Obligatie de a face. Reconstituirea dreptului de proprietate. Aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 08.07.2008 sub nr. 13343/245/2008, reclamanta P. E. a chemat în judecata pe pârâtele Comisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Dumesti prin Primarul comunei Dumesti în calitate de Presedinte al comisiei  si Comisia Judeteana Iasi de Fond Funciar Iasi, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea Primarului sa întocmeasca documentatia privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 0,50 ha teren si sa o trimita Comisiei Judetene lasi, in vederea emiterii titlului de proprietate, obligarea comisiei judetene la emiterea titlului de proprietate, iar în conformitate cu art. 5 din Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991, obligarea la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, de la data ramânerii definitive a sentintei si pana la punerea efectiva in posesie.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca  i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 0,50 ha teren, drept de proprietate validat prin hotarârea Comisiei Judetene de aplicare a Legii 18/1991 Iasi, cu nr. 30/1991, sens în care a fost eliberata adeverinta tip din  data de 12.08.1991 de Comisia Comunala de aplicare a Legii 18/1991.

Sustine reclamanta ca, desi constituirea dreptului de proprietate a fost trecuta în tabelul anexa 2 b la pozitia 33, categoria de folosinta fânete, tabel întocmit conform Regulamentului de aplicare a legii fondului funciar, determinându-se chiar si amplasamentul -  în comuna Dumesti, sat Hoisesti, jud. Iasi, la locul numit " Ses Hoisesti ", - si în ciuda  demersurilor repetate la Comisia comunala Dumesti  pentru eliberarea unui titlu de proprietate, aceasta nu s-a conformat dispozitiilor legale, art.27 din Legea 18/1991 în sensul delimitarii suprafetei de teren pentru eliberarea titlului de proprietate. În consecinta, pentru motivele aratate, solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulata.

În dovedirea sustinerilor, reclamanta a depus la dosar, în copie, adeverinta tip din  data de 12.08.1991 emisa de catre Comisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Dumesti

Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Iasi – prin adresa nr. 18364/22.09.2008 a comunicat instantei ca, pe numele reclamantei a fost emis titlul de proprietate nr. 50804, însa acest a nu a fost eliberat deoarece nu a fost semnat de catre reprezentantii tuturor institutiilor, ulterior precizând ca titlul nu a fost eliberat, motivat de faptul ca reconstituirile dreptului de proprietate au prioritate fata de  constituirile dreptului de proprietate, asa cum este si cazul reclamantei.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Cererea  reclamantei P. E. privind constituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 0,50 ha teren a fost validata prin  Hotarârea nr. 24/09.08.1991 a  Comisiei Judetene de Aplicarea Legii 18/1991 Iasi ( filele 39 – 41), iar conform procesului verbal nr. 30/09.08.1991 al aceleiasi comisii ( filele 42 – 50) aceasta a fost înscrisa în anexa 2 b la pozitia 33,  iar ulterior în favoarea acesteia a fost  emisa adeverinta  din 12.08.1991 pentru suprafata de 0,50 ha pe raza teritoriala a comunei Dumesti ( fila 4) . 

Urmare a mai multor demersuri ale reclamantei de valorificare a dreptului obtinut, comisia locala a identificat terenul si a întocmit documentatia necesara emiterii titlului de proprietate, în baza careia s-a emis titlu de proprietate nr.50804/1993 în favoarea acesteia, asa cum atesta si Oficiu de Cadastru si Publicitate imobiliara ( filele 32, 56, 61 – 62), însa acesta nu a fost semnat deoarece cererile de constituire au fost suspendate pâna la finalizarea procedurilor de reconstituire.

1. Cu privire la capatul de cerere privind obligatia de a face

Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate,  produce doua efecte : unul general si unul special :

Efectul general al cererii, consta în investirea învestirea comisiei locale competente si obligarea acestora de a solutiona cererea .

A. Obligarea comisiilor de a solutiona cererea, se încheie, în opinia instantei, în momentul emiterii titlului de proprietate si nu se opreste la emiterea hotarârii de validare fiind necesara parcurgerea în întregime a procedurii administrative prevazuta de lege .

Ori,  desi,  reclamantei i s-a constituit dreptul de proprietate prin hotarârea comisiei judetene, dreptul acesteia nefiind contestat de nici una dintre pârâte sau de vreun tert, ba chiar s-a procedat si la emiterea titlului de proprietate care însa, nu a fost semnat deoarece cererile de constituire au fost suspendate pâna la finalizarea procedurilor de reconstituire .

În aceste conditii, desi reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate înca din anul 1991, aceasta nu si-l poate valorifica nici dupa 17 ani, pârâtele prevalându-se de dispozitii vagi ce ar da prioritate reconstituirilor fata de constituiri .

Pe  de o parte,  în conditiile în care titlul de proprietate nr.50804/1993 a fost emis reiese ca, în speta, Comisia Locala de Fond Funciar Dumesti si-a îndeplinit obligatia privind înaintarea catre Comisia judeteana a documentatiei necesare eliberarii acestui titlu, astfel ca cererea în obligatie de a face este neîntemeiata fata de aceasta .

Efectul special generat de cererea de chemare în judecata, este cel reglementat de art. 13 alin 3 din lege, respectiv emiterea titlului de proprietate .

B. Asadar, fata de dispozitiile legale si în raport de actele si lucrarile dosarului precum si de sustinerile reclamantilor, rezulta ca pârâta Comisia Judeteana  nu a finalizat procedura declansata de catre reclamanta, în sensul ca nu a emis titlul de proprietate – actul final al procedurii administrative,  desi dreptul petentei a fost recunoscut .

