Partaj bunuri comune

Pe rol, judecarea procesului civil având ca obiect „partaj bunuri comune”, privind pe reclamantul T. P., în contradictoriu cu pârâta D. M. şi intervenientele T.I. şi D. C..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns reclamantul, pârâta asistată de av.P., lipsă intervenienta T.I. şi intervenienta D.C., reprezentată de av.P.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, reclamantul şi apărătorul pârâtei şi intervenientei D.C., av.P., precizează că nu au obiecţiuni sau cereri de formulat. Av.P. depune la dosar adeverinţa nr.7562/26.03.2007 emisă de Primăria Filiaşi şi caracterizări privind minorii T. M.D. şi T. P. V., câte un exemplar fiind comunicat şi reclamantului.

Nemaifiind cereri formulate, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul, având cuvântul, arată că nu este de acord să-i fie atribuit apartamentul  pârâtei, întrucât aceasta a vândut un apartament şi are în prezent o casă în satul R.de S. şi solicită ca apartamentul să-i fie atribuit acestuia, având în vedere donaţia şi cota şi faptul că nu are altă locuinţă.

In privinţa bunurilor mobile, solicită omologarea raportului de expertiză în varianta a III-a de lotizare, propusă prin suplimentul efectuat, cu compensarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu apărător şi taxă judiciară de timbru.

In final, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată.

Av.P., pentru pârâtă şi intervenienta D. C., având cuvântul, solicită admiterea în parte a acţiunii, admiterea cererii reconvenţionale, atribuirea reclamantei a bunurilor găsite, reţinându-se că reclamantul a însuşit bunurile negăsite, în vederea conservării, aşa cum a reieşit din probatoriu şi recunoaşterea la Parchet.

In ceea ce priveşte bunurile imobile, solicită omologarea raportului de expertiză în varianta a II, atribuirea apartamentului în lotul pârâtei, avându-se în vedere interesul major al celor doi copii, care sunt elevi, faptul că pârâta nu are un alt imobil, are posibilitatea pârâtul să-i plătească sultă, căci mama sa şi-a vândut locuinţa din loc.N. şi locuieşte cu pârâta.

Cu privire la îmbunătăţiri, deşi nu au fost solicitate expres de pârâtă, pentru că avea în vedere atribuirea imobilului, arată că acesta nu avea nici un fel de îmbunătăţiri atunci când reclamantul a plecat, însă fiind efectuate după, acestea au mărit valoarea de circulaţia a imobilului. Solicită compensarea cheltuielilor de judecată.

Depune la dosar concluzii scrise.

Reclamantul, în replică, solicită respingerea pretenţiilor pârâtei, întrucât aceasta are o locuinţă în prezent, a achiziţionat şi un autoturism şi are cunoştinţă că va vinde apartamentul, dacă îi va fi atribuit. Dezbaterile fiind încheiate.

 Prin cererea de chemare în judecată adresată acestei instanţe şi înregistrată pe rol sub nr.1555/2005, reclamantul T.P. a chemat-o în judecată pe pârâta D. M., pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună partajarea bunurilor comune, dobândite de cele două părţi în timpul căsătoriei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamantul arată că părţile au avut calitatea de soţi – căsătoria acestora încheindu-se la data de 31.10.1991 – până la data de 31.03.2005, când au divorţat, căsătoria fiind desfăcută prin s.c.nr.421/31.03.2005, pronunţată de Judecătoria Filiaşi, în dosarul nr.167/2005.

Se mai arată că în timpul căsătoriei, au fost dobândite următoarele bunuri: un şifonier cu 2 uşi, un pat, un recamier cu vitrină, o vitrină, 2 fotolii pat, 2 fotolii scaun, o masă rotundă, un televizor, o măsuţă dreptunghiulară, un cuier pom, o oglindă, două mese de lemn, 4 scaune de lemn, o mobilă de bucătărie Wala, o centrală termică, 4 calorifere, 2 lustre, 2 chiuvete + 2 baterii, 2 televizoare color, un casetofon dublu, o combină frigorifică, un aragaz, o hotă, 3 covoare + mochete, 3 perdele, 3 galerii din lemn, 3 jaluzele, un aspirator, un fier de călcat, un uscător de păr, un calorifer electric, o uşă sculptată din brad, o noptieră cu oglindă, o sobă teracotă pe lemne, 3 servicii pahare, 3 servicii ceşti, lenjerii de pat + pături + perne, veselă bucătărie + oale Zepter, bibelouri, cărţi, îmbrăcăminte, un autoturism marca Oltcit, un apartament cu 2 camere situat în F.

Privitor la bunurile mobile se arată că au fost dobândite prin cumpărare în timpul căsătoriei, în marea lor majoritate prin credite contractate de reclamant şi achitate de acesta din salariu.

Privitor la apartament, se arată că deşi  fost cumpărat în timpul căsătoriei, pe numele ambilor părţi, acesta revine doar reclamantului ca urmare a subrogaţiei reale, fiind achiziţionat cu banii donaţi de părinţii reclamantului în acest scop, prin contractul de donaţie autentificat prin încheierea nr.433/12.01.1993 a fostului Notariat Judeţean de Stat Dolj.

In drept, au fost invocate prevederile art.36 al.1 din C.Fam.

La data de 1.11.2005 pârâta D.M. (fostă T.) a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat doar admiterea în parte a acţiunii introductive, iar reconvenţional solicită a se constata că o parte din bunurile solicitate de reclamant, sub bunuri proprii ale pârâtei.

