a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică, arătând în fapt că la 13 octombrie 2009 reclamantul a cesionat prin declaraţie autentificată de biroul notarului public, drepturile sale de membru al composesoratului, cu toate consecinţele care decurg din acest fapt, contra sumei de 8.000 lei, retrăgându-se totodată din asociaţie, în conformitate cu disp.art.11 din Statul acesteia.

De asemenea, a mai arătat că prin înscrisul încheiat s-a specificat în mod expres faptul că suma de bani primită reprezintă contravaloarea ,,întregului drept”, iar nu o cesiune parţială aşa cum susţine reclamantul, iar potrivit prev. art.1174 c.civil actul autentic, are tot efectul între părţi despre drepturile şi obligaţiile ce constată, precum şi despre aceea ce este menţionat în act, peste obiectul principal al convenţiei, când menţionarea are un raport oarecare cu acest obiect.

Cu privire la eroarea invocată ca şi viciu de consimţământ, în condiţiile art.953 şi art.954 cod civil,  a menţionat că aceasta trebuie dovedită atât în ceea ce priveşte existenţei falsei reprezentări a realităţii, cât şi în ceea ce priveşte caracterul determinant al motivului hotărâtor în încheierea actului, simpla afirmaţie pe neînţelegerea explicaţiilor oferite de notarul public, a lipsei de cunoştinţe juridice nu poate fi apreciată drept viciu de consimţământ, în condiţiile în care orice notar public în conf., cu prev.art.61 al.1 din Legea 36/1995, pentru a  lua consimţământul părţilor şi după citirea actului, are obligaţia de a întreba părţile dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în respectivul act exprimă voinţa lor.

În ce priveşte contextul acţiunii, cu privire la motivul de nulitate faţă de lipsa obiectului cesiunii, că nu s-a explicat ce anume a cedat, precum şi acordul voinţei privind acceptarea, pârâta arată că, potrivit prev.art.962 c.civil obiectul convenţiilor este acela la care părţile sau numai una din părţi se obligă şi din înscrisul autentificat se evidenţiază în mod explicit obiectul determinat al raportului obligaţional, respectiv cesionarea întregului  drept deţinut în cadrul composesoratului, astfel înscrisul întruneşte toate condiţiile de validitate potrivit prev.art.969 c.civil, drept pentru care a solicitat respingerea acţiunii, iar în drept şi-au întemeiat întâmpinarea potrivit prev.art. 115-118 c.pr.civilă.

Pentru soluţionarea cauzei s-au depus la dosar, în xerocopii: declaraţia autentificată sub nr.. /13.10.2009 fila 3, actul constitutiv al asociaţiei filele 4-11, certificat fiscal fila 14, certificat de atestare fiscală-anexa 1 fila 15, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru fila 16, întâmpinare pârâtă filele 21-22, răspuns la întâmpinare filele 25-24 şi fila buletin identitate reclamant fila 29 dosar, respectiv a fost acvirat dosar nr../2001 al Judecătoriei Ineu.

Din înscrisurile depuse la dosar instanţa reţine în fapt următoarele:

Pârâta CB, a fost constituit ca persoană juridică fără scop lucrativ, în temeiul prevederilor OG nr.26/2000, respectiv prevederile Legii nr.1/2000, fiind autorizată ca persoană juridică prin sentinţa civilă nr.874/2001 a Judecătoriei Ineu, reclamantul regăsindu-se înscris în acrul acestei asociaţii, fila 4-10 dosar.

La data de 13 octombrie 2009, s-a încheiat înscrisul intitulat ,,Declaraţie”, fiind autentificat de BNP BE din Ineu sub nr../13.10.2009 copie fila 3 dosar, prin care reclamantul arată că: ,,suma de bani care mi s-a virat de către CB, jud.Arad în contul meu personal în valoare de 8.000 lei RON (optmiilei) reprezintă contravaloarea  întregului drept pe care îl deţin în CB, jud.Arad, înţelegând astfel ca această sumă să înlocuiască dreptul pe care îl deţin în cadrul composesoratului mai sus descris, declarând că sunt de acord să mă retrag din CB, jud.Arad, conform art.11 din Statut”.

Ulterior semnării şi autentificării acestui înscris, reclamantul a fost radiat din lista membrilor composesori, apreciindu-se că acesta a cedat întreg dreptul său în favoarea composesoratului.

Prin întâmpinare, pârâta arată că reclamantul nu mai poate contesta validitatea şi conţinutului actului autentificat la data de 13 octombrie 2009, şi implicit intervenţia prescrierii, iar pe de altă parte că acest înscris se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate pe care legea la conferă actului autentic.

Cu privire la intervenirea prescripţiei, ca excepţie de fond, absolută şi peremtorie, instanţa reţine că, după cum se invocă de altfel şi prin cerere de către reclamant, că în speţă se pune problema constatării nulităţii absolute.

Cum nulitatea absolută poate fi invocată oricând şi de către cine are interes, fiind deci imprescriptibilă,potrivit prevederilor art.2 din Decret nr. 167/1958, coroborat cu prevederile art.6 din codul civil , aceste susţineri nu sunt fondate.

