Somaţie de plată – pretenţii – admite cererea

Sentinţă civilă 910 din 19.08.2010


Prin cererea cu caracter de somaţie de plată, creditoarea S.C. C.R. SRL în contradictoriu cu debitoarea S.C. M.T. SRL, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care debitoarea să fie somată să-i achite suma de 68,98 lei reprezentând preţ al serviciilor de telefonie mobilă; 310,41 lei penalităţi convenţionale în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere; c/val. penalităţilor convenţionale în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal în cuantum de 68,98 lei curse în continuare, respectiv pentru perioada cuprinsă între 16.02.2009 şi data îndeplinirii obligaţiei de plată; 95,96 lei reprezentând daune interese rezultate din încetarea contractului înainte de perioada iniţială şi la 98,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente cauzei.

Deşi legal citat, debitorul nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă.

Instanţa a constata faptul că creditoarea S.C. C.R. SA este o societate comercială şi urmare a reţinerii acestei caracteristici, instanţa a apreciat că acesteia îi sunt aplicabile  normele prevăzute de Legea nr. 193/06.11.2000 republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Astfel, potrivit disp.art. 1 alin.3 din Legea re. 193/2000 republicată, se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii ( în accepţiunea aceleiaşi  legi consumatorii fiind şi cei care beneficiază de prestarea unor servicii), iar potrivit disp.art. 4 din aceiaşi lege o clauză va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăţi creează în detrimentul consumatorului şi contrar bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În lumina principiilor mai sus evocate, instanţa a apreciat că „legea părţilor” reprezentată de contractul de abonament pentru servicii Cosmote din data de 06.07.2007 conţine o clauză abuzivă atunci când se stipulează că valoarea penalităţilor de întârziere poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate (art. 9 pct.9.5).

De altfel, această clauză dă posibilitatea creditoarei să aibă o atitudine pasivă într-un timp îndelungat pentru a profita de veniturile ce îi puteau reveni în urma calculării unor penalităţi de întârziere mai mari.

Ţinând seamă de faptul că debitorul nu a achitat debitul indicat în acţiunea introductivă în sumă de  68,98 lei , ca şi de considerentele expuse mai sus cu privire la clauza abuzivă, în baza disp.art. 6 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, modificată şi completată, instanţa a admis în parte cererea, în sensul obligării debitorului la plata debitului principal şi a penalităţilor de întârziere în cuantum egal cu acesta.

Pe cale de consecinţă, instanţa a dispus somarea debitorului ca în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, să achite creditoarei suma de 68,98 lei , cu titlu de c/val. servicii de telefonie mobilă şi aceiaşi sumă cu titlu de penalităţi de întârziere.

De asemenea, potrivit disp.art. 275 c.pr.civ., instanţa a obligat debitorul la 39,3 lei cheltuieli de judecată către creditoare.