Pârâta precizează că bunurile comune sunt următoarele: 2 fotolii pat, un televizor color, un cuier pom, o oglindă, două mese de lemn, 4 scaune de lemn, o mobilă de bucătărie Wala, o centrală termică, 4 calorifere, o chiuvetă de bucătărie + 2 baterii, un casetofon dublu, o combină frigorifică, un aragaz, o hotă, 3 covoare + mochete, 3 perdele, 3 galerii din lemn, 3 jaluzele, un aspirator, un fier de călcat (care în prezent este defect), un uscător de păr, un calorifer electric, o uşă sculptată, 3 servicii pahare + 3 servicii ceşti, lenjerii de pat + pături + perne, veselă bucătărie + oale Zepter, bibelouri, un autoturism marca Oltcit, un apartament.

Precizează totodată că celelalte bunuri solicitate de reclamant sunt bunuri proprii ale pârâtei, iar dintre bunurile comune , respectiv  un televizor color, un cuier pom, o oglindă, o mobilă de bucătărie Wala, o centrală termică, 4 calorifere, o chiuvetă de bucătărie + 2 baterii, o combină frigorifică, un aragaz, o hotă, 3 covoare + mochete, 3 perdele, 3 galerii din lemn, un aspirator, un uscător de păr, un calorifer electric, 3 servicii pahare + 3 servicii ceşti, lenjerii de pat + pături + perne, veselă bucătărie + oale Zepter, bibelouri, au fost însuşite de reclamant şi nu se mai află în posesia acesteia, din momentul în care a obţinut hotărârea judecătorească de reintegrare în domiciliul comun, sens în care a formulat şi plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru săvârşirea de către reclamant a infracţiunii prev. de art.210 c.p.

Se mai arată de către pârâtă că bunurile mobile au fost dobândite cu contribuţia comună a părţilor, întrucât reclamantul era salariat iar aceasta avea o asociaţie familială.

Totodată pârâta menţionează că, reconvenţional, solicită ca reclamantul să fie obligat şi la plata unei facturi de 4 milioane ROL, factură ce reprezintă energia electrică consumată de reclamant înainte de reintegrarea sa în apartament şi pe care acesta nu a plătit-o.

Privitor la bunurile mobile cerute ca bunuri proprii, arată că au fost primite de aceasta ca dotă dar şi dobândite anterior căsătoriei.

Referitor la apartament, pârâta arată că acesta a fost achiziţionat în parte cu banii comuni ai părţilor, iar în parte cu banii pe care părinţii pârâtei i-au dat în acest scop şi nicidecum cu banii daţi de părinţii reclamantului, afirmaţiile reclamantului fiind neîntemeiate sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât părinţii său nu au fost de acord cu încheierea căsătoriei, nefiind prezenţi la celebrarea acesteia. In acest sens pârâta mai arată că nu a avut cunoştinţă de primirea acestei sume de la părinţii reclamantului, iar la aproximativ o lună de la data la care s-ar fi primit, reclamantul a introdus acţiune de divorţ, acţiune care s-a stins prin împăcarea părţilor şi după împăcare, la 30.04.1993, s-a cumpărat apartamentul în cauză, cea mai mare parte din bani provenind de la părinţii pârâtei.

Se mai susţine că reclamantul trebuie să facă dovada subrogaţiei reale fără urmă de îndoială, respectiv că apartamentul s-a cumpărat cu banii donaţi de părinţii reclamantului.

In drept, au fost invocate prevederile art.115, 119 al.1 c.p.civ. şi 36 al.1 din C.Fam.

La data de 22.11.2005 pârâta a depus la dosar note de şedinţă prin care a arătat explicit bunurile pe care solicită a fi excluse de la masa partajabilă şi pe care le-a evaluat în vederea timbrării.

La acelaşi termen reclamantul a solicitat complinirea masei partajabile cu următoarele bunuri realizate în perioada 1991 – 2004 în localitatea M. , sat N. j.D., la domiciliul pârâtei, respectiv: confecţionat 25.000 cărămidă pentru construcţia unei case, construcţie care nu s-a mai realizat, cărămida rămânând în domiciliul pârâtei şi a mamei sle; gard din scândură de brad pe o lăţime de 25 metri şi o lungime de 75 metri; grilaje metalice la 5 ferestre şi 3 uşi la casa mamei sale; o sală din pietre de munte de 4/3 m, unde locuieşte mama pârâtei, acoperită cu tablă ondulată; o fântână tip puţ american cu banii acestuia; acoperiş din tablă la o palangă din scândură; renovat casa în interior şi zugrăvit; plantat 150 puieţi de prun, măr, caişi, altoiţi de reclamant; plantat 4,5 – 5 ari cu căpşuni, pe care pârâta şi mama sa le valorifică pe piaţă; 8 porci de 80-90 kg ; televizor color seccond hand; calorifer electric cu 11 elemenţi; 2 canapele; o dormeză; telefon mobil marca Nokia; 6 piese oale Zepter compuse din: o tigaie, 2 cratiţe, sită, castron şi o oală mare, toate din Olanda.

Privitor la oalele Zepter, caloriferul electric, canapelele, dormeza, televizorul color, telefonul Nokia, se arată că se află în posesia pârâtei în localitatea M., sat N., judeţul D..

In finalul cererii, reclamantul solicită ca la dobândirea acestor bunuri a avut o contribuţie de 90%, întrucât este salariat al Ministerului de Interne şi a avut un venit lunar de peste 8.000.000 lei ROL.

In drept, au fost invocate prevederile art.36 al.2 C.Fam.

Referitor la acţiunea reconvenţională, reclamantul a formulat la aceeaşi dată, 22.11.2005, întâmpinare, prin care a învederat instanţei următoarele: apartamentul a fost cumpărat de acesta cu suma de 113,702 lei în data de 12.01.1993 de la R.A.Invest, cu banii pe care i-a primit de la părinţii său în baza donaţiei menţionate în acţiunea principală, fiind astfel bunul său propriu şi astfel trebuie exclus de la masa partajabilă.

Privitor la autoturismul marca Oltcit, se arată că acesta a fost cumpărat de la reclamant cu banii împrumutaţi de la bancă, respectiv 19.000.000 lei, cheile  şi certificatul se află la pârâtă şi se află parcat în faţa blocului în care este situat apartamentul, reclamantul opinând că are o contribuţie de 100 % la achiziţionarea sa.

Totodată arată că la achiziţionarea centralei termice, a televizorului color marca Newton, aspiratorului, acestea sunt bunuri personale ale reclamantului, fiind cumpărate cu împrumut bancar de la T.B.I. Credit, achitând până în prezent 11 rate şi având în continuare de achitat rate încă 2 ani, suma împrumutată fiind de 40 mil.lei. Reclamantul precizează că televizorul marca Newton este în posesia pârâtei.

In continuarea răspunsului la întâmpinare, reclamantul mai arată următoarele: cuierul pom este rupt, o oglindă hol există, două mese din lemn sunt în apartament, 4 scaune există; o mobilă bucătărie Wala a fost cumpărată de acesta cu împrumut de la Reiffeisen Bank, se află la acesta; 4 calorifere au fost cumpărate odată cu centrala termică; centrala termică şi caloriferele au fost luate de reclamant, pârâta şi-a montat altă centrală marca Silber; există o chiuvetă şi o baterie, nu două; casetofon dublu se află la pârâtă, o combină cu 4 ochiuri se află la reclamant, o hotă este la pârâtă; 3 covoare plus mocheta luate de pârâtă la plecarea din apartament; 3 perdele la pârâtă; 3 galerii din lemn sunt în apartament; 3 jaluzele rămase în apartament; fier de călcat a fost luat de pârâtă, este şi neplătit; uscător de păr rămas în apartament; calorifer electric este la pârâtă; uşa sculptată la intrare este la apartament; 3 servicii pahare, 3 servicii ceşti au fost luate de pârâtă; lenjerii pat, pături, perne, la pârâtă; oale Zepter la pârâtă, bibelouri la pârâta care l-a lăsat cu datorii la apă de 7 mil. şi 4 mil.la energie electrică, atunci când în apartament locuia cu sora sa.

La data de 22.11.2005 a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului, în cauză intervenienta Tiţa Ioana, mama acestuia, solicitând a se constata că apartamentul în litigiu a fost cumpărat cu banii donaţi de intervenientă şi de soţul său T. N. (în prezent decedat), fiului reclamant prin contract de donaţie încheiat la data de 12.01.1993, respectiv suma de 150.000 lei, apartamentul fiind cumpărat cu suma de 113702 lei în aceeaşi zi de la R.A.Invest, fiind astfel bun propriu al reclamantului şi fiind necesar a fi exclus de la masa partajabilă.

Totodată intervenienta arată că din diferenţa rămasă la suma de 150.000 lei, reclamantul şi-a cumpărat un mini aragaz cu 2 ochiuri, un casetofon şi un frigider marca Arctic şi o dormeză, bunuri care în prezent au fost duse de pârâtă la mama sa, numita D. C., în localitatea M. sat N., j. Dolj.

In drept, au fost invocate prevederile art.49-56 c.p.civ.

La data de 13.12.2005, a formulat în cauză cerere de intervenţie în interesul pârâtei D.M., intervenienta D.C., solicitând instanţei să constate că apartamentul în litigiu a fost dobândit cu banii pe care pârâta şi fostul soţ i-au primit de la intervenientă şi de la soţul său, în luna decembrie 1992, în prezenţa a doi martori, nefiind adevărată afirmaţia că apartamentul a fost achiziţionat cu banii donaţi reclamantului de părinţii săi, cu atât mai mult cu cât aceştia nu aveau posibilitatea necesară realizării acestor sume şi, în condiţiile în care erau şi certaţi cu fiul lor, neluând parte nici măcar la nunta acestuia. Pe de altă parte, arată în continuare intervenienta, aceasta şi soţul său realizau venituri mari, având o firmă de construcţii.

Intervenienta menţionează expres că suma a fost donată ambelor părţi, solicitând ca apartamentul să fie inclus în masa bunurilor partajabile ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei.

Totodată intervenienta arată că în luna februarie 1993, reclamantul a introdus acţiune de divorţ, astfel că există posibilitatea ca reclamantul să fi încercat preconstituirea unui înscris, în vederea solicitării apartamentului ca bun propriu.

De asemenea intervenienta neagă faptul că reclamantul ar fi efectuat îmbunătăţiri la imobilul său, arătând că toate lucrule menţionate în cererea de complinire sunt realizate de aceasta şi de fostul soţ, arătând mai mult că reclamantul nici nu avea posibilităţi financiare de a face acesta investiţii, în condiţiile în care avea în întreţinere doi copii minori şi avea probleme de sănătate.

In drept au fost invocate prevederile art.49-56 c.p.civ.

La data de 13.12.2005, judecata cauzei a fost suspendată în baza disp.art.244 c.p.civ., întrucât s-a făcut dovada existenţei unei cauze penale între părţi, având ca obiect art.210 c.p.

La data de 09.05.2006 reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, dovedind că în cauza penală amintită s-a dat o soluţie de către procuror, soluţie ce a rămas definitivă, cauza fiind repusă pe rol la 6.06.2006.

La termenul din 27.06.2006, au fost admise în principiu cererile de intervenţie accesorie în interesul celor două părţi, îndeplinind condiţiile prev.de art.112 şi art.51 c.p.civ.

In dovedirea acţiunilor formulate, părţile s-au folosit de proba cu înscrisuri, proba testimonială şi interogatoriul părţilor adverse.

Prin încheierea de admitere în principiu, pronunţată la data de 28 noiembrie 2006 s-au reţinut următoarele:

Părţile au avut calitatea de soţi, căsătoria acestora fiind desfăcută prin s.c.nr.421/31.03.2005, pronunţată de Judecătoria Filiaşi.

In timpul căsătoriei, acestea au dobândit mai multe bunuri comune, astfel:

Ca urmare a recunoaşterilor reciproce ale părţilor din acţiunea principală, acţiunea reconvenţională şi răspunsurile la interogatoriu, sunt bunuri necontestate de ambele părţi, ca bunuri comune: 2 fotolii pat, un cuier pom, o oglindă, două mese de lemn, 4 scaune de lemn, o mobilă de bucătărie Wala, 4 calorifere, o chiuvetă de bucătărie  + 2 baterii, un casetofon dublu, o combină frigorifică, un aragaz, o hotă, 3 covoare + 3 mochete, 3 perdele, 3 galerii din lemn, 3 jaluzele, un fier de călcat, un uscător de păr, un calorifer electric, o uşă sculptată, 3 servicii pahare +  3 servicii ceşti, 3 lenjerii de pat + 4 pături + 4 perne, bibelouri, veselă de bucătărie formată din 20 farfurii, 6 oale şi un set de oale Zepter compus din 3 oale, tigaie şi un castron de inox şi o oală.

Acestea sunt bunuri recunoscute de pârâtă prin întâmpinare şi prin interogatoriul de la fila 154 dosar. In privinţa bunurilor reţinute, instanţa mai arată că deşi reclamantul a solicitat prin notele de şedinţă depuse la 27.06.2006 să fie constatate ca bunurile sale proprii un aragaz, 1 frigider, 1 casetofon şi 1 pat, prin interogatoriul de la fila 153 dosar, arată că acestea sunt alte bunuri decât cele pe care le-a cerut prin acţiunea introductivă şi care au fost recunoscute de pârâtă prin întâmpinare , dar sunt bunuri pe care le-a însuşit pârâta şi a căror restituire o solicită. In concluzie, bunurile din acţiunea introductivă sunt bunuri comune. Totodată cele 3 lenjerii de pat, cele 4 pături, 4 perne, vesela de bucătărie formată din 20 farfurii, 6 oale şi setul de vase Zepter, compus din 3 oale, tigaie şi un castron de inox, au fost reţinute tot pe baza interogatoriului de la filele 153, 154 dosar, iar în privinţa setului de vase Zepter, instanţa are în vedere că pârâta a recunoscut că a existat, însă nu şi-a amintit din ce este format, situaţie în care instanţa a avut în vedere doar declaraţia reclamantului.

Privitor la centrala termică de apartament, televizorul color Newton şi aspiratorul, pentru care de asemenea reclamantul a solicitat a se constata că sunt bunuri proprii, prin răspunsul la întâmpinare (fila 28 dosar), instanţa constată că nu au fost solicitate şi în cererea de complinire depusă la acelaşi termen (fila 26) şi nici prin cererea de la fila 52 dosar, în care s-au precizat, la solicitarea instanţei, bunurile pe care fiecare parte solicită a fi scoase de la masa de împărţit, fiind bunuri proprii.

In acest sens şi pârâta a formulat o cerere, aflată la fila 25 dosar.

Precizarea bunurilor pe care părţile nu le recunosc ca fiind bunuri comune ci bunuri proprii, era necesară în vederea stabilirii masei partajabile şi pentru stabilirea taxei de timbru, dat fiind că pentru bunurile pe care le contestă ca fiind bunuri comune fiecare parte avea obligaţia să timbreze la valoare, sens în care, cum reclamantul nu a cerut aceste bunuri prin cererea de complinire şi nici ca bunuri proprii şi nu a timbrat la valoare, instanţa a constatat că reclamantul nu a avut pretenţii proprii cu privire la aceste bunuri pe care iniţial le-a cerut la partaj ca bunuri comune.

Mai constată instanţa că deşi reclamantul face dovada contractării mai multor credite (filele 56-61 dosar), credite contractate în timpul căsătoriei, dar cu plata în rate şi după desfacerea sa, reclamantul nu face dovada subrogaţiei reale a acestor sume în bunuri comune, motiv pentru care nu se poate reţine că bunurile amintite de reclamant: centrala termică, televizorul marca Newton şi aspiratorul, sunt bunuri proprii.

Aceeaşi situaţie este şi în privinţa autoturismului Oltcit.