Referitor la celelalte susţineri ale pârâtei, respectiv că înscrisul ce face obiectul acţiunii de faţă se circumscrie prevederilor art.1174 c.civil de la 1864, potrivit cărora actul autentic are tot efectul între părţi despre drepturile şi obligaţiile ce constată, precum şi despre aceea ce este menţionat în act, peste obiectul principal al convenţiei, când menţionarea are raport oarecare cu acest obiect, în raport de conţinutul actului,  se va avea în vedere  că  acesta are caracterul unui act unilateral de voinţă.

În acest sens, raportat la temeiul de fapt pe care se fondează cererea reclamantului, aşa cum s-a reţinut mai sus, pârâta s-a constituit sub forma asociativă de proprietate reglementată de Legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 26 pct.2 1 în cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie, fară specificarea cotei părţi, pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote părţi egale.

Devălmăşia reprezintă forma de proprietate comună caracterizată prin aceea că titularii nu au precizată cota parte ce ar reveni fiecăruia din drept, şi deci dreptul de proprietate nu este divizat, cu consecinţa aplicării regulii unanimităţii, astfel că nici unul dintre titulari nu are un drept exclusiv asupra unei părţi materiale din lucru şi în consecinţă pentru orice cedare a dreptului, este necesară existenţa acordului de voinţă al tuturor coproprietarilor.

Potrivit Statului pârâtei, mai precis potrivit prevederilor art.11 ,, Încetarea calităţii de membru,, se prevede că: încetarea calităţii de membru se realizază prin retragere... şi se dispune de către Adunarea Generală.,,

La momentul încheierii actului erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 247/2005 modificată, la art. 2 arătându-se că terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Potrivit acestor prevederi legale, nerespectarea condiţiei de formă este sancţionată cu nulitatea absolută a actului juridic.

Cum în speţă nici una din aceste condiţii nu sunt îndeplinite, respectiv că pe de o parte orice înstrăinare totală a fondului de către deţinătorul său, membru în cadrul composesoratului, ce are drept consecinţă încetarea calităţii de membru, respectiv prin retragere supusă aprobării Adunării Generale, iar pe de altă parte chiar dacă actul intitulat ,,declaraţie,, încheiat în formă autentică, ar fi apreciat drept  contract unilateral, încheiat în forma cerută expres de lege în cazul transmiterii dreptului asupra unui imobil, acest act este viciat sub aspectul consimţământului.

Faptul că reclamantul s-a aflat în eroare cu privire la conţinutului actului, şi a efectelor juridice ce curg din încheierea acestuia, ca viciu de consimţământ se susţine pe împrejurările în care s-a încheiat actul.

Eroarea - obstacol, este acea formă a viciului de consimţământ, ce vizează natura actului ce se încheie ,,error in negotio,, fiind cea mai gravă formă a erorii, sancţiunea fiind nulitatea absolută a actului.

Pentru ca eroarea să fie viciu de consimţământ este necesar ca elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor pentru încheierea actului, respectiv în sensul că dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu ar mai fi fost încheiat.

Ori, la momentul încheierii înscrisului ,,declaraţie,, autentificat la data de 13.10.2009, nu se putea pune problema cesiunii dreptului, respectiv a cotei părţi indivize aparţinând reclamantului, în condiţiile în care, după cum de altfel acceptă şi pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar, respectiv fila 22, alin.5, situaţia juridică a pădurii aparţinând pârâtei nu a fost încă clarificată juridic, pârâta arătând că la acesta este îndreptăţit şi reclamantul, şi deci a existenţei acestui drept.

Un ultim aspect legat de validitatea înscrisului intitulat ,,declaraţie,,  este reprezentat de nerespectarea prevederilor art.24 din statutul pârâtei, care reglementează înstrăinarea bunurilor proprietatea composesoratului, prin vânzare, respectiv prin exercitarea unui drept de preemţiune,respectiv fixarea limitelor minime şi maxime ale preţului, stabilite de Adunarea Generală la începutul fiecărui an, şi cu respectarea art.10 lit.e, din acelaşi statut,care stipulează că în cazul înstrăinării totale ori parţiale, nici cel ce primeşte, nici cel ce înstrăinează nu poate avea un fond mai mic decât cel stabilit în adunarea generală.

Din întreaga stare de fapt expusă, rezultă că actul juridic intitulat,, declaraţie,, este lovit de nulitate, cu toate consecinţele ce decurg din acesta, respectiv prin repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia, ca urmare aaplicării principului ,,restitutio in integrum,,.

Prin urmare, având în vedere şi prevederile art.948, art.953, art.954 alin.1, art. 961, art.1391-1398 din c.civil 1864, urmează a admite acţiunea reclamantului, a se constata nulitatea absolută a înscrisului intitulat ,, Declaraţie” încheiat la data de 13.10.2009 autentificat sub nr../13.10.2009 de către BNP BE din Ineu, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară perfectării înscrisului.

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în drept prev.art.274 c.pr.civ.,  instanţa urmează a  nu le acorda.

Pentru aceste motive, instanţa în numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E,

Admite acţiunea formulată de reclamantul CI, împotriva pârâtei Asociaţia CB,  pentru constatare nulitate absolută şi în consecinţă:

-constată nulitatea absolută a înscrisului intitulat ,, Declaraţie” încheiat la data de 13.10.2009 autentificat sub nr../13.10.2009 de către BNP BE din Ineu,

-dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii aceluiaşi înscris.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 30 aprilie 2012.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare