Pretentii

Dosar nr. 1224/244/2010 - pretenţii -

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HUŞI – JUDEŢUL VASLUI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1306

Şedinţa publică de la 22 Decembrie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol judecarea pronunţării cauzei civile privind pe reclamant XX şi pe pârât YY, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare ,lipsă părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 15 dec. şi au fost consemnate în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa din lipsă de timp pentru deliberare amână pronunţarea pentru termenul de astăzi.

Instanţa lasă cauza în pronunţare, după deliberare dându-se sentinţa de faţă.

I N S T A N Ţ A

Asupra acţiunii civile de faţă;

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă la nr. /244/2010, reclamantul XX a chemat în judecată pe pârâţii YY, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să oblige pârâţii la plata  sumei de 3.528 lei  cu titlul de daune, solicitând totodată şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat că la data de 06.04.2010, ora 1015, maşina Serviciului Public de Salubrizare cu nr. de …., condusă de ….pe str. Eternităţii, la efectuarea manevrei de mers cu spatele, a acroşat autoturismul său cu nr. …… ce se afla parcat regulamentar. Conducătorul auto vinovat de producerea accidentului a fost sancţionat cu amendă conform procesului-verbal seria CC nr….. din 06.04.2010. Pentru remedierea avariilor suferite, la data de 09.04.2010 reclamantul a introdus autoturismul la service, însă complexitatea lucrărilor şi volumul mare de lucru a făcut ca acestea să fie terminate la data de 30.04.2010, perioadă în care autoturismul nu a putut fi utilizat. Reclamantul a somat pârâta la data de 12.04.2010 să-i pună la dispoziţie un autoturism pentru întreaga perioadă în care a fost lipsit de folosinţa bunului. Serviciul Public de Salubrizare a refuzat să-i pună la dispoziţie autoturismul solicitat, înţelegând să aibă o atitudine pasivă, deşi era de drept pus în întârziere, conform notificării nr.95 din 07.04.2010. Reclamantul a fost nevoit să apeleze la început la rude pentru deplasările pe care le avea de efectuat, ulterior acest lucru nu a mai fost posibil şi astfel a fost nevoit să închirieze un autoturism pentru perioada 19.04.2010-30.04.2010. Şoferul vinovat de producerea accidentului aflându-se în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, atrage răspunderea comitentului în baza raportului de prepuşenie de la data săvârşirii faptei. Prejudiciul produs prin lipsa folosinţei bunului aferentă perioadei de 09.04-30.04.2010 se ridică la suma de 3.528 lei şi este probat cu factura şi bonul fiscal.

Reclamantul a mai arătat că a solicitat introducerea în cauză a pârâtei Primăria mun. Huşi, raportat la calitatea de proprietar al autoutilitarei …., calitate rezultată din certificatul de înmatriculare al maşinii.

În drept, reclamantul a invocat disp.art.998-999 cod civil, art.1000 al.3 cod civil, art. 36 din Legea nr. 215/2001.

Reclamantul a achitat în dosar o taxă de timbru de 294 lei şi un timbru judiciar de 5 lei.

Reclamantul a solicitat în dovedire proba cu acte, depunând la dosar copie de pe notificare, procesul-verbal de contravenţie seria CC nr…., declaraţia numitului AA, factura fiscală seria TCT F01, contractul de închiriere nr.01 din 19.04.2010, proces-verbal de predare în vederea reparaţiei, deviz de lucru.

Pârâtele, legal citate, s-au prezentat în instanţă şi au formulat întâmpinare prin care au arătat că nu sunt de acord cu acţiunea întrucât prejudiciul a fost reparat reclamantului prin remedierea avariilor produse la autoturismul său. Reclamantul cu autoturismul nu realiza un beneficiu planificat, fapt pentru care suma solicitată este prea mare, astfel că poate fi despăgubit doar cu contravaloarea transportului de la domiciliu la serviciu,  pe perioada cât autoturismul a fost la reparat.

În drept, pârâtele au invocat prevederile art.115-119 cod pr. civilă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Huşi, instanţa a calificat-o ca fiind de fond şi a dispus unirea acesteia din urmă cu fondul cauzei, după care s-a trecut la dezbateri.

Din analiza întregului material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea stare de fapt şi de drept:

La data de 06.04.2010, orele 1015, maşina reclamantului care era parcată regulamentar a fot acroşată de cea a Serviciului Public de Salubrizare din cadrul Primăriei mun. Huşi, condusă de XX care efectua manevra de mers cu spatele.

Reclamantul a suferit numeroase avarii care au fost remediate în perioada 09.04.-30.04.2010, acesta fiind nevoit să se deplaseze apelând iniţial la rude, pentru ca mai apoi să închirieze un autoturism de la SC. ….. SRL. Iaşi, aşa cum rezultă din contractul nr.01 din 19.04.2010 depus la dosar.

1. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Huşi, instanţa a apreciază că aceasta este întemeiată, deoarece :

Potrivit art.38 al.2 din legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale rezultă că pârâtul Consiliul Local Huşi are atribuţii de administrare a domeniului privat şi public al oraşului.

Problema calităţii de persoană juridică a autorităţilor administraţiei publice locale, în doctrină şi uneori, chiar şi în jurisprudenţă a fost şi continuă să rămână controversată. Legea 215/2001 privind administraţia publică locală nu a calificat consiliile locale ca fiind entităţi de drept-persoană juridică.

Într-o opinie susţinută în doctrina de drept public (administrativ) şi procesual civil, nu se recunoaşte calitatea de persoană juridică consiliilor locale şi judeţene, deoarece acestea sunt calificate de lege doar autorităţi deliberative prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe sau judeţe.

Această teză este corectă, întrucât chir dacă consiliile locale şi judeţene ar putea fi socotite drept entităţi cu organizare de sine stătătoare şi un anumit scop reliefat de atribuţiile conferite de lege, ele nu au şi un patrimoniu propriu, distinct de acela al unităţilor administrativ-teritoriale în numele şi în interesul cărora funcţionează.

Bugetele locale sunt bugetele unităţilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridică (comună, oraş) care sunt doar aprobate şi gestionate de autorităţile administraţiei publice locale.

Prin urmare, pentru admisibilitatea unor asemenea acţiuni, este necesar ca reclamantul să fie titularul dreptului care constituie cauza acţiunii sale şi totodată să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate.

În speţă, numitul XX a acţionat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, şi anume ca angajat al Serviciului Public de Salubrizare constituit în cadrul Primăriei Huşi.

2. Pe fondul cauzei, instanţa reţine că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt:

Art.998 cod civil, potrivit căruia „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.

În genere, angajarea răspunderii civile pentru fapta proprie implică întrunirea condiţiilor prev.de art.998 şi art.999 cod civ. respectiv o faptă ilicită, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei.

Totodată, potrivit art.1000 alin.3 Cod civil "Comitenţii răspund (..) de prejudiciul cauzat de (..) prepuşii lor, în funcţiile ce li s-au încredinţat".

Din analiza textului art.1000 al.3 cod civil rezultă că pentru antrenarea răspunderii comitentului trebuie să fie întrunite două condiţii speciale: existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei ilicite şi prejudiciabile de către prepus în cadrul funcţiilor încredinţate de comitent.

Între pârâta Primăria mun. Huşi-Serviciul Public de Salubrizare şi numitul AA există un raport de prepuşenie, derivând din existenţa unui contract de muncă încheiat între aceştia. Respectivul a acţionat în baza relaţiilor contractuale îndeplinind obiectivele impuse de fişa postului.

Totodată condiţia privind săvârşirea faptei cauzatoare de prejudicii în exercitarea funcţiei încredinţate este întrunită şi aceasta, conducătorul auto  săvârşind fapta ilicită în exerciţiul profesiei lui, în cadrul contractului de muncă încheiat cu comitentul.

În toate situaţiile, autorul faptei ilicite săvârşite cu vinovăţie şi cauzatoare de prejudiciu este ţinut să repare atât prejudiciul efectiv „damnum emergens”, cât şi beneficiul nerealizat „lucrum cessans”, fără a prezenta vreo importanţă sub acest aspect posibilităţile patrimoniale ale celui obligat la dezdăunare.

Din înscrisurile depuse, rezultă că reclamantul a fost lipsit de folosinţa autoturismului, în perioada 19.04-30.04.2010, ca urmare a avariilor produse de angajatul pârâtei.

Lipsa de folosinţă se circumscrie noţiunii de prejudiciu efectiv, astfel încât, instanţa constată că pretenţia reclamantului este întemeiată.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor solicitat de reclamant, instanţa constată că acesta este prea mare raportat la probele dosarului.

Astfel, reclamantul a solicitat contravaloarea serviciului de închiriat maşini pentru un autoturism marca Opel Vectra, în condiţiile în care autoturismul proprietatea sa era marca Dacia Logan.

În acest sens, instanţa a solicitat relaţii de la firma SC. … SRL. Iaşi, cu care reclamantul a încheiat contractul de închiriere, referitoare a preţul de închiriere al unui autoturism marca Dacia Logan, care a comunicat că preţul este de 50 euro pe zi. Făcând un calcul pentru perioada 19.04.-30.04.2010 a rezultat suma de 2.963,1 lei, asupra căreia s-a aplicat şi TVA de 19%.

Raportat considerentelor mai sus expuse, instanţa  apreciază că în cauză sunt întrunite toate cerinţele legale privind răspunderea civilă delictuală şi, prin urmare va admite în parte acţiunea civilă intentată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. Huşi - Serviciul Public de Salubrizare, în consecinţă, va obliga pârâtul  la plata  sumei de 2.963,1 lei reprezentând daune civile delictuale.

În temeiul art. 274 Cod pr. civ. instanţa va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant, conform dispozitivului sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului YY.

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul XX, în contradictoriu cu pârâta YY.

Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 2963,1 lei cu titlul de daune.

În temeiul art.274 cod pr. civilă obligă pârâta să achite reclamantului suma de 1297 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.12.2010.

PREŞEDINTE,GREFIER,

xx/yy.

EX.5/26.01.2011.

Domenii speta

Spete similare