In privinţa apartamentului, instanţa a constatat de asemenea că probatoriul este contradictoriu şi mai mult, lipseşte de la dosar contractul de cumpărare al apartamentului, ce are o relevanţă sub aspectul probatoriu, motiv pentru care de asemenea a prorogat pronunţarea şi a pus în vedere părţilor să depună contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului la dosar.

In privinţa cererii de complinire, formulată de reclamant şi depusă la fila 26 dosar, instanţa a constat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: reclamantul solicită a fi complinită masa partajabilă cu bunurile mobile, investiţiile şi anumite creanţe pe care acesta le-a realizat în timpul căsătoriei la domiciliul mamei pârâtei, ori pe de-o parte aceste investiţii, lucrări sau bunuri realizate în gospodăria mamei pârâtei, dacă ar fi fost realizate nu au dat părţilor vreun drept de proprietate asupra lor, acestea devenind proprietatea mamei pârâtei, ca urmare a accesiunii imobiliare sau mobiliare şi cel mult au dat părţilor doar un drept de creanţă împotriva părinţilor pârâtei ca debitori, urmând doar ca valoarea creanţei să fie împărţită între părţi, or sub aspectul dovedirii acestei creanţe, instanţa constată că o asemenea dovadă clară nu s-a făcut nici prin înscrisuri şi nici prin martori, şi nu a fost recunoscută această creanţă nici de pârâtă, nici de intervenienta D.C., mama acesteia. Mai mult, la filele 70-78 dosar sunt mai multe copii ale unor chitanţe (înscrisuri sub semnătură privată, privind venituri realizate de părinţii pârâtei, fapt ce prezumă că singuri puteau să-şi realizeze investiţiile din gospodărie. Faţă de cele reţinute, instanţa va respinge cererea de complinire în totalitate, acelaşi raţionament existând şi în privinţa bunurilor mobile solicitate prin aceasta.

Privitor la cererea pârâtei de a se constata că bunurile menţionate în cererea de la fila 25 sunt bunuri propri, instanţa a constat că prin răspunsul la interogatoriu de la fila 141, prin care reclamantul recunoaşte în parte ca bunuri proprii ale pârâtei anumite bunuri, coroborat cu răspunsul la interogatoriu al acestuia, se face dovada că aceste bunuri sunt bunuri proprii ale pârâtei.

Privitor la posesia bunurilor, instanţa a constat că acestea nu se mai află în apartamentul ce a constituit domiciliul comun al părţilor, iar din probele judiciare şi extrajudiciare depuse la dosar, rezultă că ambele părţi şi le-au însuşit, astfel încât expertul în specialitatea evaluări bunuri mobile să le împartă valoric în loturile ambelor părţi.

Acest aspect rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauza penală în care părţile sau judecat şi declaraţia reclamantului din aceeaşi cauză ca inculpat, cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Astfel, la fila 54 dosar, este declaraţia martorei R. E.care într-un dosar ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Dolj a declarat că pârâta atunci când se certa cu reclamantul, pleca şi îşi lua bunurile care spunea că îi aparţin. In acest sens, este şi declaraţia martorului S. M., audiat la termenul de azi.

Faptul că şi reclamantul şi-a însuşit o parte din bunurile comune, rezultă din declaraţia dată de acesta în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 160 dosar), în care recunoaşte acest lucru.

Privitor la cota de contribuţie  a părţilor asupra bunurilor reţinute, instanţa a apreciat că ambele părţi au dovedit că au realizat venituri în timpul căsătoriei, stabilind o cotă de contribuţie de 50% fiecare, ţinându-se cont şi de contribuţia pârâtei ca soţie şi mamă în gospodărie.

La data de 23.01.2007, s-a pronunţat o încheierea de admitere în principiu suplimentară, avându-se în vedere că prin încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 28.11.2006, s-a prorogat pronunţarea asupra regimului juridic al apartamentului, autoturismului marca Oltcit, centralei de apartament şi aspiratorului, pentru suplimentarea probatoriului cât şi prin aceeaşi încheiere s-a prorogat pronunţarea asupra creanţei invocate de pârâtă, iar după ce probele au fost administrate în acest scop, instanţa a constatat următoarele:

Privitor la apartament, din contractul de vânzare-cumpărare şi procesul-verbal de predare-primire al locuinţei aflate la fila 195-196 dosar, se constată că acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei, mai exact la data de 13.04.1993 şi constituie bun comun, pentru următoarele considerente:

Deşi reclamantul apreciază că acesta este bun propriu, în virtutea subrogaţiei reale, invocând că întregul preţ a fost donat de către părinţii săi, conform contractului de donaţie autentificat prin încheierea nr.433/12.01.1993 a fostului Notariat de Stat Judeţean Dolj, instanţa a constatat că această subrogaţie nu s-a dovedit în totalitate. Astfel este adevărat că suma primită de la părinţii săi în valoare de 150.000 lei a intrat în patrimoniul reclamantului ca bun propriu, iar dovada transferului de proprietate de la părinţi la reclamant nu poate fi pusă la îndoială de vreme ce actul de donaţie este încheiat în forma prevăzută de lege iar în privinţa predării sumei de bani se completează şi cu declaraţia martorului M.E..