1.1 Din perspectiva legislatiei funciare interne  în materie, se poate observa ca, desi are un drept de proprietate recunoscut si necontestat, reclamanta nu poate uza de prerogativele acestuia, fiind împiedicata de o prioritate stabilita de art. art. V din Legea nr. 169/1997, asa încât, raportat la legislatia interna în vigoare, pârâta nu poate fi obligata la emiterea titlului de proprietate .

1.2 Din perspectiva reglementarilor internationale :

Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, „orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.

De asemenea, art. 20 alin 2 din Constitutia României  prevede ca : „2) Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile” .

Astfel, în ceea ce priveste Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,  ca principiu general, dispozitiile acesteia au forta constitutionala si supralegislativa .

Este de observat ca, normele juridice internationale privitoare la protectia drepturilor omului au aplicabilitate directa în dreptul intern – self exuecuting -  obligatia interpretarii si aplicarii dispozitiilor constitutionale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internationale ratificate de România, deci si în conformitate cu dispozitiile Conventiei, se impun tuturor autoritatilor publice române deoarece prevederile Constitutiei au aplicabilitate directa .

Pentru aceste considerente se poate aprecia ca,  normele cuprinse în Conventie si protocoalele aditionale alcatuiesc, împreuna cu jurisprudenta  organelor sale, un bloc de conventionalitate .

Plecând de la dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta constata ca reclamanta beneficiaza de un drept de proprietate recunoscut si necontestat de catre pârâte, însa este lipsita de aceasta proprietate, prin dispozitiile legale nationale enuntate mai sus .

În aceste conditii, evident  aceste norme nationale vin în contradictie directa cu dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, asa încât, instanta este obligata  - art. 20 alin 2 din Constitutia României - conform sa faca aplicarea directa a reglementarilor internationale .

Referitor la contradictia dintre aceste norme, aceasta nu a fost constatata prima data de catre instanta, ci, de catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, care, în cauza Cauza Dorneanu împotriva României(Cererea nr. 1818/02), referindu-se la recunoasterea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane a retinut, pe de o parte ca :  “....a creat în beneficiul reclamantei « speranta legitima » de a fi efectiv pusa în posesia terenurilor litigioase si de a obtine titlul de proprietate asupra lor (a se vedea, mutatis mutandis, Abaluta împotriva României, nr. 77195/01, paragraful 55, 15 iunie 2006 si Tacea împotriva României, nr. 746/02, paragraful 37, 29 septembrie 2005). În aceste conditii, creanta sa este suficient stabilita pentru a constitui o « valoare patrimoniala » care implica aplicarea garantiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1….” iar pe de alta parte :” …în prezent reclamanta se afla în posesia unui titlu de proprietate, Curtea considera ca din cauza întârzierii în executare, ea a suferit un prejudiciu ce decurge din faptul ca timp de peste doi ani ea nu a putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, Sabin Popescu citat anterior, paragrafele 80-81)…”

Raportându-ne strict la prezenta speta, putem observa ca reclamanta nu se afla doar  în prezenta unei sperante legitime ci chiar a unui drept de proprietate, drept de proprietate, recunoscut si necontestat de catre pârâte, astfel ca determinat de prevederile legislative invocate de catre pârâte, reclamanta nu poate beneficia de atributele acestui drept de proprietate .Pe de alta parte, dispozitiile legale invocate de catre pârâte în sprijinul apararilor lor, potrivit carora „Prin lege speciala, dupa întocmirea balantei fondului funciar se va reglementa….” nu întrunesc conditiile  de previzibilitate si predictibilitate, deci nu respectat justul echilibru  care trebuia pastrat între protectia dreptului persoanei la respectul bunurilor sale .

Mai mult decât atât, în aceeasi materie a fondului funciar Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a condamnat din nou România, în cauza Viasu împotriva României din data de 09.12.2008, retinând ca „modificarile legislative s-au dovedit,  ca lipsite de efect in plan practic si ca surse ale unui climat de incertitudine juridic” si în consecinta constatând ca „constata ca reclamantul a fost victima unei violari a art. 1 din Protocolul nr. 1”.

În aceste conditii, facând aplicarea directa a reglementarilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, este necesar a fi obligata Comisia Judeteana Iasi de Fond Funciar sa emita titlul de proprietate pe numele reclamantei cu privire la suprafata de 0,50 ha  teren situata în comuna Dumesti, sat Hoisesti jud. Iasi.

2. cu privire la capatul de cerere privind obligatia la plata de daune cominatorii : 

Conform,  art. 64 alin 2 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar republicata, modificata si completata “ (2) Daca instanta admite plângerea, primarul va fi obligat sa execute de îndata înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sanctiunea condamnarii la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanta.”

Potrivit dispozitiilor legale, pentru aplicarea daunelor cominatorii este necesara îndeplinirea cumulativa  a doua conditii  :

a)existenta unui refuz al comisiei locale de a efectua punerea în posesie;

b) refuzul sa fie  nejustificat .

Instanta constata ca, în speta, prima conditie pentru aplicarea daunelor

cominatorii nu este îndeplinita .

Astfel, nu exista un refuz, nefiind eliberat titlul de proprietate, astfel ca, la acest moment nu se poate vorbi de nici un refuz de punere în posesie  .

Pentru aceste considerente, urmeaza ca instanta sa admita în parte actiunea si sa oblige pârâta Comisia Judeteana Iasi de Fond Funciar sa emita titlul de proprietate pe numele reclamantei cu privire la suprafata de 0,50 ha  teren situata în comuna Dumesti, sat Hoisesti jud. Iasi .

De asemenea, va respinge ca neîntemeiata actiunea fata de Comisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Dumesti prin Primarul comunei Dumesti în calitate de Presedinte al comisiei precum si  în ceea ce priveste obligarea la plata de daune cominatorii.Raportat la principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, instanta va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata  .

Domenii speta

Spete similare