Anulare Proces Verbal Contraventie

Contencios – Administrativ

Anulare proces verbal de contravenţie

Judecătoria Horezu

Sentinţa civilă nr.848/12 octombrie 2009

Prin cererea înregistrată sub nr.876/241/2009, petentul M.C. a formulat plângere , în contradictoriu cu I.P.J.V. împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr.3362290 din 23.04.2009, întocmit de intimat.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 23.04.2009, a fost oprit de un echipaj de poliţie, care i-a adus la cunoştinţă faptul că a condus autoturismul de serviciu cu o viteză peste limita legală în localitate respectiv, cu mai mult de 50 km/h.

Consideră că, procesul verbal de contravenţie este nul, întrucât fapta cea fost reţinută în sarcina sa, nu a fost descrisă în mod legal. De asemenea, poliţistul trebuia să aibă asupra lui şi să-i prezinte certificatul de omologare a aparatului radar, buletinul de verificare metrologică, autorizaţia de operator radar.

Potrivit normelor legale, aparatul radar de tip „staţionar” nu poate fi amplasat în aproprierea unei surse puternice de radiaţii electromagnetice, adică un  stâlp de radio, televiziune, telefonie mobilă sau instalaţie electrică de înaltă tensiune.

Consideră că agentul constatator, trebuie să fie cel care aplică şi sancţiunea, astfel procesul verbal este lovit de nulitate absolută,  în speţă, un agent a constatat contravenţia, iar procesul-verbal a fost întocmit de altul.

Faţă de considerentele arătate, solicită anularea procesului – verbal de contravenţie şi restituirea permisului de conducere.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe disp. art.17 din OG nr.2/2001, modificată şi completată.

Petentul a depus la dosar, în copie, procesul – verbal de contravenţie contestat, acte de stare civilă, autorizaţia de circulaţie provizorie.

Prin cererea de la fila 31 dosar, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca nefondată.

În motivare, intimatul a arătat că petentul a fost sancţionat contravenţional, întrucât a circulat cu viteză peste limita legală prevăzută de lege, pe sectorul de drum respectiv.

Consideră că procesul – verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă şi fond prev. de OG nr.1/2001, modificată şi completată.

Se arată că, în speţă, nu au fost încălcate prevederile art.17 din OG nr.2/2001, întrucât, agentul constatator, a descris în mod corect fapta contravenţională, şi nu trebuie să existe identitate între persoana care operează cu aparatul radar şi persoana care aplică sancţiunea contravenţională. De altfel, în cadrul contravenţiilor la regimul circulaţiei, constatarea nu se face direct de către un agent de poliţie, ci de către mijlocul tehnic certificat.

În ceea ce priveşte amplasarea aparatului radar, intimatul arată că liniile de înaltă tensiune, nu se amplasează în imediata apropiere a drumului, ci la  o distanţă de cel puţin 200 m, iar cum petentul circula pe drumul public, este evident că în raza de 200 m nu există nici o linie de înaltă tensiune. Susţinerile petentului, privind îndreptarea fasciculului aparatului radar spre instalaţia electrică, sunt nefondate şi nedovedite. În primul rând, fasciculul era îndreptat spre sensul de mers al autoturismului, iar în al doilea rând, înregistrarea s-a făcut în mod legal cu mijloc tehnic verificat metrologic. În situaţia în care petentul susţine o altă situaţie de fapt, potrivit.art.129 C.pr.civ. şi 1169 C.civ., îi revine obligaţia să o dovedească.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, se arată că aceasta este direct proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Analizând plângerea, prin prisma probelor administrate, instanţa a reţinut  următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenţie seria CC nr.3362290 din 24.04.2009, petentul a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002, reţinându-se în sarcina sa, că în data de 24.04.2009, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare GJ-01-DNA- pe DN 67, localitatea Milostea, judeţul Vâlcea, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de  152 km/h .

Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenţie contestat, potrivit dispoziţiilor art.37 alin.1 din OG nr.2/2001, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate, ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanţa nu va reţine susţinerile petentului, în sensul că procesul-verbal de contravenţie ar fi nul, potrivit art.17 din OG nr.2/2001,  din conţinutul procesului-verbal reţinându-se că, fapta pentru care a fost sancţionat a fost descrisă, respectiv împrejurările în care s-a săvârşit.

De asemenea, nu este motiv de nulitate a procesului-verbal, faptul că nu există identitate între persoană, respectiv operatorul radar calificat şi persoana care aplică sancţiunea contravenţională. De altfel,  constatarea nu se face de către agentul de poliţie în mod direct, ci de mijlocul tehnic certificat şi omologat din punct de vedere metrologic, iar sancţiunea poate fi aplicată de orice lucrător de poliţie din cadrul Serviciului de circulaţie, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art.109 din OUG nr.195/2002.

Susţinerile petentului, potrivit cărora, aparatul radar  a fost amplasat în aproprierea unei surse de radiaţii electromagnetice, nu poate fi reţinută de instanţă, petentul nefăcând nici o dovadă în acest sens.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanţa urmează să analizeze procesul-verbal contestat, atât prin prisma normelor interne, cât şi a normelor internaţionale. Astfel, având în vedere jurisprudenţa CEDO, aplicabilă în baza art.6 din Convenţie, deşi , şi contravenientul se bucură de prezumţia de nevinovăţie, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, în situaţia în care, probele administrate de intimat pot convinge instanţa,în privinţa vinovăţiei acestuia, aşa cum a stabilit Curtea Europeană în jurisprudenţa sa.

În prezenta cauză, instanţa constată că intimatul a făcut dovada temeiniciei procesului-verbal, prin mijloacele tehnice omologate şi verificate metrologic.

Susţinerile petentului şi ale martorului, referitoare la faptul că viteza cu care se deplasa autoturismul, nu poate fi cea constatată de poliţistul rutier, sunt simple afirmaţii subiective , contrazise de probele tehnice administrate de intimat. Astfel cum reiese din fotografia radar, anexată, ( fila 37), autoturismul cu nr. de înmatriculare GJ-01-DNA-, circula, la data de 24.04.2009, cu 152 km/h, înregistrarea făcându-se cu aparatul radar, verificat din punct de vedere metrologic, potrivit buletinului de verificare la fila 25,verificarea fiind în termenul de valabilitate. Instanţa a constat, examinând planşa foto, că autovehiculul în litigiu este clar evidenţiat, numărul de înmatriculare şi marca acestuia, observându-se cu uşurinţă.

Nu pot fi reţinute argumentele petentului, în sensul că aparatul radar a dat erori de măsurare, în condiţiile în care, în zonă existau stâlpi de înaltă tensiune, astfel că înregistrarea nu corespunde normelor metrologice. Odată emis buletinul de verificare metrologică, rezultă clar că aparatul îndeplineşte toate condiţiile legale, pentru a putea fi utilizat în măsurătorile de interes public, pe măsurătorile pe care le dă se încadrează în marjele de eroare, că nu este afectat peste aceste limite şi marje de acţiune a factorilor de influenţă menţionaţi şi în normele de metrologie şi invocate şi de petent.

Întrucât pe parcursul judecăţii, petentul nu a făcut în niciun fel dovada existenţei unei alte situaţii de fapt, decât cea menţionată în procesul-verbal de contravenţie şi, întrucât în speţă nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanţa constată că intimatul a făcut dovada vinovăţiei contravenientului, justificându-se şi sancţiunea aplicată.

Nu se poate susţine că fapta reţinută în sarcina petentului are un grad de pericol social redus, fiind vorba de depăşirea cu mult a vitezei legale prevăzute de lege, agentul constatator aplicându-i petentului o amendă orientată spre minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârşită.

De asemenea, instanţa apreciază că şi aplicarea sancţiunii complementare, a suspendării dreptului de  a conduce  se impune în cauză, având în vedere limita cu care petentul a depăşit viteza legală, precum şi faptul că acesta a creat o stare de pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Având în vedere cele reţinute mai sus, instanţa  a respins plângerea introdusă de petent, ca neîntemeiată.

1

Domenii speta

Spete similare