Deşi din cuprinsul contractului se face referire că intenţia donaţiei a fost tocmai ca reclamantul să cumpere un apartament, din acest fapt putându-se trage anumite prezumţii, ce ar putea conduce şi la concluzia că suma a fost folosită în acest scop, pe de altă parte, nu sunt probe certe în acest sens, întrucât cumpărarea apartamentului nu s-a făcut în aceeaşi zi sau într-o perioadă de timp foarte apropiată ci la câteva luni, iar în aceeaşi perioadă şi partea adversă face dovada că s-a primit în aceleaşi scop bani şi de la părinţii acesteia, astfel că nu se poate stabili cu certitudine că apartamentul a fost cumpărat cu suma ce reprezintă bunuri proprii ale reclamantului sau pârâtei. Totuşi instanţa nu poate ignora faptul că reclamantul a primit suma de 150.000 lei, că, cauza acestei donaţii a fost tocmai cumpărarea apartamentului şi având în vedere că suma donată este mai mare decât preţul apartamentului, astfel că instanţa constată că în perioada în care s-a cumpărat apartamentul, veniturile reclamantului au fost mai mari şi în mare parte bunuri proprii şi apreciază că o contribuţie a acestuia de 80% este justă, în împrejurările descrise.

In privinţa celorlalte bunuri, instanţa a constatat că autoturismul marca Oltcit, aspiratorul, televizorul marca Newton sunt bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei prin contribuţia egală a celor două părţi. Singura, centrala de apartament este cumpărată doar de reclamant, după desfacerea căsătoriei, fiind bun propriu.

De asemenea instanţa a constatat că pârâta dovedeşte că a plătit cu titlu de contravaloare energie electrică suma de 354,35 lei, energie ce a fost consumată de reclamant, astfel încât sunt aplicabile în cauză principiile ce reglementează plata nedatorată, urmând ca reclamantul să restituie această sumă.

Privitor la impozitul pe clădiri şi alte taxe ce decurg din sarcina proprietăţii, plătite prin chitanţele aflate la fila 200 dosar, instanţa ia act că această plată a făcut-o în 02.06.2006, constatând astfel că era în sarcina pârâtei plata acestei sume, din lucrările dosarului rezultând că aceasta locuieşte în prezent în apartament.

Prin aceeaşi încheiere de admitere suplimentară, instanţa a dispus efectuarea unor expertize în specialitatea construcţii civile şi evaluare bunuri, urmând ca experţii să aibă în vedere cele două încheieri de admitere în principiu şi să procedeze la evaluarea şi lotizarea bunurilor, raportul de expertiză în specialitatea evaluare bunuri mobile, efectuat de către expertul S. L. fiind depus la filele 240-247 dosar, iar cel de-al doilea raport de expertiză, în specialitatea construcţii civile, efectuat de către expertul Mustăţa Firu, fiind depus la filele 251- 266 dosar.

La aceste expertize au formulat obiecţiuni atât reclamantul cât şi pârâta. Reclamantul a imputat expertului evaluator faptul că a calculat şi valoarea îmbunătăţirilor, deşi instanţa nu a stabilit un astfel de obiectiv şi a inclus şi valoarea uşii de la intrare, uşă ce a fost evaluată şi inclusă de expertul în specialitatea construcţii în valoarea apartamentului, reţinut în lotul pârâtei. De asemenea reclamantul contestă faptul că expertul nu a ţinut cont de suprafaţa menţionată în contractul de vânzare cumpărare nr.513/1993.

Privitor la cea de-a doua expertiză, în specialitatea construcţii civile, reclamantul a formulat obiecţiuni în sensul că expertul a calculat valoarea bunurilor din lotul pârâtei, deşi bunurile nu au fost prezentate cu ocazia constatării la faţa locului, a inclus şi valoarea uşii de la intrare, deşi fusese inclusă în valoarea apartamentului, a constatat ca bunuri comune caloriferele, deşi centrala şi accesoriile au fost stabilite ca bunuri proprii, a subevaluat valoarea vaselor Zepter, a reţinut mai multe bunuri ce nu mai există şi nu au fost prezentate expertului şi, de asemenea, deşi nu a stabilit loturi egale valoric, nu a atribuit sulte.

Pârâta a formulat obiecţiuni în sensul ca expertul în specialitatea evaluări bunuri să propună o variantă de lotizare care să ţină seama de posesia bunurilor şi în care, având în vedere că cea mai mare parte a bunurilor nu a mai fost găsită, valoarea lor să afecteze în proporţii egale, asemenea contribuţiei, ambele loturi valorice.

Instanţa apreciind pertinente obiecţiunile formulate de părţi şi luând act de poziţia procesuală a acestora, a încuviinţat efectuarea unor suplimente la cele două rapoarte de expertiză, pentru a se răspunde la obiecţiunile formulate, urmând ca expertul evaluator să stabilească o altă variantă în care bunurile care nu se găsesc în materialitatea lor, să fie împărţite în mod egal, chiar fără sultă, cu respectarea încheierii de admitere în principiu. De asemenea luându-se act că uşa de la intrare nu a fost reţinută ca bun de împărţit, în încheierea de admitere în principiu, urmând a fi exclusă, iar centrala de apartament a fost reţinută în încheierea de admitere în principiu, dar ca bun propriu, cum în chitanţa emisă la achiziţionarea acesteia se menţionează şi accesoriile, acestea urmează să fie excluse, întrucât au fost evaluate de către expert. Totodată instanţa a dispus ca expertul evaluator să precizeze dacă uşa de la intrare a fost cuprinsă în evaluarea apartamentului sau a îmbunătăţirilor.

Răspunsurile la obiecţiunile formulate, au fost depuse de către cei doi experţi amintiţi, la filele 284 -287 dosar şi respectiv 290-293 dosar.

In urma efectuării expertizelor şi coroborând în ansamblu întreg materialul probator, menţinând dispoziţiile încheierilor de admitere în totalitate şi în baza disp.art.36 din Codul Familiei, raportat la art.728 c.civ., instanţa va dispune ieşirea din stare de codevălmăşie a soţilor asupra bunurilor reţinute ca fiind comune şi în cotele menţionate în dispoziţiile încheierilor de admitere în principiu, astfel:

Privitor la apartament, deşi s-a reţinut o contribuţie mai mare pentru reclamant, instanţa constată că în prezent apartamentul este locuită de către pârâta reclamantă reconvenţional şi de către cei doi fii ai părţilor, astfel că având în vedere obligaţia morală şi juridică a părinţilor de a-şi creşte copii, obligaţie ce nu revine în primul rând părintelui căruia i s-au încredinţat copiii, nu în ultimul rând faptul că interesul superior al copiilor are incidenţă şi în această cauză, chiar dacă nu se pune în discuţie în mod direct acest interes, instanţa apreciază că  în baza acestui interes, se impune ca apartamentul să fie atribuit pârâtei reclamante reconvenţional în vederea creşterii copiilor. Adoptând soluţia contrară, s-ar ajunge la situaţia creării unor dificultăţi şi neajunsuri ce ar putea afecta destul de serios pe cei doi copii.

Totodată instanţa constată în sensul celor dispune, că reclamantul nu face dovada unor motive imperative  să-i fie atribuită locuinţa, de vreme ce din lucrările dosarului rezultă că are unde locui în prezent.

Având în vedere şi faptul că pârâta învederează că poate plăti sulta, instanţa va dispune atribuirea apartamentului acesteia şi o va obliga la plata sultei calculată de către expert, respectiv 41.049,0383 lei.

In această modalitate de partajare, uşa de lemn sculptată urmează în mod firesc să fie atribuită în proprietate tot reclamantei pârâte reconvenţional, luându-se act că această uşă a fost reţinută ca bun comun dobândit în timpul căsătoriţi, prin încheierea de admitere în principiu din 28.11.2006. Deşi această uşă este categoric un bun imobil prin destinaţie, reţinerea sa în categoria bunurilor mobile s-a datorat voinţei părţilor şi faptului că prin această uşă s-a realizat practic o investiţie şi constatând că evaluarea sa  s-a făcut separat de către expertul în construcţii şi că este, aşa cum s-a reţinut, un bun imobil prin destinaţie, instanţa o va atribui în proprietate odată cu apartamentul pârâtei reclamante reconvenţional şi o va obliga pe aceasta la plata sumei de 240 lei cu titlu de sultă pentru această uşă, reclamantului pârât reconvenţional, cota de contribuţie a părţilor fiind de 50%.

Privitor la bunurile mobile, instanţa având în vedere că părţile au un grad de contribuţie egal, că aceste bunuri nu s-au regăsit în materialitatea lor, cu excepţia acelei uşi sculptate arătate anterior, a unui bibelou din ipsos şi a autoturismului, bunuri ce s-au găsit în apartamentul ce face obiectul partajului şi a două fotolii pat, o mobilă Wala, un cuier pom, o oglindă cu rama din lemn, un aragaz, o hotă Whirpool, un calorifer şi o combină frigorifică, bunuri ce se află la domiciliul actual al reclamantului pârât reconvenţional, aspecte ce rezultă din precizările expertului Marin Valentina, expert evaluator, participant la expertiză din partea pârâtei reclamante reconvenţional (fila 270 dosar), instanţa apreciază că partajarea acestor bunuri în varianta nr.III de lotizare propusă de expertul S. L. respectă pe de-o parte posesia actuală a părţilor asupra bunurilor ce se mai găsesc fizic, iar pe de altă parte, împarte în mod egal şi bunurile care nu se mai regăsesc şi care , din rea-credinţă, nici una, nici alta din părţi nu mai recunoaşte a le fi însuşit.

Ca urmare a acesteia variante de lotizare, instanţa constată că reclamantul pârât ă reconvenţional trebuie să plătească cu titlu de sultă pârâtei reclamante reconvenţional suma de 382 lei.

Compensând suma datorată cu titlu de sultă de către reclamantul pârât reconvenţional, pârâtei reclamante reconvenţional pentru bunurile mobile, cu suma datorată de partea adversă pentru uşa sculptată, instanţa reţine că reclamantul pârât reconvenţional mai datorează cu titlu de sultă pentru bunurile mobile reţinute în încheierea de admitere în principiu, suma de 142 lei.

De asemenea instanţa constată că pârâta reclamantă reconvenţional a făcut dovada că a plătit în folosul părţii adverse suma de 354,35 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată de reclamant în perioada în care a locuit în apartament, astfel că în baza principiului îmbogăţirii fără just temei şi a gestiunii de afaceri, dată fiind calitatea de bun comun a apartamentului până în acest moment, instanţa îl va obliga pe acesta să plătească părţii adverse, această sumă.

In final, compensând sumele pe care şi le datorează reciproc părţile, cu titlu de sultă sau despăgubiri, instanţa constată că pârâta reclamantă reconvenţional mai datorează cu titlu de sultă suma de 40.552,683 lei, sumă la plata căreia o va obliga, în acest temei.

In baza disp.art.274 c.p.civ., instanţa va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părţi (taxă de timbru, onorarii apărător şi onorarii expert) şi constatând că pârâta reclamantă reconvenţional mai datorează părţii adverse suma de 378 lei, o ba obliga la plata acestei sume către reclamantul principal.

In consecinţă, instanţa va admite în parte atât acţiunea principală cât şi acţiunea reconvenţională, în sensul celor dispuse anterior.

Privitor la cererile de intervenţie accesorii formulate în favoarea reclamantului, de către mama sa, T. I. şi în favoarea pârâtei, de către mama sa, D.C., instanţa urmează a le admite în parte, în aceeaşi măsură în care au fost admise în parte şi acţiunile formulate de părţile în favoarea cărora au intervenit.

Admite în parte acţiunea principală formulată de reclamantul T. P.  în contradictoriu cu pârâta D. M..

Admite în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta T. I., în favoarea reclamantului.

Admite în parte acţiunea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţional D. M..

Admite în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta D. C., în interesul pârâtei-reclamante reconvenţional.

Constată calitatea de bun comun dobândit în timpul căsătoriei a apartamentului situat în F.

Constată că gradul de contribuţie la dobândirea acestuia şi cotele părţilor sunt: 80% reclamantul –pârât reconvenţional T. P. şi 20% pârâta-reclamanta reconvenţional D. M..

Constată calitatea de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, în cotă de ? fiecare parte,  următoarele bunuri: 2 fotolii pat, un cuier pom, o oglindă, două mese din lemn, 4 scaune din lemn, o mobilă de bucătărie Wola, 4 calorifere, o chiuvetă de bucătărie + 2 baterii, un casetofon dublu, o combină frigorifică, un aragaz, o hotă, 3 covoare şi 3 mochete, 3 perdele, 3 galerii de lemn, 3 jaluzele, un fier de călcat, un uscător de  păr, un calorifer electric, o uşă sculptată, 3 servicii pahare, 3 servicii pahare, 3 servicii ceşti, 3 lenjerii de pat, 4 pături, 4 perini, 6 bibelouri, veselă formată din 20 farfurii, 6 oale şi un set de vase Zepter, format din 3 oale, tigaie şi un castron de inox, un televizor marca Newton, un aspirator, un autoturism Oltcit.

Dispune ieşirea părţilor din starea de codevălmăşie, astfel:

Privitor la apartament, dispune atribuirea acestuia în proprietatea pârâtei reclamante reconvenţional D.M..

Obligă pârâta-reclamanta reconvenţional D. M. să plătească reclamantului-pârât reconvenţional T.P.suma de 41.049,0383 lei cu titlu de sultă.

Privitor la bunurile mobile:

Omologhează raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul S. L., completat prin suplimentul de la fila 290 dosar, în varianta nr.3 de lotizare, sens în care lotul nr.1, format din: aragaz = 320 lei, combină frigorifică = 180 lei, 2 fotolii = 135 lei, o oglindă = 78 lei, un cuier = 69 lei, o masă de lemn = 50 lei, o chiuvetă inox = 60 lei, un covor 1,5x2 m. = 42 lei, 2 galerii plus 2 beţe = 53 lei, jaluzele plastic = 22 lei, radiator 11 el. = 104 lei, un aspirator = 32 lei, set vase Zepter = 405 lei, este atribuit în  proprietate reclamantului-pârât reconvenţional T. P., iar lotul nr.2, format din: bibelou ghips = 1 lei, mobilă bucătărie = 712 lei, autoturism (Oltcit) = 80 lei, 6 scaune lemn = 69 lei, 2 baterii chiuvetă = 45 lei, o hotă Whirpool = 186 lei, un covor 2x2,5 m = 70 lei, un covor 0,9x1,5 m. = 19 lei, 3 bucăţi mochetă = 29 lei, perdele nailon = 32 lei, fier de călcat = 17 lei, uscător păr = 4 lei, 4 burdufuri pernă = 9 lei, televizor Newton = 215 lei, farfurii 20 buc. = 24 lei, oale smalţ 6 buc. = 44 lei, pârâtei-reclamante reconvenţional D.M.

Obligă reclamantul pârât reconvenţional să plătească cu titlu de sultă pârâtei-reclamante reconvenţionale suma de 382 lei pentru egalizarea celor 2 loturi.

Atribuie în proprietate pârâtei-reclamante reconvenţional D.M. uşa de lemn sculptată în valoare de 480 lei.

Obligă pârâta - reclamantă reconvenţional să plătească reclamantului - pârât reconvenţional cu titlu de sultă pentru această uşă, suma de 240 lei.

Compensează sultele datorate de părţi în privinţa bunurilor mobile, urmând ca reclamantul-pârât reconvenţional să plătească cu titlu de sultă rămasă în urma compensării suma de 142 lei.

Obligă reclamantul-pârât reconvenţional să plătească pârâtei reclamante-reconvenţional suma de 354,35 lei reprezentând despăgubiri (contravaloare energie electrică).

Compensează sumele datorate de părţi una celeilalte şi constată că în final, pârâta-reclamantă reconvenţional datorează reclamantului-pârât reconvenţional suma de 40552,6883 lei, cu titlu de sultă.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Obligă pârâta-reclamant reconvenţional să plătească reclamantului-pârât reconvenţional suma de 378 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare